Live-video – Conferința CDG ”Capitalul autohton al României – maturizare și trecere la statutul de forță regională”, de la 9:30, la BNR

În cei 30 de ani de economie de piață, capitalul autohton s-a copt și vizează, deja, 3 direcții:
1) diversificarea investițiilor,
(2) țintirea valorii adăugate mari și
(3) internaționalizare. 

Momentul accelerării pe cele 3 direcții este excepțional:
reindustrializarea Europei, negocierile avansate de aderare la UE a Moldovei și, mai ales, a Ucrainei, precum și consolidarea flancului estic al UE nu numai militar ci și economic – toate acestea sunt o bună ocazie pentru capitalul autohton al României de a-și arăta inteligența și potențialul. 

E nevoie, însă, de o gândire strategică la nivel de decizie guvernamentală:
cum ar arăta un astfel de plan, care să susțină și să pună în valoare capitalul românesc? 
Economiști, experți, decidenți – alături de CEO ai companiilor de top din România – încercă să schițeze cele 3-4 direcții ale unei strategii prin care economia românească să devină referință în regiune:
Made by Romania. 
Conferința are loc la Banca Națională a României, sala Mitiță Constantinescu

Agenda:

Valentin Lazea – economist-șef al Băncii Naționale a României

Ioan Lucian Rus – secretar de stat Ministerul Economiei 

Marius Posa – Ministerul Cercetării și Digitalizării – secretar de stat  

Dr. Adrian Băzăvan  – Ministerul Energiei , consilier relații internaționale

Sergiu Manea – Vicepreședinte CONCORDIA, CEO al BCR

Radu Hanga – Președinte al Bursa de Valori București – BVB

Iulian STANCIU – Președinte eMAG

Stere Farmache – Președinte al Directoratului Fondului Român de Contragarantare  

Alexandru FILIP – Director General AEROSTAR S.A.

Bogdan Pleșuvescu – Director general adjunct Banca Transilvania

Amedeo Neculcea – Director General GP Intermodal  Grampet

Luigi Vendrami – Chief Operating Officer– Fan Courier Group

*

Principalele declarații

Valentin Lazea – economist-șef al Băncii Naționale a României

• Ultimii 25-30 de ani au fost martorii unui acumulări de capital românesc, astfel încât acesta nu mai reprezintă în acest moment factorul cel mai constrângător în creșterea PIB. Mai degrabă există o constrângere din partea factorului forță de muncă.

• S-au creat astfel premisele pentru trecerea factorului capital autohton la un nou nivel de dezvoltare, pe cel puțin trei direcții: creșterea valorii adăugate, diversificarea investițiilor, intrarea pe noi piețe.

• Referitor la acest ultim aspect, intrarea pe noi piețe, firmele reprezentate în această conferință sunt un foarte bun exemplu, cele mai multe dintre ele depășind deja granițele României.

• Această conferință are loc într-un moment istoric, de redefinire a strategiilor economice la nivel mondial și european. Raportul Draghi apărut la începutul acestei luni faptul că răspunsul la fărâmițarea globalizării nu îl constituie retragerea fiecărui stat european în autarhie și naționalism economic, ci un efort comun de a crea lanțuri de valoare europene, precum și campioni europeni.

• Firmele din România vor trebui să își negocieze nișele pe care dețin un avantaj competitiv din cadrul lanțurilor de producție continentale. România are multe capabilități de a se insera în producția europeană, fie că vorbim de sectorul IT, de sectorul auto, de producerea de energie verde sau de exploatarea de pământuri rare etc.

• Desigur procesul definirii și negocierii nișelor românești vor necesita atât implicarea factorului guvernamental cât și a sectorului privat în acest demers strategic.

• Toată lumea discută la noi de raportul Draghi, dar problema nu este de a-l discuta, ci a și face ceva în consonanță cu acest raport. Noi, în România ar trebui să fim primii convinși că autarhia și ideea că putem produce tot ce ne trebuie nu sunt o soluție, pentru că am trecut prin această idee în anii ’80.

• Ar trebui să recunoaștem că nu putem noi, ca firme românești, să acoperim un întreg lanț valoric din orice industrie. Nu putem emite pretenția să facem un produs de la proiectare la extragerea de minereuri până la produsul finit, marketing.

• Ca atare inserarea noastră în nișe de experiență, pe care le avem, este fundamentală. Pentru ca acest lucru să se întâmple e nevoie de o conlucrare mult mai aplicată între sectorul de stat și sectorul firmelor private, multe peste ce am avut în ultimii 30-35 de ani. Cu alte cuvinte, reprezentanții statului și ai sectorului privat trebuie să se așeze la masă și cu cifre, cu exemple clare să spună aici putem să ne inserăm, de aici până aici putem să facem, de aici până aici avem excelență, haideți să mergem să negociem cu Europa să facem noi aceste produse, aceste servicii.

Q&A

• Eu am enumerat câteva ramuri în care suntem competitivi, dar poate nu suntem competitivi în toată industria auto, de exemplu, poate suntem buni în designul din industria auto; pământuri rare, poate că nu le avem pe toate, poate avem valadiu, stronțiu și încă ceva. Trebuie caz cu caz și industrie cu industrie de văzut exact dacă avem capacități. Citeam că grafenul va înlocui litiul în deceniul viitor. Sunt niște discuții care din știința mea nu au avut loc și care trebuie să aibă loc.

• Eu zic că există prevederi fiscale care inhibă, altele care ajută. Noi metaforic folosim forță regională pentru a desemna companii care au intrat în Polonia, Ungaria și Bulgaria. Forță regională înseamnă când te inserezi în lanțuri vest-europene. Ambiția noastră trebuie să fie ca alături de germani, francezi, italieni să discutăm unde este locul, nu doar în vecinătatea imediată a României. În ceea ce privește fiscalitatea, sunt n prevederi fiscale care pot fi făcute mai prietenoase, după cum sunt n prevederi fiscale prea prietenoase.

• Ceea ce contează este real efective exchange rate, adică rata de schimb deflatată cu inflația de la noi versus rata de schimb deflatată cu inflația din statele partenere. Dacă luăm în calcul și inflația partenerilor vom vedea că diferențialul nu e mai mare de 5%. Adică nu suntem apreciați în termeni reali efectivi cu mai mult de 5%. Sigur că contează și acel 5%. Nu acela este însă primul obstacol în stimularea exporturilor. Este și acela, dar nu este cel mai important.

Radu-Dumitru ANTOHI – Ministerul Cercetării și Digitalizării

• Viitorul fiecărui stat depinde de digitalizare și plecăm în România de la câteva puncte forte. Conectivitatea este unul dintre punctele forte ale României. Aproximativ 95% din localitățile României au internet de mare viteză. Este un procent foarte mare chiar comparativ cu media Uniunii Europene.

• Avem o forță de muncă foarte bine pregătită pe partea de IT. În 2021, dacă nu mă înșel erau aproximativ 40.000 de studenți și 10.000 de absolvenți, în creștere cu 20% și 65% față de anii 2015. Avem mai mulți specialiști certificați în tehnologie la mia de locuitori decât Statele Unite. Suntem pr primul loc în Europa la această chestiune,  și pe locul șase în lume.

• Deci avem conectivitate, avem o forță de muncă foarte bine pregătită. Plecând de la acești piloni foarte puternici putem să dezvoltăm industria IT din România și să digitalizăm și banii pe care îi câștigăm din digitalizare  să fie foarte importanți pentru bugetul statului român.

• Avem însă și multe lucruri la care trebuie să lucrăm. Există un decalaj între forța de muncă foarte bine pregătită din IT și restul populației în folosirea tehnologiei moderne și în folosirea serviciilor digitale.  În primul rând, forța de muncă din companiile private dar și în companiile de stat și în administrația locală și în administrația publică, de oameni pregătiți să lucreze în această eră nouă a digitalizării,  care tehnologie se înnoiește de la zi la zi, forța de muncă nu este bine pregătită pentru aceste chestiuni.

• Mai avem de lucru la nivelul administrației publice centrale – și am demarat deja proiectul cloud-ului guvernamental pentru a reuși să reunim bazele de date și tot ce ține de administrația publică centrală într-un singur loc, cloud-ul guvernamental, să avem one click access la datele de care avem nevoie, s-au investi cam 560 de milioane de euro în acest proiect; se vor mai investi 40 de milioane de euro  pentru dezvoltarea soft-ului necesar pentru migrarea bazelor de date și a unor aplicații care să fie unice pentru toată administrația publică centrală astfel încât să nu mai fie diferențe între felul în care se raportează datele de la un minister la altul.

• Ne vom concentra în viitorul apropiat și pe instruirea oamenilor din administrația publică centrală. Vor fi instruiți cam 10.000 de funcționari publici printr-un proiect pe care îl desfășurăm împreună cu ANFP.

• Încercăm, de asemenea, să ducem competențele digitale primare către localitățile rurale, pentru că este un decalaj extrem de mare între rural și urban. Și atunci va trebui să ne concentrăm puțin atenția pentru a reuși să predăm sau să facem un nivel minim de cunoștințe digitale și în localitățile rurale. Se investesc cam 36 de milioane de euro pentru proiecte care să facă acest lucru, să ducă competențele digitale înspre zona rurală.

• De asemenea, de la Ministerul Cercetării am considerat că, dacă nu reușim totuși să cheltuim banii din PNRR pentru cercetare-dezvoltare în 50-55% între mediul privat și mediul public, cred că avem totuși un 35 – 40% din fondurile pe care le avem pe PNRR care se direcționează inclusiv pentru zona privată. Sunt 500 de milioane de euro pentru 5.000 de IMM-uri, pentru a reuși să-și digitalizeze afacerile.

• Mai avem de asemenea tot 36 de milioane de euro care vor fi   destinați pregătirii forței de muncă din IMM-uri în competențe digitale avansate, cloud-computing, inteligență artificială, IoT.

• Încercăm, de asemenea, să găsim o modalitate prin care să conlucrăm cu mediul privat, pentru că, din punctul nostru de vedere, doar această conlucrare strânsă, în calitate de parteneri, poate să ducă la o dezvoltare digitală a României în ritmul pe care ni-l dorim și în felul pe care ni-l dorim.

• Legat de direcțiile în care ar trebui să insistăm să fim noi cei care oferim acele servicii în Europa, cred că tot ce ține de ministerul nostru, partea de cercetare și analizarea zonelor și a… un de am avut rezultate foarte bune în cercetare, ar putea să fie primul loc în care ne uităm.

• Și da, va trebui să ne punem la masă, să căutăm împreună cu companiile private… cred că la noi s-a făcut totuși cu consultarea companiilor private la fiecare pas pe care am încercat să-l facem la noi la minister… va trebui să ne punem la masă să vedem exact care sunt direcțiile din zona de IT.

• Mai sunt multe state care se bat cu noi, dar putem să ne alegem fie inteligența artificială, fie internet of things, fie blockchain, pe care să ne concentrăm și să marșăm și să fim noi cei care oferim aceste chestiuni în Europa.      

• Mulțumesc furmos.

Q&A

• IT-ul a ajuns deja la 8% din PIB, cu mare potențial de creștere. Există un set de politici economice care să țintescă trecerea la un aport de două cifre la PIB?  
• Cred că de politici economice se ocupă în principal Ministerul de Finanțe. Nu pot să mă pronunț de setul de politici economice. Noi încurajăm totuși sectorul privat, cu care am lucrat de fiecare dată la fiecare politică pe care am elaborat-o în domeniul digitalizării.

•  Despre proiectul cloud-ului guvernamental auzim de foarte multă timp, dar în continuare toți românii care au avut de a face cu administrația publică s-au lovit de aceleași probleme. Care este dead-line-ul pentru acest proiect, ca să fie funcțional și să nu mai avem aceeași redundanță de depunere de hârtii?
• Săptămâna trecută s-a semnat contractul între ADR și Vodafone pentru implementarea cloud-ului. Va mai dura, din nou… Știu că este o necesitate și că ne grăbim să facem niște lucruri, dar aceste lucruri trebuie făcute în ritmul lor, astfel încât să nu mai greșeli, ala cum s-au făcut până acum.

• Trebuie să cumpărăm materiale și componente și tehnologie în așa fel încât să o putem folosi și peste 10 ani de aici înainte. Trebuie să nu sărim nici un pas, căci dacă sărim ajungem mai repede la un final dar generează probleme.

• Nu va mai dura mult. O estimare între 6 și 12 luni de la semnarea contractului și până la definitivarea construcției cloud-ului guvernamental, urmând să vedem exactce va însemna să integrăm toate bazele de date  de la cele 18 ministere, softurile respective să fie făcute pentru fiecare minister în parte, dar în aceeași arhitectură, astfel încât toate bazele de date să fie colectate. E puțin mai complicat dar din nou, pașii au fost dați drumul. Softurile nu vor dura foarte mult, vor urma 3-4 luni de testare a întregului proces.

• Aș insista și întreb care este stadiul acestui proiect și dacă, având în vedere ce spunea domnul Lazea, când vom avea un centru de date pentru inteligența artificială?     
• Cred că deja există câteva centre de date… Integrarea bazelor de date din ministere… multe au deja cloud-uuri separate. Ideea este să facem cloud-ul cel mare, după care integrarea datelor nu va mai dura așa de mult. Nu putem acuma să vă spunem 3 luni de zile și după aceea… Nu este departe momentul acela…

• Ați pomenit de alegerea unor verticale pentru dezvoltare. Vedem contribuția IT-ului la PIB că a crescut, dar a început să stagneze sau chiar să facă pași în spate pentru că facilitățile acordate IT-ului care au stimulat această dezvoltare au fost aproape în totalitate eliminate. Și nu mai suntem atât de competitivi. Bulgarii, spre exemplu, sunt mai competitivi, 80% din IT-iștii din România lucrează în companii care produc proprietatea intelectuală pentru companii străine. Există un plan pentru transformarea acestei industrii de la una de lohn de IT – să spunem, la una cu producție mare de valoarea adăugată în România, la companii de produs? Adică de stimulare, prin granturi pentru cercetare, pentru dezvoltare, pentru a trece de la doar companii de software la companii de produs?

•  V-am spus din nou, din bugetul pe care îl avem pe PNRR, ne-am stabilit ca acel puțin 40% să fie cheltuit prin ajutarea și stimularea mediului privat din România. Vor fi și asemenea programe pentru stimularea companiilor care creează proprietate intelectuală în România. O să încercăm să punem la masă mediul privat cu mediul cercetătorilor din România ca să găsim o cale de mijloc între cele două direcții și să oferim granturi pe aceste chestiuni.

•   Știu că sunteți secretar de stat la Cercetare și nu la Finanțe, dar nu ar trebui să fiți mai atenți în ministere la ce fac colegii din guvern? Știți că unele companii vor fi scoase de pe piață din cauza formei e-factura, care cere CNP-ul și mulți, mai sensibili la GDPR, nu vor mai cumpăra de la e-mag ci de la Amazon sau Temu? Dăm granturi dar în același timp dăm la temelia competitivității României cu tot felul de tâmpenii. Cum putem să crește și să concurăm dacă ni se ia impozit pe pierdere (înregistrată după investiție) prin impozitul minim?

• Ce pot să vă răspund este că și Guvernul ca orice companie are mai multe departamente. Noi lucrăm  pe departamentul nostru de cercetare. Trebuie să presupunem, așa cum facem în fiecare firmă că celelalte departamente știu să-și facă treaba. Eu nu sunt specialist în finanțe și nu pot să-mi dau cu părerea.

• Există vreun program în România pentru stimularea inovatorilor foarte tineri? Liceeni care au brevete de invenții, printre alții, echipe de robotică, de astrofizică și așa mai departe…
• Sigur există programe dar… pentru echipele de robotică ele sunt desfășurare la Ministerul Educației. Pentru tinerii inovatori și cercetători există programe la ministerul nostru, multe dintre ele pe o componentă din PNRR.

• Prima: Au fost situații de răsunet de implementare să zic eronată  de concepte digitale care au dus la cheltuieli mari, care nu s-au materializat în anumite rezultate. Cum vă protejați de situații de genul ăsta? Doi: Odată cu introducerea inteligenței artificiale ne așteptăm ca, în relații cu instituțiile statului, să vorbim tot cu niște roboți, cu apară tasta 1, tasta2?

• A doua întrebare: Este un deziderat să ajungem la momentul respectiv. Există proiecte de implementare a inteligenței artificiale la nivelul administrației centrale. Deocamdată doar pentru standardizarea acțiunilor și pentru colectarea datelor pentru a găsi metoda cea mai bună cu cetățenii încât să scadă timpul de interacțiune. În cealaltă parte, din nou, încercăm să nu ne grăbim, deși presiunea pe minister este destul de mare.

• Cum stă smartlab în școli, construcția de laboratoare digitale?
• Nu știu exact că nu este la mine, deci știu că are peste 50% din fonduri cheltuite, deci relativ bine.

Dr. Adrian Băzăvan, min. Economiei

• România este țara din UE cea mai dependentă de comerțul cu UE- 73% din exporturile României se îndreaptă către UE. Același lucru poate fi extrapolat investițiilor, fluxurilor de idei, de oameni. Ne-am dorit multă vreme să facem parte din Europa și ne dorim să facem parte și mai mult din Europa.

• De ce la nivelul afacerilor suntem atât de dependenți de Europa? Poate că o cauză semnificativă poate fi lipsa sprijinului statului. În lipsa acestui sprijin, domnului Iulian Stanciu îi este mai ușor să interacționeze, să înțeleagă piața din regiune, care are aceeași logică, aceleași reguli, aceeași filosofie, decât să ajungă în Indonezia, unde nu-l ajută nimeni și nu înțelege nimic.

• Legăturile între oameni se întâmplă mai ușor între noi, în Europa. Înainte de a ne integra în Europa aveam totuși o viziune globală- eram prezenți și în regiune, și în alte părți ale lumii. A fost acum câțiva ani o discuție politică intensă- un ministru spunea că România are 20 de milioane euro buget de promovare a exporturilor și de promovare a investițiilor străine în România, cheltuite de vreo 70 de oameni care erau la post în întreaga lume, oameni care nu erau cei mai competenți și care toacă acești bani.

• Punem publicului în față: 20 milioane euro cheltuiți de zeci de oameni care aduc rezultate puține. Sună foarte rău. Nu știu despre acești oameni dacă sunt competenți sau nu, eu cu cei cu care am interacționat din diverse ambasade i-am văzut foarte profesioniști, în ciuda resurselor limitate pe care le au. Poate poți să te uiți cum sunt selectați acești oameni, ce criterii de performanță au.

• Dar, dacă punem lucrurile în perspectivă, în același an Estonia avea un buget de promovare a exporturilor de 200 milioane euro, de 10 ori mai mult. Cine e Estonia? O țară cu economie cât jumătate din București-Ilfov. Estonia plus Letonia la un loc egal economia București- Ilfov. Toate cele 3 țări baltice ori 2 egal economia României. Ca să punem lucrurile într-o altă perspectivă- Ungaria, o țară cu economie cu 40% mai mică, avea în același an un buget de promovare a exporturilor și a investițiilor străine în Ungaria de 1 miliard euro.

• În plus, total separat de acest buget, Ungaria avea încă un miliard euro buget de promovare a investițiilor maghiare în străinătate. Un lucru care în România nu s-a auzit. În strategiile și planurile noi ne dorim să atragem investiții, dar niciodată nu discutăm cum sprijinim investițiile românești afară.

• Ce se întâmplă când suntem atât de dependenți de Europa? În primul rând, nu este piața în care putem fi cei mai competitivi pentru că atât produsele noastre cât și modelele noastre de afaceri vin într-un mediu în care lucrurile sunt similare. Dacă te duci cu cârnați românești în Polonia, sau cu magiun, este destul de greu de explicat cu ce e diferit, sau mai bun decât un produs similar polonez.

• La fel cu modelul de afaceri. Dacă te duci cu el în Coreea sau în Indonezia s-ar putea să câștigi mai mult pentru că vi cu ceva nou, care nu se află pe piața respectivă.

• În altă ordine de idei, piața UE nu prea mai contează. Ponderea UE în economia globală a ajuns la 15%. Nu sunt un anti-european, în viața mea am lucrat mai mult pentru UE decât pentru România. Spre exemplu, am lucrat la delegația UE în Singapore. Când făceam broșura de comerț a UE, să promovăm Europa, m-am uitat la broșurile precedente și am constatat că ponderea UE tot scădea. Cu ani înainte, Franța și Germania contau două treimi din economia globală a UE, azi contează pentru mai puțin de o șesime.

• Noi în România ne plângem, pe bună dreptate, că volumul de investiții în cercetare e foarte mic. Problema e cu cine ne comparăm. Volumul de investiții în cercetare în Europa e foarte mic. China investește singură în cercetare și dezvoltare mai mult decât toată Europa. Și ca procent din PIB, Franța, Germania investesc mai puțin decât media OCDE. NU există nicio companie europeană în top 50 companii după capitalizare de piață. Nu există nicio companie europeană în Top 10 companii de IT și tehnologie.

• Ne plângem, pe bună dreptate, că România se confruntă cu exodul creierelor, a companiilor de tip strat-up. Dar aceasta este o problemă europeană. Multe companii, cercetători se mută în Statele Unite. Europa a rămas cu puține industrii competitive- aerospațial, farma/cosmetice, industrie auto, agricultură. Dar și acestea sunt din ce în ce mai puțin competitive, iar pe unele le așteaptă mari provocări. Vedem ce se întâmplă deja cu industria auto…

• Sunt mai multe motive pentru care Europa este aici- suptareglementarea, costurile energiei, finanțarea cu prioritate a unor ideologii, finanțarea consumului, nu a producției. UE nu ne dă bani să cumpărăm roșii, dă bani producătorului. În schimb, în domeniul tehnologiei, în digitalizare, energie verde, Europa nu dă bani producătorilor, nu dă bani eMag, să zicem, să producă o soluție, ci dă bani mediului privat sau mediului public să cumpere soluții, chiar dacă e de la un producător străin.

• Acest lucru e cel mai valabil în domeniul tranziției către energii verzi. Noi, în Europa, avem doar un scop de decarbonare, putem să schimbăm modul de producție al energiei. Dar spre deosebire de PAC, nu dăm bani să producem eoliene sau panouri solare, dăm bani doar pentru achiziție, din China. Contribuția noastră la decarbonare este din ce în ce mai mică pentru că Europa poluează foarte puțin la nivel global. Mi-aș dori o tarnziție verde în care am produce și soluții, eventual pentru întreg globul.

• Mai mult, piața din Europa a devenit mică- piața EV de exemplu: Europa și-a dat seama că are o problemă și a încercat să blocheze importurile din China. Problema e că și dacă protejezi BMW, Volkswagen și le dai lor piața europeană toată ele tot vor muri pentru că prima piață pentru ei e China. Dacă pierd piața din China vor muri. Mai bine le dai bani să continue să cucerească piața din China.

• Aceste provocări au devenit din ce în ce mai vizibile, din fericire discursul se schimbă în Europa, chiar repede. Europa își dă seama că s-a dezindustrializat, că are probleme de competitivitate. În final, aceste probleme de economie aduc provocări pentru fiecare dintre noi. Când lanțurile tale sunt gestionate de alții îți este imposibil ca societatea să se mai dezvolte așa cum dorim. UE a avut această gândire în privința securității alimentare în anii 60. Încet, încet sper că va avea aceeași gândire și în privința securității digitale, a securității energiei verzi.

• Suntem probabil într-un moment favorabil, România are, în ciuda acestor obstacole, cea mai mare creștere economică. Am crescut de 8 ori în ultimii 20 de ani. Suntem prima destinație de investiții străine din Europa de Est, după Polonia. Avansăm în niște industrii, suntem poziționați foarte bine. Totuși, România are o scală mică.

• Nu ar trebui să ne uităm doar la PIB, ar trebui să ne uităm și la Produsul Național Brut. Poți avea cele mai competitive companii, în țară ai o piață mică. Trebuie să le ajutăm să iasă, să se dezvolte. Eroii mei, România în care cred, este România lui Ștefan cel Mare, a mănăstirii de la Putna. România în care cred e cea a Băncii Transilvania, Dedeman, eMag, Transgaz, Teraplast și altele care reușesc să iasă din țară. Acestea trebuie sprijinite integral, de la cap la coadă, cu subvenții de la stat nu pentru a construi aici, ci pentru a construi sau a face investiții afară, oriunde reușesc. Întregul aparat diplomatic ar trebui pus la dispoziția acestor companii să iasă din țară.

• Revin la energie. După cum știți este un domeniu de competitivitate în care beneficiem de toate resursele naturale. Avem bucuria de a avea un circuit nuclear pe care sperăm să în refacem complet, inclusiv cu producție de uraniu. Avem poziționare, infrastructură pentru a deveni hub de tranzit. Poate în ultimele luni situația energiei nu a fost ideală, dar uitându-ne la datele esențiale e clar că avem potențial, companiile din energie sunt între cele mai mari și profitabile din țară.

• Anul trecut, dintre primele 10 companii din România, cinci sau șase au fost din energie, companii de stat. Acestea trebuie sprijinite să se extindă. Nu este neapărat un țel să devenim exportatori de energie. Energia este o materie primă, la fel cu piatra, să zicem. Noi trebuie să consumăm energia aici, să o servim industriei noastre.

• Extinderea, în schimb, înseamnă să ai operațiuni în alte țări. Asta deja se întâmplă, Transgaz e un bun exemplu, avem Electrica, bursele de energie care încep să aibă prezență regională, și Transelectrica care lucrează la conexiuni cu statele vecine. Toate acestea fac relevante companiile românești din energie.

Întrebări:

Avem nevoie de investiții. De unde să facă învestitorii investiții dacă le luăm cât le luăm impozite?

Poate greșesc, dar nivelul impozitării companiilor din România este sub media europeană. Încercăm ca în martie să închidem plafonarea în energie, să liberalizăm cu un mecanism care să îi protejeze pe cei vulnerabili. E mai mult în curtea Ministerului de Finanțe…

Domeniul energetic e unul important, dar nu există vizibilitate a planului cu privire la capacitatea de transport a producției și interconexiuni. Avem un termen pentru astea?

E cea mai mare problemă a sectorului, infrastructura de transport nu e încă finalizată. Un proiect la care lucrăm este cablul de transport între Dobrogea către nord-vest, unde e un plus ce consum industrial. În parteneriat lucrăm și la cablul submarin cu Georgia/Azerbaijan către Ungaria. Dar sunt proiecte care durează.

Sunt multe cauzele pentru care prețul energiei e mare. Știu însă că e vorba și de modul de calcul al prețurilor în Europa, care e legat de prețul dat de producția de energie din cărbune. O gândire total defectuasă. În ce măsură se va schimba această gândire?

Aceasta e situația conform reglementărilor europene. Nu am auzit încă să fie o discuție despre asta, dar sunt din ce în ce mai multe semnale că se cere o regândire a acestui calcul.

Cum și când putem livra energie ieftină industriei românești? Companiile energetice românești nu se pot internaționaliza?

Ba se pot, unele o fac deja- Transgaz și Romgaz. Prin Neptun Deep practic se va dubla capacitatea României de producție gaz. Dar suntem într-o piață unică, când produci mai mult avantajele se împart în întreaga Uniune. Pe măsură ce noi capacități vor intra în funcțiune în România prețurile vor scădea.

La liberalizare prețurilor vor exista măsuri de sprijin pentru industrie?

Avem un grup de lucru care pregătește măsuri. Vor exista măsuri și pentru companii, sunt în lucru și în analiză. Suntem în strâns dialog cu actorii economici.

Sergiu Manea – Vicepreședinte CONCORDIA, CEO al BCR

• Dacă ne uităm la context, vom putea spune că dezvoltarea economică accelerată s-a generat pe dezechilibre și a generat dezechilibre.

• Dependența de UE ne-a făcut extraordinar de bine, într-un orizont de timp pe termen lung.

• Trecem din etapa de copilărie, de infantilitate într-o zonă matură, iar zona matură ne arată că România este într-o clasa a ei, dar clar într-o clasă în care nu vrem să fim. Înainte să vorbești de expansiune, trebuie să vorbești de reziliență structurală internă astfel încât să nu fi legat de vulnerabilități induse de mediul extern. Locul unde se află România nu este un loc unde ne dorim să fim.

• Acumulările de natură cantitativă pe care le-am făcut până acum ar trebui să lase locul unor acumulări de natură calitativă de care România S.A. și România S.R.L. vor trebui să beneficieze.

• Important este că România S.A. și România S.R.L. nu vor fi numai beneficiari ai unei nou construcții, dar pot fi contributori semnificativi în această nouă construcție.

• Expansiunea regională a României trebuie să înceapă cu rezolvarea problemei deficitului de cont curent. România are nevoie să creeze reziliență structurală, rezolvarea dezechilibrelor prin output corelat cu aceste dezechilibre.

• Lanțul de aprovizionare pe mâncare este unul dintre cei mai mari generatori de deficit comercial pentru România. Să începem de aici.

• Contextul ne arată că sunt oportunități uriașe, iar oportunitățile astea spun așa: avem probleme interne de rezolvat semnificative în balanța comercială, locuri unde putem construi industrie, servicii la scară, iar România e destul de mare astăzi să ofere oportunități atât timp cât cheltuielile sunt îndreptate în direcții potrivite.

• Dacă ne uităm la creșterile de productivitate, acestea au fost extraordinare. Dinamica pozitivă a câștigurilor pe care le avem încetinește. Pentru că nu avem produs. Asta e o a doua mare oportunitate pe care o avem, faptul că avem destul de multe Românii. Dacă am face un Gini score nu la nivelul populației, ci la nivelul regiunilor, România cred că ar sta destul de rău în Europa. Avem 6x, asta e ce avem de umplut, diferența dintre București-Ilfov și cel mai sărac județ din România. Dacă ne uităm numai pe codurile de culoare, sunt patru Românii.

• Nu investițiile în infrastructură vor rezolva această problemă. România cheltuiește enorm de mult în infrastructură. Suntem în zona de mijloc, ușor superioară a țărilor din Europa din punct de vedere al cheltuielilor în infrastructură. Marea problemă e calitatea lucrărilor, printre cele mai slabe din Europa. Dacă ne uităm la performanța logisticii, este în continuare slabă. Cum facem să ducem aceste fonduri în locuri care fac diferența.

• Forța de muncă rămân ieftină. Costul forței de muncă raportat la ceilalți factori de producție crește, prin prisma sarcinilor de natură fiscală, dar rămânem destul de competitivi. Întrebarea este dacă near-shoring și friend-shoring ne-ar putea ajuta în crearea acelei reziliențe structurale care să ducă la rândul ei la expansiune. Depinde de direcția pe care vrem să o luăm.

• Noi avem aspirații foarte mari, dar facem foarte puțin în direcția lor. Avem a doua cea mai scăzută alocarea de resurse publice pentru educație din UE. Numai Irlanda cheltuiește mai puțin decât noi. Ei sunt o societate atipică. Asta e vizibilă în performanțele elevilor, a treia cea mai slabă din UE.

• Propunerea de valoare poate să vină din produs, din oameni sau din capital. Dacă ne uităm la ponderea celor cu studii superioare de 30-34 de ani, noi suntem la 20 și un pic la sută. În Europa sunt la 40%, iar în Polonia la 49%. Înseamnă că ești un low-end friend-shoring și în momentul în care ai soluții de automatizare la scară ai dispărut. Asta nu se schimbă printr-o lege, ci printr-o schimbare structurală a modului în care este pregătită forța de muncă, pregătită continuu.

• Human capital index din România e cel mai jos din Europa, gradul de inovare e cel mai jos din Europa. Dacă vorbim de expansiune, inclusiv expansiune domestică, avem nevoie de valoare adăugată.

• Avem companii bine capitalizate, nivelul datoriilor este rezonabil. Dacă ne uităm la listarea pe BVB vom vedea că avem un price/book de doi, ceea ce face din prețul acțiunilor companiilor listate la București a true currrency.

• Companiile cu capital autohton sunt predominante. Este foarte interesant că există un oarecare echilibru la nivel de valoare adăugată. Ce e și mai important este că pare că productivitatea muncii în companiile cu capital autohton este superioară celor cu capital străin și asta e o bază sănătoasă prin care poți să construiești pentru cei care își doresc și pot să facă scară, le poți da o platformă. Investițiile în general sunt mai mici, dar asta cred că putem rezolva.

• Dacă vorbim de intermedierea financiară, prin prisma creditului, o să vă spun că este poate relevant pentru operațiunile de comerț, nerelevant pentru operațiunile de expansiune. Expansiunea pe noi piețe, pe bază de datorie o consider nesănătoasă. Expansiunea trebuie să se facă pe equity capital. Fiecare piața dacă vreți trebuie considerată într-un mod conservator.

• Expansiunea prin instrumente alternative, inclusiv fonduri de pensii și orientarea acestora spre creștere este o oportunitate.

• România este undeva la mijlocul clasamentului UE la exporturile high-tech deși are un procent ridicat din forța de muncă angajată în sectoarele high-tech. Asta ne spune că nu avem produs.

• În momentul în care vorbești de expansiune ne gândim la trei tipuri. Epansiunea care se bazează pe capital – mergem și cumpărăm, ne extindem. Expansiunea care se bazează pe export sau avem a treia expansiune care ține de capital uman.

• Întrebarea este dacă această participare foarte scăzută pe piața forței de muncă – în educație – pentru generația Z, cei născuți după 1997, nu ar trebui să genereze o mișcare semnificativă de repoziționare a educației în strategia statului român.

• Atunci când începi expansiune trebuie să te gândești: am cu cine sa o fac, am cu ce să o fac, ce probleme rezolv și pentru câți oameni. În momentul acesta mă tem că nu avem un răspuns, dar suntem mai mult decât doritori să avem această conversație și să încercăm să răspundem la aceste întrebări împreună.

• Expansiunea unei țări nu ține de cei câțiva oameni care lucrează la încurajarea exporturilor, ține în asumarea unei politici a statului român de sprijinire a produsului făcut de România, creat și semnat de România, ține de modul în care ne poziționăm în privința culturii antreprenoriale și a avantajelor competitive.

Q&A

• Pentru mine rezolvarea dezechilibrelor interne este absolut critică pentru crearea acestei reziliențe structurale. Câteva dintre elementele care generează dezechilibre structurale vin din locuri din care noi le putem acoperi relativ ok. Dacă vrem să rezolvăm această problemă spun așa: cine sunt campionii naționali care au dovedit că au suficient de multă experiență, care au calitate, care au produs și să mă gândesc cum ar arăta expansiunea. În momentul acela să vedem, există o soluție privată pentru această expansiune? Dacă nu există, să vedem dacă ar putea fi o soluție prin care statul, prin vehiculele sale de investiție să injecteze capital. Ce e important e ca această conversație să aibă loc.

• Cred că există momente în ciclul economic și există industrii unde faptul că statul își exprimă opțiunea strategică e foarte important. Că o face prin ajutor explic, prin facilități fiscale ca în SUA asta e o chestiune de nuanță.

• Eu cred foarte mult în România pentru că sunt probleme multe de rezolvat. Nu trebuie să inventăm probleme, ele există.

• România e poarta de sud-est a Europei către lume, uitându-mă la tot ce ar putea să însemne pe lanțul logistic, de ce nu? România stă în topul Balcanilor. România este dispeceratul energetic al acestei regiuni sau poate fi. Avem tendința să spunem că ne extindem spre vest, dar de ce nu spre Africa.

• În ceea ce privește îngrijorările antreprenorilor români, am văzut gradul de reziliență pentru prima dată în pandemie când companiile au reușit să își țină oamenii, să își țină afacerile, să-și găsească noi piețe de desfacere. Sunt foarte îngrijorați de încetinirea economică europeană, sunt foarte foarte îngrijorați de zvonurile și de discuțiile care au loc în ceea ce privește modul în care se va face consolidarea fiscală anul viitor. Cred că o discuție pe această temă ar fi oricând bine venită.

Iulian STANCIU – Președinte eMAG

• Perspectiva mea este una antreprenorială, de la firul ierbii. Dacă discutăm despre dezvoltarea companiilor mare, sunt două lucruri de buni simț, văzute de jos în sus, care le-ași spune două adevăruri și cafre ar trebui să fie auzite și în România și în Europa.

• Unu: dezvoltarea societății și a economiei trebuie să fie făcută prin inițiativă privată. Și se face prin inițiativă privată. Asta înseamnă economie privată, înseamnă antreprenoriat, înseamnă capital.
• Un prieten filozof, care este din când în când și jurnalist, îmi spunea că oamenii se nasc de dreapta. Dacă-i duci într-un mediu ostil, ei vor încerca să se dezvolte. Dacă îi duci într-un mediu în care nu le stimulezi partea asta de dezvoltare, vor cere ajutorul și vor cere să primească lucruri care nu sunt ale lor. O să revin.

• Al doilea adevăr: Cred în egalitatea de șansă, nu în egalitatea de rezultat. Egalitatea de șanse înseamnă șanse egale la educație, șanse egale la sănătate, la începerea unei afaceri oriunde te-ai afla. A arătat Sergiu un grafic mai devreme. Egalitatea de șanse în România poate că este puțin utopică dar nu există.

• Una este să te naști în București și ai niște șanse și una este să te naști într-un sat, la munte sau la câmpie și ai cu totul și cu totul alte șanse.

• Egalitatea de rezultat a început să fie făcută din ce în ce mai mult în România și chiar și în Europa, prin redistribuire, prin taxarea aș spune populistă a celor care muncesc mai mult, au mai multă inițiativă și ajung să câștige mai mult. Redistribuția demotivează, este populistă și omoară inovația. Cel mai bun exemplu de redistribuție este modelul comunist.

• Acest trend ar trebui combătut foarte vehement într-o economie care foarte mult loc de creștere. Să vă dau un exemplu. S-a tot vorbit de o țară mică, cu o populație de 1,3 milioane. Am fost acum douî săptămâni și am petrecut câteva zile în Estonia. Am vrut să înțeleg de ce se întâmplă anumite lucruri în Estonia, o țară fostă parte din Uniuea Societică. A fost foarte afectată în 1941, când sovieticii le-au distrus toată clasa intelectuală. Au omorât sau au trimis în exil peste 200.000 de oameni.

• Cu toate astea, în cei 33 de ani de când și-au recăpătat independența, au reușit să devină o societate dezvoltată. Au făcut de la început câteva lucruri interesante.

• Liderii au avut viziunea dezvoltării capitalului uman.  Asta – într-o țară cu resurse puține, resurse materiale puține. Au ales dezvoltarea capitalului uman.

• Au dezvoltat o filozofie în care toate politicile publice erau centrate pe oameni și pe companii. Poate că și la noi în Constituție scrie asta, dar nu știu dacă se întâmplă cu adevărat.

• După care au dezvoltat foarte mult parteneriate publice-private. Nu este ceva ciudat ca oameni care lucrează în privat să meargă să lucreze la stat, după care să meargă iarăși în privat. Astfel există un transfer de know-how între mediul privat și stat.

• Încă din 1991 au pus accent pe acces la internet pentru toată lumea. Și, un lucru foarte important, oamenii își dețin datele și primesc beneficii de pe urma datelor pe care le dețin.

• Estonia a investit 6,4% din PIB în educație. Are…. pe mine mă flatează în mod deosebit că sunt invitat la conferință, dar poate căa r gtrebui să fie 10 eMAG, sau 20 de eMAG într-o țară ca România, raportat la ce se întâmplă în Estonia.

• În Estonia există 10 unicorni, la o populație de 1,3 milioane. Sunt numărul 1 în lume la unicorni per capita, numărul 3 în lume la antreprenori per capita. România este pe ultimul loc în Europa la antreprenoriat.

• Estonia este locul întâi în Europa la calitatea educației. Și asta duce la dezvoltarea antreprenorială și la dezvoltarea companiilor mari.

• Companiile mari sunt importante deoarece construiesc planuri pe 10 sau 20 de ani, pot aloca capital de risc într-un procent mai mare decât companiile mici, pot accesa piețele de capital, bursa și diverse alte finanțări, de multe lori pentru a investi în active intangibile, care sunt mai greu finanțabile prin mijloace ieftine, bancare. Vorbim aici de proprietate intelectuală, tehnologie, brand, poate chiar și cultură – poate fi considerat un asset intangibil.

• Acestea sunt lucruri care le ajută să se diferențieze și să producă valoare pe termen lung. Valoarea asta este împărțită către toți cei care stau la masă, acționari, angajați și până la urmă către societate prin taxele pe care ac este companii le plătesc.

• Companiile mari fac investiții. Și dau exemplu investiția pe care am făcut-o în automatizare. Am reușit să scădem costurile cu operațiunile logistice per produs de patru ori, cu toate că slariile au continua trendul de convergență cu media UE și au crescut cred că de 5 ori în ultimii 6 – 7 ani.

• Investiții de sute de milioane de euro în capacități, robotizări, investiții care nu au dus, așa cum se crede, că roboții își inteligența artificială vor prelua munca noastră ci i-au ajutat pe oameni să fie mult mai productivi.

• Aceste investiții sunt veniturile companiilor medii și mici. O companie mare are și o contribuție indirectă semnificativă  la economia unei țări. Pentru a vedea acest lucru, am făcut acum câțiva ani un studiu cu Roland Berger, să vedem care este impactul eMAG asupra economiei României. Și a ieșit că avem un impact indirect, prin  toate investițiile pe care le facem din 0,5% din PIB. Vă dați seama  dacă ar fi 10 eMAG și 10 bănci mari și 10 Dedeman care să iasă din România și care ar fi dezvoltarea prin aceste companii mari.

• Un lucru nu se întâmplă, să fim chemați și să dezbatem când se iau decizii. Și s-a întâmplat la impozitul pe cifra de afaceri. Pe noi ne-a afectat mult și cred că au fost afectate și companiile din transporturi și cele din automotive. Sperăm că, ala cum a fost menționat din start, este o chestiune temporară și că va fi scos.  

• Un alt lucru care ne afectează este impredictibilitatea și discuția despre eliminarea cotei unice. Cota unică există în Estonia și a stat la baza dezvoltării. Este cu adevărat unică și funcționează.

• De ce dezavantajează companiile mari și companiile românești eliminarea cotei unice? Pentru că atunci când ai o companie cu sediul central în România, ai un share de angajați care îți produc proprietate intelectuală mai mare decât al unei companii care produce acest produs în altă țară. Dacă vei fi taxat mai mult vei fi afectat și vei scădea din punctul de vedere al competitivității în lupta cu alții din alte țări.

• Nu numai că nu ar trebui să se întâmple, dar alte țări, și vedem  țări din afara UE, au pus diferite politici de susținere a campionilor naționali pentru extinderea internațională. Vedem companiile americane, pe cele din Asia, în special cele din China, care vin în Europa și au o putere extraordinar de mare. Poate că, într-adevăr, impozitarea progresivă din aceste țări se justifică după mulți ani în care companiile au fost ajutate să se dezvolte.

• Noi suntem, într-o fază în care avem nevoie de stimulente pentru creștere, nu avem nevoie să mergem ca stat să monetizăm ceea ce avem, pentru că avem puțin.

• Ei poate că au ce să monetizeze și poate că se justifică impozitarea progresivă.

• Sunt foarte i=optimist pentru perspectivele noastre de creștere. Avem foarte multe probleme de rezolvat. Există oportunitatea acestui dialog, mai ales că urmează patru ani de liniște după anul tumultuos cu multe alegeri.

• Cred în continuare în dezvoltarea României prin antreprenoriat.   

Q&A

• Împărtășiți îngrijorarea domnului Sergiu Manea privind consolidarea fiscală așteptată de anul viitor și cum vedeți că se va întâmpla?  Cum luați asta în calcul? Încetinirea pe partea de IT se simte și la eMAG?
• Pentru orice companie mare există planuri pe termen lung, cinci.10 ani sau chiar o perioadă mai îndelungată. În momentul când apar impredictibilități, ori din partea acționarului, opri din cea a pieței, aceste planuri sunt încetinite, mai ales cele de investiții. Din punctul nostru de vedere, credem ce s-a spus public, nu va fi afectată competitivitatea companiilor. Ne menținem planurile de investiții și avem câteva sute de milioane de euro pe an pe care îi vom investi și în dezvoltare internațională și în dezvoltarea locală pe orizontală.

• La a doua întrebare, da, se vede direct scăderea plecărilor voluntare din companie. Adică nu mai este o piață care cererea să fie mai mare decât oferta. S-a echilibrat. Și vedem că procentul contribuției în PIB nu mai crește. Noi nu am dat afară. Avem foarte mute proiecte, în special în partea de date și de inteligență artificială.

•  Dacă cererea s-a echilibrat cu oferta , salariile nu mai cresc?
• Cresc dar nu în același ritm. Am făcut o analiză a competitivității regionale și, înainte eram, față de Bulgaria, Ungaria, Polonia, cei mai competitivi. În momentul de față doar Ungaria este mai slabă decât noi. Dependența noastră de IT este de 80% față de producția de proprietate intelectuală pentru alte țări și există riscul ca în momentul ne pierdem competitivitatea să nu mai fim luați în considerare.

• Ce credeți că a lipsit companiilor românești ca să se extindă mai mult în afara țării și ce ar gtrebui să se facă de acum încolo?
•  Noi am fost norocoși din această perspectivă pentru că am avut acces la un capital de risc aș zice disproporționat de mare față de dimensiunea afacerii la momentul respectiv, iar investitorul nostru a înțeles că în domeniul nostru ai nevoie de dimensiune ca să te poți lupta. În tehnologie și în comerț ai nevoie de dimensiune pentru a discuta cu marii furnizori. Altfel negociezi, primești alte condiții și alte prețuri. Pentru noi dezvoltarea internațională a fost obligatorie.

• Cred că s-a menționat mai devreme de cei 70 de atașați economici ai ambasadelor României. Am interacționat și eu cu ambasadele unor state străine și partea de economie este prima pe listă. Ei știu ce companii au în Român ia și ce companii și c investiții își doresc să atragă din România în țările lor.

• A fost menționată Ungaria cu un miliard de euro pentru atragerea de investiții și un miliard de euro pentru susținerea companiilor maghiare în afara țării. Ministrul de Externe este și ministrul comerțului în Ungaria. Susținerea companiilor care investesc în Ungaria nu este doar pentru că angajează oameni ci și pentru dezvoltarea în niște domenii pe care ei le consideră strategice. Ajung să folosească forța de muncă pentru o valoarea adăugată mai mare. Nu au nici o problemă să redirecționeze ajutoarele de stat pentru o companie textilă pe care au sjutat-o acum 20 de ani, spre o fabrică de baterii electrice acum.

Radu Hanga – Președinte al Bursa de Valori București – BVB

• Rolul statului în economie – în mod normal ar trebui să trăim într-o lume care se mișcă dinspre liberalism economic înspre protecționism. Ar trebui să ne îndreptăm înspre o lume în care rolul statului în economie ar trebui să devină mai mare decât am fost obișnuiți să vedem noi în ultimii 30 de ani. Ideea aceasta am găsit-o în FT, a fost o serie intersantă de articole sub genericul ”The return of the big government”. Ideea din spate e că ne îndreptăm spre o lume în care rolul statului, pe care l-am văzut diminuat în ultimii 20 de ani, începe să își recâștige în importanță.

• Mă îndrept acum spre bursă. Avem cei 5 piloni ai strategiei bursei, principal partener de finanțare pentru companiile din România și creșterea bazei de investitori- primele două puncte, cele mai importante. Mai departe, infrastructură. Aici vorbim de tehnologie, know-how și susținerea infrastructurii din jurul bursei. Aici trebuie să contribum la tot ce înseamnă dezvoltarea companiilor locale, know-how la nivelul intermediarilor și al investitorilor. Și sustenabilitate, e un termen la modă. Când vorbim de sustenabilitate eu mă uit la business, deci vorbim de profitabilitate. Pentru ca un business să fie sustenabil asta înseamnă că trebuie să fie părofitabil pe termen lung.

• Dintre cei cinci piloni aș atinge doi, primii cei mai importanți- companii și investitori. Încep prin a mă uita la companii, pentru că cel mai important rol al bursei este acela de a susține companiile locale, cred că suntem în fața unui context important. Este o experiență pe care România o trăiește pentru prima dată: este primul schim de generații în afacerile de familie românești.

• Ne aflăm într-un mediu în care afacerile mari locale s-au născut în urmă cu 30 de ani, au fost înființate, multe, de oameni care atunci erau în zona 30-40 de ani, care acum se apropie de prima predare a ștafetei către următoarea generație de antreprenori.

• Pentru noi e ceva inedit, trăim pentru prima dată asta, e ceva inedit, e bine să ne uităm la experiența altora. Am avut șansa să trec printr-un program care a analizat zona aceasta de guvernață, de companii antreprenoriale și modul în care sunt conduse. Am învățat acolo ce se întâmplă în alte zone. SUA, de exemplu- experiența lor arată că 30% dintre companiile antreprenoriale reușesc să treacă peste primul schimb de generații. O treime se vând, o treime eșuează în acest proces. Pentru bursă, asta înseamnă o mare oportunitate- de a ajuta companiile locale care nu au soluția de trecere la a doua generație să găsească o cale, o variantă alternativă pentru mersul înainte. Din acest punct de vedere vedem că lucrurile au început să se miște.

• Fac o paranteză- am fost recent în Macedonia, să vizitez bursa de acolo, care este sub bursa din Zagreb, controlată de bursa din Zagreb în proporție de 30%. Oamenii ne-au invitat să vorbesc despre BVB, despre ”drumul spre succes”. Am spus, nu știu cum definim succesul, nu știu dacă e un singur drum spre succes. Uitându-mă la prezentarea bursei din Zagreb am înțeles de ce au venit ei spre noi să susținem prezentarea aceasta. Bursa românească s-a bublat ca și capitalizare fără să luăm în calcul impactul Hidroelectrica, numărulm de companii listate a crescut. Bursa din Zagreb a pierdut, spre comparație, cam o treime din companiile de pe piața principală și a pierdut în ultimii 10 ani cam 15% din capitalizarea indicelui principal. Se vorbește în regiune că în România lucrurile se mișcă, și totul e validat de cifre. Cred că e important să avem în vedere asta, că lucrurile se mișcă.

• Cei care se uită din afară la noi apreciază că lucrurile se mișcă. Vedem o creștere a numărului de listări, sigur 2022-2023 a fost o perioadă de încetinire care e dată, știm, de un context complicat- am avut șocul Covid, apoi conflictul din Ucraina, am văzut impactul creșterii inflației. Toate acestea încetinesc puțin procesele dar trendul pe termen lung rămâne unul constructiv, atât ca număr de listrări, cât și ca valoare.

• Nume importante care au venit către bursă- aici aș face o comparație apropos de termenul ”România, putere regională”. Mie mi-ar plăcea să temperăm puțin cuvintele, să nu folosim cuvântul ”putere” când ne referim la ecosistem, la țările din jur. Cred că nu e vorba despre asta, cred că e ca și în sport: e un proces în care ne uităm la campionii locali, care sunt domeniile în care putem fi de succes? Primul lucru e să ai campioni locali. Nu poți să ajungi campion european fără să ai campion local. E bine să ne uităm la companii cum sunt eMag, Dedeman, Banca Transilvania. Până la urmă, companiile acestea sunt cele care au dovedit ceva la nivel intern și care au șansa să devină jucători importanți pe arena regională.

• Performanța indicilor- România se vede foarte bine dacă ne uităm atât la nivel global, aici suntem în comparație cu indici mari la nivel global, aici e bună evoluția României în context regional. Suntem numărul 3 ca și capitalizare. Numărul unu e Polonia, numărul doi e piața din Austria.
• Trec de la companii la investitori- cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl facem, care se întâmplă, este creșterea numărului de investitori. Când mă uit la bursă, o văd nu doar ca platformă de finanțare, o văd ca pe o scenă, care ajută cu vizibilitate companiile care vin către bursă. În momentul în care te-ai listat încep să se vadă și produsele tale. Într-un context în care se pare că există o preferință a consumatorilor spre produse locale, bursa te certifică ca și producător local, te ajută să te dezvolți.

• Erste Bank, de exemplu, Sergiu Manea a listat acțiunile Erste inclusiv la BVB, arătând că are și acea ancoră locală operând în piața românească. Dacă ne uităm și la bursa românească ca și scenă, valoarea e dată de două lucruri: în primul rând de calitatea actorilor care urcă pe scenă- cele mai mari din România urcă pe scenă și asta dă credibilitate scenei. În al doilea rând, audiența dă valoare scenei. Numărul de oameni care sunt în sală, în termeni bursieri vorbim de numărul de investitori. Aici, față de 50.000 în 2020, am depășit la jumătatea anului 200.000. Cu trend de creștere accelerată.

• Sunt investitori locali, de retail, persoane fizice care investesc, avem și bază solidă de investitori instituționali- fonduri de pensii, fonduri de investiții. Ecosistemul de private equity care constituie suport pentru companiile eary stage, unde vedem multă efervescență și dezvoltare, cu suportul statului român care a alocat fonduri semnificative pentru a susține ecosistemul de private equity- lucrurile se mișcă.

• Lichiditatea este în creștere, cu o tendință de creștere a importanței jucătorilor locali. Dacă ne uităm, în 2019 investitorii instituționali străini reprezentau 36% din tranzacțiile la bursă, acum au scăzut la 26%, iar retailul local și investitorii instituționali locali au crescut spre 75%.

• Ne uităm înainte și mă întroc la ideea statului prezent în economie. Din 4 piloni la care ne uităm când privim îaninte, doi au legătură cu statul- pe de-o parte Strategia pentru dezvoltarea pieței de capital, ne-am bucurat să o vedem plecând ca și inițiativă de la Ministerul de Finanțe, de asemenea susținere financiară din cadrul PNRR pentru companiile care se listează la bursă. Ce emai important pentru noi, dincolo de sumele alocate e mesajul pe care îl transmite statul român- acela că încurajează companiile să vină către zona acesta publică- e în linie cu strategia pe care orice stat o are, aceea de a îmbunătăți transparența.

• BVB are, sțiți programul dedicat susținerii companiilor antreprenoriale românești și creșterii vizibilității lor cu ajutorul scenei bursei românești fără neapărat a însemna listare- un mediu în care ne putem cunoaște mai bine, și BVB Research Hub prin care promovăm rapoarte de analiză scrise de brokerii locali pentru piața de retail.

• Ne uităm înainte, ce vrem să facem: Poziționarea bursei ca principal susținător și partener pentru companiile locale – bursa poate să facă mult mai mult pentru o companie locală decât să îi dea acces la capital – și creșterea vizibilității pieței românești pe radarele investitorilor publici.
• Investitorii locali de retail va rămâne focusul nostru, dar și promovarea României la statutul de piață emergentă.

Întrebări

Când ne putem aștepta la instrumente mai complexe?

Avem un proiect în derulare care include și piața de energie, avem proiectul contrapărții centrale care este în curs de implementare împreună cu OPCOM. În mod normal ar trebui să fie un element care să ajute și piața de energie. Când vom operaționaliza proiectul în acel moment o să avem și infrastructura necesară să dezvoltăm produse structurate la BVB.

Ce efect poate avea asupra capitalului autohton colaborarea dintre bursele din Chișinău și București?

Aș plasa-o în context de regionalizare. Cred că trăim într-o lume care pare să devină mai locală, mai puțin globală, cred că apar oportunități pentru cei care încearcă să construiască ceva la nivel regional. Pentru noi, uitându-ne la Chișinău, vedem o piață mică dar cu potențial. Noi avem expertiză, există o potrivire între noi și avem disponibilitate să îi ajutăm să construiască ceva acolo.

Lucian Ioan Rus secretar de stat Ministerul Economiei 

• Capitalul autohton, antreprenorii români se confruntă cu foarte multe probleme și foarte multe provocări. Ministerul își propune să fie un partener de încredere pentru industria românească.

• Trebuie să facem un balans, o concordanță între ceea ce ne dorim noi ca țară și tot ce își dorește UE prin ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă, eficiență energetică și așa mai departe.

• Tot ce înseamnă partea de industriale a României, pe care Guvernul României și-o propune vine cu niște provocări pe care tot noi ca Minister al Economiei trebuie să facem acel balans între consumul de energie și tot ceea ce înseamnă partea de eficiență și schimbări climatice.

• Dacă ne uităm puțin la IMM-uri și dacă ne uităm puțin la ceea ce înseamnă decapitalizarea companiilor mici și mijlocii, am încercat și încercăm să formăm o educație antreprenorială, o educație pentru tinerii antreprenori care au nevoie majoră de această educație antreprenorială.

• De aceea am demarat anul acesta programul Startup Nation printr-o formă de pregătire antreprenorială a tinerilor sau a oamenilor care doresc să intre în antreprenoriat. Startup Nation este un program de valorificare a acelor idei inovatoare ale tinerilor care vin cu idei fantastice de care vom putea profita în viitor.

• O altă componentă la care trebui să acordăm o mare importanță este industria. Vedem că fondurile europene alocate României nu sunt adresate marii industrii. De aceea noi am demarat programul Construct Plus, destinat fabricilor de materiale de construcții.

• În viitorul apropiat ne dorim să lansăm mai multe proiecte, cum am avut și anul trecut: construit în România, femeia antreprenor. Noi încercăm să păstrăm această balanță între ceea ce înseamnă finanțările care există astăzi pe piață la MIPE, Ministerul Energiei și nevoia marilor industriași și nevoia acelor idei mici de care vom putea profita până la urmă.

Q&A

• UE și-a readaptat întreaga strategie și încearcă să se reprofileze. Și noi ar trebui să dăm o atenție deosebită reindutrializării. Balanța comercială este o prioritate foarte mare. Economia circulară, de asemenea, este foarte importantă pentru noi. Marii consumatori, trebuie să dăm atenție industriei pentru că ne așteaptă provocări.

• Noi la minister am avut la începutul anului niște discuții cu marea industrie, cu marii consumatori, pe proiecte mature, pe proiecte concrete, pe fondul de inovare. Am adus de la UE experți pe atragerea acestor fonduri, fonduri de inovare, fonduri de care beneficiază toate statele membre, astfel încât să încurajăm ca marii producători să poată depună acele proiecte mature, de valori foarte mari, de peste 20 de milioane de euro, pe tot ce înseamnă decarbonare, eficiență energetică și așa mai departe. E un proces care va dura, dar avem încredere în maturitatea proiectelor industriei, astfel încât să avem câteva proiecte cu adevărat competitive pe piața UE. Vorbim de fabricile de ciment, de petroliști, de sticlă, de marii consumatori.

• Ne uităm și la industria de apărare pe care încercăm să o revitalizăm. Datorită conjuncturilor europene și internaționale, România are o posibilitate fantastică în acest moment și acordăm o importanță deosebită, noi ca minister.

• Procesul de decarbonizare e un proces extrem de scump pentru industrie. Trebuie să avem grijă și să fim acei mediatori între ceea ce se dorește de la nivelul UE și ceea ce va fi obligată marea industrie să aplice. Sunt niște sume extraordinar de mari, noi va trebui să găsim cele mai bune soluții pentru ei. Trebuie să fim, și prin cadrul legislativ, un sprijin pentru marea industrie.

• Avem acest PNIESC (Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, n.r.), unde noi avem o atitudine corectă cred eu pentru industrie. Noi suntem la cel mai mic grad de consum, cea mai mare eficiență energetică raportată ca țară. Pentru că nu mai avem o industrie atât de puternică pe cât ne-am fi dorit. Ministerul Energiei a avut un consultant care a lucrat pentru el în acest domeniu, acel consultant a recomandat, împreună cu UE, o scădere cu 0,6 milioane de tep a consumului de energie, lucru cu care noi nu suntem de acord. De ce? Pentru că noi vrem să reindustrializăm România. Prin măsurile de ajutor de stat pe care Ministerul Economiei le-a scos, sunt măsuri prin care vrem să reindustrializăm România. Ce înseamnă asta? Că vom crește consumul în România. Chiar dacă aceste fabrici vor fi făcute cu eficiență energetică mare, cu un consum foarte mic de energie, cu cele mai performante tehnologii, consumul României va crește. Acel PNIESC ne obligă să ne asumăm anumite lucruri care vor durea în viitor. Trebuie să facem un compromis corect pentru România, atât pentru industrie cât și pentru ceea ce UE își dorește și noi ca stat ne-am asumat pentru 2030-2050.

Stere Farmache – Președinte al Directoratului Fondului Român de Contragarantare

• M-am întrebat care ar fi rolul instituției pe care o reprezint în acest context, în această temă generoasă. Fondul Român de Contragarantare este o instituție specializată în garantare și contragarantarea creditelor pentru IMM. Evident că pentru a deveni o forță regională trebuie să ai campioni locali. Exact cum pentru un scriitor ca să devină universal, el trebuie mai întâi să fie recunoscut local. Așa se întâmplă și în viața economică.

• În acest context, spun că Fondul contribuie la creșterea acestor campioni locali aflați în fază embrionară. Se știe că drumul este și lung și greu, nu avem peste noapte campioni locali și regionali. Presupune din partea antreprenorilor vocație, pe termen lung. Vocație pentru antreprenoriat de mare suprafață.

• S-a vorbit de inițiative antreprenoriale în care suntem și noi implicați: programele Start-up Nation, programe care, anul acesta sunt la a cincea ediție. Am fost parteneri pentru bănci în garantarea creditelor punte pentru start-upuri.

• Din experiența noastră cu garanțiile acordate mediului antreprenorial, cu ceea ce înseamnă invenție, inovație și digitalizare. Am fost implicați în programe guvernamentale de garanții acordate creditelor pentru IMM care își propun să inoveze, să dezvolte produse și servicii noi.

• M-am uitat pe lista CAEN de la Registrul Comerțului și am observat că sunt vreo 6-700 IMM care au obiectul de activitate invenție și inovație. Sunt foarte puține, raportat la numărul mare de IMM.

• Dincolo de asta, invenția și inovația înseamnă orice produs nou, serviciu, investiție care îți crește eficiența- în context trebuie să aibe și o componentă de sustenabilitate. Am constatat că, deși vorbim foarte mult de invenții, inovații, digitalizare, răspunsul pieței nu a fost unul foarte pozitiv, cel puțin la început. IMM-uri au privit cu oarecare rezervă accesul la această sursă de finanțare care, atenție, aveau o componentă de ajutor de stat.

• Credite de investiții și de capital de lucru cu dobândă subvenționată de stat un an, cu toate comisioanele de garantare și bancare plătite de stat. Cu toate acestea, pe acest segment nu au fost foarte multe IMM-uri care au accestat, în prima fază. Dar în etapa a doua au înțeles mai bine.

• Cum bine știm, digitalizarea este o componentă importantă de creștere a competitivității, care la rîndul ei te ajută să ajungi pe trepte din ce în ce mai înalte.

• În acest context, programele IMM Invest, IMM Invest Plus au fost în general unele care au vizat o plajă largă, în toate sectoarele, care au avut o contribuție bună pentru dezvoltarea IMM, creșterea capacității lor de a-și finanța activiytatea, conducând în final la creșterea gradului de bancabilitate al IMM.

• În această fază de dezvoltare al antreprenorilor cred că am avut o contribuție importantă, garanțiile au fost de 100 milioane lei, pe alte programe am avut garanții de aproape un miliard, dar este un bun început și cred că astfel de programe trebuie continuate.

• Pentru a deveni un campion regional trebuie mai întâi să ai o poziție puternică pe piața locală, să ai cotă de păiață, un brand solid, relații bune cu clienții, să poți încheia parteneriate strategice, să ai capacitatea de a face investiții însemnate în tehnoloșie și, bineînțeles, să ai structură financiară solidă.

• Dacă ne uităm la aceste criterii, observăm că acestea coicid cu cerințele BVB pentru companiile care se listează- sigur, bursa mai are și cerințe suplimentare care se referă la gradul de acțiuni deținute public etc.

• Având în vedere similitudinea, cred că locul ideal pentru a deveni campion este listarea la bursă. Listarea este o decizie startegică, pentru a atinge momentul listării trebuie să ai anumită talie, anumită dimensiune. Companiile mari, vrem sau nu vrem, au fost companiile de stat, care au crescut capitalizarea bursei.

• Bineînțeles, că sunt și campioni locali care sunt așteptați la bursă, dar e cale lungă până a ajunge acolo, În plus, nu toți antreprenorii doresc să facă acest pas spre bursă. Unii vor să dezvolte afacerea cu surse proprii de finanțare.

• Pentru a susține, a stimula procesul- acela de a avea companii de talie mare- ar trebui început din fază incipentă. Bursa are și piața AERO, pentru companii de talie mai mică. Dar aș merge mai departe, aș combina toate stimultentele de care beneficiază un IMM în această fază.

• Avem Start-up Nation, un program unde nu am văzut încă rezultatele, dar din analizele noastre Start-up Nation a avut rezultate pozitive pe ansamblu pentru forța de muncă, venituri la buget. Ar trebui construit un mediu de tranzacționare, o platformă pe care să fie invitați acești antreprenori care, pe de-o parte, pot beneficia de finanțare acompaniată de ajutoare de stat, pot beneficia de asemenea de programe de finanșare europeană, un lucru important pentru investitori.

• Investitorii doresc să intre în companii care au acces și la alte surse de finanțare, mai ales unele cu costuri minime sau granturi. Pe aceste platforme, aceste societăți pot fi expuse publicului și pot începe tranzacționări care să fie private. Aceasta este calea naturală prin care companiile au devenit publice.

• Nu vreau să îndem la tranzacții în afara bursei, trebuie să existe un minim de transparență, de fapt, programele Start-up Nation cer un plan de afaceri destul de solid. Îți trebuie ceva expertiză să elaborezi un plan de afaceri solid care să fie prezentat investitorilor.

• Acesta ar fi un pas înainte de piața AERO în care mici antreprenori pot beneficia în același timp de o subvenție Start-up Națion, ulterior de aplicare la granturi europene. Ulterior investitori privați pot veni în companie, sunt tranzacții care se pot face cu un minim de informații, nu legate de rigori bursiere. Ulterior se poate intra pe piața AERO, de aici drumul e liber către piața reglementată. Cred că acest proces poate fi susținut de Ministerul Economiei.

• Nu cerd că ne putem imagina o Europă în care capitalurile să nu poată circula liber.

Alexandru Filip – Director General AEROSTAR S.A.

• Aerostar este o companie privată, listată la BVB, este o companie cu capital autohton. Avem în jur de 1.800 de angajați și undeva la 110 milioane de euro cifră de afaceri, în creștere. Noi activăm în zona industriei de aviație și apărare. Piața este mai diversă. Suntem activi și în zona de producție cât și în zona de servicii. Zona de servicii a ajuns la 50% din cifra de afaceri.

• 80% din cifra de afaceri reprezintă export. Aerostar a fost cumva nevoit să se uite către export pentru că încă de la început piața de la internă nu a fost foarte ofertantă pentru industria în care ne aflăm și atunci a trebuit să ne concentrăm pe eficiență operațională, pe profesionalism ca să putem să accedem pe piața externă.

• Din punct de vedere a internaționalizării ca vânzări, Aerostarul este o companie internaționalizată. În schimb, din punct de vedere a expansiunii operaționale, până acum a fost doar cu amprentă domestică.

• Din punct de vedere a dinamicii noastre, dacă ne comparăm cu acum 20 de ani, 95% din cifra noastră de afaceri de acum nu se producea atunci. Practic suntem într-o continuă schimbare și adaptare la piață.

• Valoarea adăugată în industria de apărare și aviație este mare. Este important unde te afli pe lanțul de producție sau pe lanțul de furnizare de servicii. E adevărat că impactul digitalizării, al automatizării și al robotizării este mai mic decât în industria auto. Aproximativ 65% din valoarea adăugată se întoarce către resursa umană, către salariați. De aici vine și o oportunitate. Vor fi oportunități de a crește productivitatea pe salariat, dar există și provocări.

• Legat de expansiunea noastră și de diversificare, la noi a însemnat o diversificare între producție și servicii. Suntem integrați în lanțurile de producție ale Airbus, Boeing. Suntem bine poziționați. Din punct de vedere al serviciilor, avem servicii atât de întreținere pentru aeronave comerciale cât și pentru alte tipuri de platforme militare.

• Un angajat nou dobândește toate cunoștințele în cinci ani. Efortul în zona de resurse umane este foarte mare.

• Noi trebuie să creștem altfel am dispărea. Creșterea asta o vedem în țară, dar și în afara țării. În țară o vedem pe zona de extindere a bazei operaționale. Avem în Bacău, la Iași, încercăm să ne extindem. Din punct de vedere al producției, credem că România a ratat cumva o anumită șansă pentru că companiile tradiționale care făceau producție pentru aviație n-au reușit să aibă o ofertă consolidată în fața marilor producători. Aici vedem posibilitatea să ne extindem prin achiziții. Evaluăm achiziții de companii din țară, dar mai ales din afara țării pentru a avea o ofertă mai completă în lanțul de producție al Airbus, în principal. Din punctul acesta de vedere credem că avem anumite constrângeri de creștere doar în România și atunci trebuie să ne extindem internațional și din punct de vedere operațional.

• O provocare pentru noi este să avem o anumită predictibilitate fiscală. O provocare este taxarea muncii, sperăm ca această zonă să nu conducă la o pierdere de competitivitate în raport cu regiunea.

• Noi la nivelul întregii țări dacă ne punem problema de lider regional trebuie să avem cu cine să devenim lider regional. Eforturile administrației centrale și locale trebuie să fie de a crea un mediu stimulativ nu numai economic, ci un mediu stimulativ pentru a locui. Există destul de multe plecări din România care nu sunt neaparat cauzate de venituri, ci de tipul de trai pe care vor să îl ducă oamenii. Îmbunătățirile din zona de sănătate, de educație, de cultură, de transport, toate vor contribui benefic pentru toți operatorii din România. Pentru noi contează resursa umană foarte bine calificată și ne dorim să o găsim în România.

• Antreprenorii români au luat-o de la zero, sunt societăți în care există mai multă tradiție în colaborarea cu universitățile, în inovație. În IT această evoluție s-a produs în același timp în toată lumea și a creat aceleași oportunități. Pe când într-o industrie cum este industria de aviație, este diferit. Inovația de a avea un produs este un deziderat foarte complex și care și la nivelul Europei s-a produs prin aderarea la un obiectiv a 5-6 state, de a crea compania Airbus, cu scopul principal de a avea un competitor pentru Boeing. În genul acesta de industrii este greu să ajungi la un produs final.

Bogdan Pleșuvescu, director general adjunct Banca Transilvania

• Din perspectiva internaționalizării o să vorbesc din perspectivă proprie, am participat la achizițiile transfrontaliere pe care BT le-a făcut regiune, atunci când a decis să investească în participația majoritară a unei bănci din Republica Moldova, conducând operațiunile Victoria Bank din perioada 2018-2023 de la Chișinău, apoi achiziția pe care Banca Transilvania, prin intermediul Victoria Bank, a achiziționat subsidiara locală a BCR Chișinău și expansiunea la BT Roma.

• Din perspectiva internaționalizării, ca apreciere personală, aș spune că generația noastră este în faza în care are loc trecerea de la pubertate la adolescență. Ne-am jucat în blocului, în curtea școlii, acum începem să vedem cum evoluează lucrurile în cartier, în alt oraș.

• E o comparație utilă, când ești adolescent ai energie, ai dorința de a schimba lucrurile, iar generațiile de acum au această oportunitate de a transforma acest know-how pe care l-am dobândit prin investițiile străine în România, prin toate programele de training, de creștere a leadership-ului din companiilor românești, sau cu capital românesc, de a le coordona în așa fel încât businessurile românești să poată să se extindă în afara granițelor, așa cum bine au făcut afacerile din Polonia, Cehia, Ungaria- dacă ne uităm doar în jur…

• Ca oportunițăți- s-a spus că Moldova nu e considerată o expansiune regională… Poate e doar un discurs politic, la firul ierbii lucrurile stau diferit. Moldova e o țară încă în afara UE, dar care prezintă particularități și oportunități pentru afacerile din România. Este important să înțelegem că, deși se spune că trenul nu vine de multe ori în gară, pentru România și antreprenorii ei există acum un moment favorabil de a investi, de a coordona politica de expansiune către acest trunghi care pare că se formează: triunghiul România-Moldova-Ucraina.

• Apropierea de limbă, apropierea culturală și faptul că noi am trecut prin perioada prin care trece acum Moldova ar ajuta foarte mult investitorii din România dacă s-ar gândi să își extindă afacerile în acea zonă. E o oportunitate și pentru politicienii români- Fondul de garantare ar putea să sprijine foarte mult investițiile pe care companii românești ar putea să le facă în reconstrucția Ucrainei, în partea acesta de investiții în Moldova pe programe de preaderare la UE.

• Avem know-how, avem experiență, am fost învățați de alții ce înseamnă preaderare la UE, e timpul să învățăm și noi pe alții, prin parteneriate/programe ce pot beneficia de sprijinul guvernului pentru investiții în afara țării.

• De ce spun că Fondul de Contragarantare ar putea fi un instrument bun? Pentru că atunci cînd investești în afara țării ar fi bine să ai acces la finanțare și în țara ta și în țara în care investești, iar BT asigură această platformă atât în România cât și în Republica Moldova. Știu că prin asociația investitorilor români din Republica Moldova și prin Repatriot, care este partenerul dumneavoastră, se depun eforturi foarte mari pentru a aduce la aceeași masă investitorii din România care doresc să se extindă în Republica Moldova.

• O altă particularitate: ambasade și consulate, mai ales acolo unde mergem în vizită sau acolo unde România are interes strategic. E vorba de Africa, de Chișinău, de țările vecine. Este important să înțelegem că atunci când faci o vizită în calitate oficială într-o țară străină nu că e important, e obligatoriu să te întâlnești cu cel puțin un investitor român prezent în acea țară. Dacă nu faci asta, primești bani de la buget degeaba. Vizita respectivă e fără efect.

• Am asistat la multe vizite ale unor personalități din stăinătate în R.Moldova. Au avut grijă când cineva a ajuns în Chișinău toți au vizitat câte o investiție făcută în Moldova de investitori din țara lor. Același lucru trebuie făcut și de politicienii din România, indiferent de partidul din care fac parte. Este un semnal puternic care se dă, care arată importanța investițiilor făcute în afară, că tot vorbim de expaansiune.

• Legat de finanțarea capitalului autohton sau a antreprenorului român pentru a încuraja expansiunea externă, aici sunt 3 lucruri importante, valabile peste tot: accesul la know-how, la finanțare, predictibilitate economică și fiscală.

• Accesul la know este critic pentru că nu poți să te trezești noaptea să zici: Gata, investesc. Trebuie să ai o strategie, un plan, să ai un produs, să fi campion local. Să ai un istoric în spate și să poți să ai niște proceduri, o guvernanță, să poți replica aceste lucruri în mediul în care dorești să investești în afara granițelor.

• O altă problemă importantă pe care parțial am atins-o este cea demografică- din păcate, studiile arată că până în 2035 populația României va scădea cu aproximativ 9%. 30% din acești 9% sunt dintr-o natalitate negativă iar 70% sunt din emigrare. O altă realitate, tot potrivit statisticilor: poputația de peste 60 de ani se va tripla.

• Din punctul meu de vedere, asta ânseamnă că la nivel guvernamental ar trebui urgent lansate politici de stimulare a natalității, dar rezultatele se văd în 10-20 de ani, dar trebuie făcută o astfel de investiție și, doi, trebuie stimulate companiile care aleg să angajeze persoane care sunt peste 55 de ani.

• Putem să aducem forță de muncă din alte țări, este important să existe programe care să asigure că acest know-how care îl avem la persoane la generația care depășește 55 de ani nu se pierde, că această forță de muncă este reintegrată. Până va veni din urmă creșterea natalității va trebui să ne bazăm pe această categorie demografică de personal peste 65 de ani.

• Pe lângă natalitate, avem produse tradiționale de finanțare bancară. Ce observăm în ultimii doi ani este că cu predilecție produsele cele mai dorite de către companii sunt produsele care sunt dedicate capitalului de lucru. E foarte bine că are loc asta, dar companiile trebuie să gândească planuri strategice 3-5-10 ani, iar aceste planuri au nevoie de investiții.

• Vorbeam de trend și de nevoia de a gândi strategic și de a investi ca să crească productivitatea și competitivitatea. Dacă nu facem asta vom rămâne în urmă, iar când va veni consolidarea noi vom fi cei achhiziționați, nu vom fi noi cei care putem achiziționa concurența. E important să accesăm liniile de finanțare, în special pe zona de programe investiționale.

• Programele guvernamentale de ajutorare a Start-up-urilor și IMM sunt excepționale, beneficiază aproximativ o treime de cerditarea pe care BT o face prin intermediul acestor programe guvernamentale. Ajută foarte mult tinerii antreprenori, dar trebuie să vină partea de educație pe incluziune, pentru a obișnui ca o afacere mică să devină scalabilă.

• Soluții alternative- s-a vorbit deja de BVB ca soluție alternativă la finanțarea bancară. Mai există și alte soluții prin platforme de tip crowdfunding, private equity, venture capital… Aici e problema: Noi nu avem produs, dar nu pentru că nu ăl producem în România, avem companii care reușesc să pună un produs pe masă. Problema e că piața de business angel, de venture capital, de crowdfunding este făcută în așa fel încât fondurile de investiții doar în runda 1 de investiții își permit sau pot să investească printr-o firmă românească.

• În runda 2, 3, când se pune problema de ridicare de capital, deja se mută problema în alte legislații, la Luxemburg, în Olanda, IK, pentru că legislațiile acelea sunt mult mai permisive, iar accesul la finanțare e mai facil. Produse există, avem Bitdefender, de exemplu, dar datorită modului în care rulează lumea sunt nevoiți să își externalizeze firma tocmai pentru a avea acces la acest gen de finanțare.

• Rămân optimist pentru că perspectivele economice așa cum sunt ele acum sunt încurajatoare pentru businessul antreprenorial, am acumulat suficientă expertiză pentru a fi pregătiți pentru viitor. În situația în care perspectivele fiscale vor rămâne cele actuale nu văd motive de îngrijorare. Antreprenorii români nu au nevoie de un stres suplimentar în această perioadă și nu ar trebui să avem aceste discuții despre taxe, se măresc sau nu. Ar trebui să existe transparență și să nu avem în discuție astfel de subiecte.

Întrebări:

De ce e nevoie de bănci cu capital autohton?

E important să înțelegem istoricul evoluției bancare în România. Din toată reglementarea și supravegherea a rezultat un sistem extrem de rezilient. Asta a făcut ca în criza financiară din 2007-2008 statul român să nu fie nevoit să acționeze pentru salvarea unor bănci. E un lucru extraordinar. Capitalul românesc este exterm de important pentru că a fost o tendință de globalizare, acum se spune că este o tendință de regionalizare, pe care și noi o vedem la nivelul sistemului. Capitalul romînesc cunoaște modul în care se dezvoltă lucrurile în România, anticipăm mai bine nevoile, putem lua decizii locale, fără legătură cu alte jursidicții. E un avantaj competitiv care trebuie păstrat, nu doar în sistemul bancar, ci și în altele, energie în general.

Ucraina e o piață pe care o vizați pentru extindere?

Expansiunea la acest moment încă învățăm din ce am făcut în Moldova și la Roma. Încă învățăm, sunt sigur că atunci când vor exista oportunități vom fi pregătiți, dar acum nu este în planurile noastre.

Amedeo Neculcea – Director General GP Intermodal Grampet

• În 2007, Ungaria a scos la vânzare operatorul de transport feroviar de mărfuri Mavcargo. Ungaria e o țară excelent poziționată din perspectiva fluxurilor de transport. Tot ce vine din nord spre sud sau din est spre vest, aproape tot trece prin Ungaria. A fost o competiție atunci la care a participat și Grampetul, să achiziționeze acest operator de transport, dar fiind prea mic a solicitat ajutorul statului. Nu s-a găsit atunci o susținere, o soluție de colaborare și operatorul de transport de marfă din Ungaria a fost cumpărat de către statul austriac. România atunci a avut ocazia să iasă din matcă. România a avut în domeniul feroviar o tradiție și la finele perioadei comuniste, din punct de vedere a eficienței transportului feroviar eram pe locul II în Europa după Suedia. Sistemul feroviar a luat-o în jos, dar o serie întreagă de specialiști a reușit să afirme această industrie.

• Grampet s-a înființat în 1999, în 2001 a apărut Grup Feroviar Român și din 2001 până în prezent, Grampet Grup și-a făcut prezentă apariția în 10 țări prin intermediul a 18 companii, companii care vizează întreg spectrul feroviar, începând de la producția de vagoane, de locomotive, de IT feroviar, care susțin dezvoltarea și performanța operatorilor de transport și de asemenea, cei care promovează serviciile de transport feroviar, casele de expediții.

• Totuși această extindere trebuie să ținem cont că s-a făcut într-o perioadă aș spune de restriște. Dacă în anul 2000 calea ferată deținea peste 50% din cota de piață și avea o viteză comercială a trenurilor undeva aproape de 30 de km pe oră, după 24 de ani am coborând de la 50% la 16% și viteza a scăzut de la 30 la 15 km pe oră. În domeniul transportului feroviar de marfă, ajutorul statului a lipsit cu desăvârșire deși dacă citim documentele europene, strategiile ministerului de transporturi, vedem acolo că se investesc miliarde în infrastructura feroviară, că transportul verde are prioritate, că transportul feroviar e de 92 de ori mai sigur decât transportul rutier și de 22 de ori mai puțin poluant. Cu toate astea, transportul feroviar se contractă în permanență. Transportul rutier crește.

• Cu toate acestea, Grampet Grup a depășit granițele și oferă modele de excelență. În momentul în care organizația internațională privind middle corridor (Trans-Caspian International Transport Route n.r.) căuta parteneri în zona României pentru a desăvârși acest vis al drumului mătăsii, Grampet s-a oferit să fie partener strategic pentru tot ce înseamnă transport către Europa. A început această muncă în 2018, iar în 2022 primul tren care a venit din China și a mers până în Ungaria a fost făcut de către Grampet Grup. Nu e un lucru ușor pentru că sunt de traversat două mări și foarte multe țări, dar în contextul acesta în care coridorul nordic suferă de blocaje, vedem că este o soluție.

• Grampet Grup deține cam 20 de mii de vagoane, 450 de locomotive, acționăm în 10 țări, la o cifră de afaceri de aproximativ 450 de milioane de euro.

• Transportul este fundamental diferit de producție. Transportul se valorifică printr-un contract de transport unde nu sunt doar două părți, transportatorul și expeditorul. Este și destinatarul implicat. Adică semnează două părți, dar stabilesc obligații și răspunderi pentru o terță parte, destinatarul. Și asta creează o complicație juridică. Mai apare și organizatorul de transport care e a patra parte și iată că lucrurile din zona transporturilor diferă față de producție și vânzare.

• Din punctul nostru de vedere cred că e nevoie de un mare aport al statului ca să reabilităm transportul feroviar de mărfuri pentru că lucrurile pleacă de la infrastructura. Infrastructura e administrată de către stat și are cumva alte obiective decât operatorul de transport care dorește viteză mai mare, acces nediscriminatoriu pe rețeaua de transport. Or aici ne lovim de reglementare care spune că transportul de marfă circulă pe infrastructură în rangul 5, adică sunt alte categorii de trenuri care au acces înaintea trenului de marfă.

• Și atunci trebuie să compensăm prin felul în care construim infrastructura pentru trenurile de marfă. Infrastructura trebuie să rezerve capacități speciale pentru trafic de marfă. Lucru acesta nu s-a întâmplat deși s-au investit miliarde de euro.

Q&A

• Poziția geografică a României e una foarte avantajoasă pentru transportul feroviar pentru că e conectată cu cel mai mare port, portul Constanța. Am putea pe acest coridor care leagă Constanță de Curtici să excelăm în zona transportului de mărfuri, dar nu o facem, de ce? Pentru că modernizarea care s-a făcut nu a avut ca țintă traficul de mărfuri, creșterea vitezei pentru trenurile de călători pentru că are un impact electoral mai mare.

• Pe cel mai intens utilizat tronson de cale ferată de la Fetești la Palas odată cu modernizarea au dispărut 48% din linii din stații, deci am redus dispozitivul la jumătate. Asta s-a întâmplat și pe zona Arad-Curtici. Au dispărut 40% din linii. Ori un trafic cu prioritate redusă are nevoie de linii unde să aștepte, în condiții normale.

• Un tren care merge cu o viteză de două ori mai mică, deci oferă un serviciu de slabă calitate e mult mai scump.

Luigi Vendrami – Chief Operating Officer– Fan Courier Group

• Pentru cei care nu știu, FAN Curier este o firmă cu capital integral românesc, înființată în 1998. Am avut o creștere organică pâna la cifra de afaceri de anul acesta pe care o estimăm la 300 milioane euro, angajăm în jur de 9.000 de oameni și 4.500 de vehicule. Transportăm anual circa 85 milioane de trimiteri în interiorul României.

• Punctele cheie urmărite vreme de 26 de ani au fost investițiile constante, atât în infrastructură cât și în tehnologie. Avem 4 centre automate de sortare și continuăm investițiile în acest domeniu. Am dezvoltat și servicii diversificate, în ultima vreme din ce în ce mai integrate.

• Povestea noastră despre extinderea internațională este cunoscută, noi spunem că am pariat corect pe extinderea în Republica Moldova ca prim pas. Nu ne-am dus acolo pentru bani, pentru profit, ci ca datorie morală față de vecinii noștri și pentru că am simțit nevoia să oferim și în piața din Republica Moldova un serviciu de curierat de calitate.

• Am avut multe provocări- am deschis afacerea în Moldova și imediat a început și războiul… Doar că am continuat să investim acolo. Avem în prezent o flotă de 50 de mașini proprii și 100 de angajați, plus o flotă pe care ne-o pun la dispoziție partenerii noștri. Am reușit în 2 ani să dublăm volumele de curierat.

• Nu a fost suficient pentru noi. Am înființat o nouă firmă Fan Internațional, cu care ne propunem să creăm o rețea de curierat expres care să lege țările din jor: Sloveni, Ungaria, Bulgaria, Grecia, România și R. Moldova. Urmează în viitor Slovacia, Cehia și Polonia. De ce am făcut asta? Pentru a consolida volumele e-commerce cross border și pentru a transforma România dintr-un importator într-un jucător ce oferă soluții regionale.

• În prezent ne uităm după modele de parteneriate și încercăm să dezvoltăm aceste tipuri de afaceri cu companii internaționale de curierat. Încercăm sp creștem și cifra de afaceri și vizibilitatea brandului în afara granițelor și, definit prin misiunea noastră, ne dezvoltăm pentru a fi folositori IMM-urilor românești, moldovenești și celor din țările din jur.

• Nu în ultimul rând, uneori nu ajunge să te uiți doar după bani, nu ajunge să faci doar investiții. Un lucru care ar trebui să îl aibă în vedere cei care doresc să devină internaționali este să înțeleagă culturile diferite și modul de operare, modul de raportare la legislația respectivelor țări.

• Am avut nu de puține ori surprize cu lucruri considerate garantate, ceva normal într-un stat membru UE, care în țările din jur nu erau cunoscute. Ne-a mai ajutat și perseverența, și Ambasada României, și ceilalți investitori români – Victoria Bank, Petrom – care prin prezența lor în Moldova au făcut ca businessul nostru să devină mai ușor funcțional.

• Nu am abandonat și continuăm să investim în zona de sustenabilitate și responsabilitate socială. Avem acțiuni clare în aceste direcții, suntem prima companie care a semnat climate pledge, ne-am obligat să reducem amprenta de carbon până în 2040. Cred că Fan Curier este un exemplu de succes și facem toate eforturile să continuăm expansiunea internațională.

• Avem capacitate de a investi, avem know-how să transformăm partea aceasta de lume într-un hub regional de logistică. Închei punând o întrebare legitimă în acest moment: Cât de mult doresc autoritățile statului să sprijine în mod real extinderea regională a antreprenorilor români?

Întrebări:

Care sunt trendurile pieței de curierat care să ducă aceste servicii la nivelul următor?

Toți vorbim de IA, drone, robooți. Și noi ne uităm la aceste lucruri, avem în obiectiv să schimbăm în zona de tehnologie tot ce am folosit vreme de 26 de ani. Avem un decalaj tehnologic pe care trebuie să îl recuperăm rapid. Căutăm activ pe cineva să ne ajute să facem acest salt în următorii 2-3 ani, investim în robotizare, deschidem în octombrie un centru nou pentru lockerele Fan Box, 27.000 mp, care va fi total automatizat. Că când vom avea softuri pentru rutarea mărfurilor. Am fosr recent în Estonia, ne-am întâlnit cu cel mai mare operator de curierat. Am văzut că tehnologia face diferența

Ce avantaje competitive ar putea avea o companie românească pe piețele externe, în domeniul în care activați?

Avem capacitate să absorbim volume. Credem că putem ajuta toți operatorii care vin în România.

Partener instituțional:

Banca Națională a României

Parteneri:

Alpha Bank
Banca Transilvania
Bursa de Valori
eMAG
Romgaz
Grampet
Farmec
FAN Courier
Catena
AEROSTAR S.A.

***