Problemele învățământului profesional și tehnic s-au cronicizat în ultimii ani, paradoxal ca urmare a reformelor multiple și fragmentate din domeniul educației, modificărilor structurale din peisajul economic și investițional și distanțării accentuate a învățământului profesional și tehnic de nevoile economiei și ale pieței muncii.
Acestea sunt concluzii ale raportul „Învățământul profesional și tehnic – provocări și perspective de dezvoltare”, realizat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții la comanda OMV Petrom, în cadrul proiectului ”România meseriașă”.
Documentul nu conține doar viziunea critică asupra sistemului, ci avansează și un set de posibile soluții pentru problemele identificate. Aceste soluții vizează atât modelul de intervenție, cât și sistemul ca atare.
În concepția autorilor, accentul trebuie deplasat de pe reforma legislativă și instituțională, dominantă până în prezent, pe schimbarea mecanismelor de funcționare a învățământului profesional și tehnic, pe modul în care este organizat procesul de predare-învățare și pe rezultatele acestuia.
Probleme de sistem
”Marea problemă nu este lipsa locurilor de muncă, ci nivelul de pregătire al tinerilor pentru piaţa muncii”, afirmă Mona Nicolici, manager în cadrul departamentului de Sustenabilitate OMV Petrom, companie care a prezentat vineri un raport despre învăţământul profesional şi tehnic.
Problemele sistemului de educație tehnică și profesională sunt analizate în raportul ”Învățământul profesional și tehnic- provocări și perspective de dezvoltare”, raport de Politică Publică elaborat de ICCV în cadrul programului ”România Meseriașă”.
Lipsa forţei de muncă calificate întâlnită chiar și în zonele dezvoltate economic din România a fost evidenţiată de Claudia Petrescu, sociolog la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române.
Cauzele identificate sunt multiple. Unele mai vechi, precum:
- Decizia fostului ministrul al Educației Ecaterina Andronescu de a desfința școlile de arte și meserii
- Sub-finanțarea (0,6% din PIB alocat învățământului profesional) și dezechilibrul în alocări (50% din buget este alocat cheltuielilor salariale și numai 5% din buget pentru cheltuieli de capital- dotări, renovări etc.)
- Fragmentarea finanțării: o parte a bugetului ar trebui alocată de autoritățile locale- unele nu au bani pentru învățământul tehnic, altele au alt tip de priorități
Claudia Petrescu a prezentat însă și obstacole mai noi:
- Lipsa unui mecanism de monitorizare a inserției absolvenților de școli profesionale și tehnice pe piața muncii, astfel încât curricula să poată fi modificată în funcție de cerința pieții
- Lipsa de orientare și de consiliere profesională a elevilor
- O slabă pregătire profesională a cadrelor didactice, manuale vechi și materiale didactice depășite
- Pregătire inadecvată- acolo unde există, școlile pun eventual accent pe pregătire specifică, absolvenților lipsindu-le competențe transversale, de tipul lucru în echipă, comunicare, limbi străine etc.
Propuneri și soluții
Sociologul Mihaela Lambru a explicat nevoia de schimbare a politicilor publice în domeniul învățământului tehnic și profesional și a sintetizat o serie de principii în acest sens:
- Flexibilitate. Din cauză că există diferențe semnificative de dezvoltare între regiuni, orice reformă trebuie să țină cont de realitățile socio-economice locale
- Nevoi. Reforma trebuie centrată pe nevoile elevului și angajatorului- introducerea de calificări noi, adaptate de cerințele de pe piața muncii, integrarea de noi tehnologii în procesul de învățare, accent pe evaluarea vocațională a elevului
- Predictibilitate și informare. Conectarea sistemului de învățământ tehnic și profesional la piața muncii
- Sistem participativ. Facilitarea accesului angajatorilor la sistemul educațional
Acest ultim punct a fost detaliat de Eugen Palade, consultant în domeniul educațional, care a insistat să fie urmat modelul european, care pune accent pe educația primită la viitorul loc de muncă, nu în clasă.
(Descărcați AICI raportul ICCV)
Următorul pas al OMV Petrom în acest proiect va fi publicarea unui Raport de Politică publică pentru identificarea de soluții sistemice pe termen lung.
Un exemplu de bune practici- Germania
Învățământul profesional începe în Germania la vârsta de 15/16 ani, iar modelul dominant este cel dual. Caracteristicile sistemului dual în Germania sunt următoarele:
Responsabilități privind organizarea învățării. Activitatea de învățare se desfășoară în două instituții bine definite:
- școala, care își asumă pregătirea teoretică de specialitate și dezvoltarea competențelor generale
- întreprinderea care este răspunzătoare de pregătirea practică
Curriculumul. La nivel federal există un cadru curricular, dar curricula pentru diferitele obiecte/ domenii de studiu se definește la nivelul landurilor și cuprinde atât elemente specifice educației generale, cât și cele specifice ocupației. Curriculumul este definit în colaborare cu organizații ale angajatorilor.
Finanțarea sistemului. Costurile asociate programelor de formare sunt partajate între stat și partenerii sociali, astfel:
- statul își asumă costurile aferente pregătirii teoretice la nivelul școlii (școli, profesori, echipamente);
- întreprinderile acoperă pregătirea practică desfășurată la nivelul acestora: relația dintre întreprindere și ucenic este de tip contractual și acoperă o remunerația lunară, asigurări de sănătate și drepturi de pensie, plătite pe întreaga durată a programului
Selecția participanților. Elevii trebuie să-și identifice propriul angajator/ furnizor de formare, apoi să treacă printr-un proces de selecție. Stabilirea relației contractuale depinde exclusiv de decizia angajatorului, care privește acest proces ca parte a strategiei de recrutare a forței de muncă.
Durata școlarizării. Aceasta se întinde pe o perioadă de doi până la trei ani și jumătate, în funcție de specificul ocupației pentru care se pregătește și este văzută ca un proces holistic conducând la pregătirea completă pentru practicarea unei meserii.
Continuarea studiilor. Finalizare școlarizării în sistem dual permite continuarea studiilor, inclusiv în învățământul superior, diploma obținută ca ucenic și experiența practică dobândită fiind luate în considerare pentru admiterea la universitate.
În mod tradițional, în Germania învățământul dual este asigurat de întreprinderile mici și mijlocii (IMM). Spre exemplu, în 2011, IMM-urile germane au angajat 83.2% dintre toți absolvenții învățământului dual. Mari sau mici, angajatorii acționează sub umbrela unui „Pact Național pentru Formare”
