Curtea Europeană de Drepturilor Omului a trimis Guvernului român întrebările la care trebuie să răspundă în cazul sesizării înregistrate la CEDO de fostul procuror-șef al DNA laura Codruța Kovesi.
Cazul Kovesi vs România, discutat în regim prioritar, va lămuri dacă decizia CCR i-a îngrădit sau nu accesul la justiție fostei șefe a Direcției Anticorupție și dacă aceasta a fost revocată și pentru că și-a exprimat public îngrijorarea față de modificările aduse legilor Justiției.
CEDO adresează Executivului patru întrebări al căror răspuns este necesar pentru a lămuri cauza:
1. Este articolul 6, alin 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului aplicabil prezentului caz (vezi Baka vs. Ungaria)?
Art. 10:
Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
2. Dacă da, aplicanta a avut acces la o instanță de judecată pentru determinarea obligațiilor și drepturilor ei civile în legătură cu demiterea ei din poziția de procuror-șef al DNA, în conformitate cu articolul 6 al Convenției?
Art. 6, alin 1:
Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
Prin decizia CCR care a cerut imperativ demiterea procurorului-șef la solicitarea ministrului Justiției, care are drept discreționar în această materie, conform judecătorilor constituționali, se precizează de mai multe ori că această chestiune, a revocării șefului DNA, instanțele, respectiv secția de contencios-administrativ nu are niciun cuvânt de spus. Decizia CCR a împiedicat astfel orice proces pe litigii.
3. În legătură cu susținerea aplicantei că demiterea ei a fost rezultatul punctelor sale de vedere pe care le exprimase public în capacitatea ei profesională, au fost acestea în interferență cu libertatea ei de exprimare, în cadrul articoului 10, alin 1 al Convenției? Dacă da, interferența a fost prescrisă de lege și în mod necesar în termenii aricolului 10, alin. 2 din Convenție?
În raportul de evaluare ce a stat la baza cererii lui Tudorel Toader de revocare din funcție a Laurei Codruța Kovesi, ministrul Justiției a enumerat printre motivele cererii de demitere și uenle dintre declarațiile acesteia, care ar fi afectat imaginea României:
„În al 11-lea rând, cu prilejul unor evenimente publice”, a spus ministrul, „șefa DNA a contestat actele şi autoritatea CCR, a învinovăţit CCR punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii” (cu referire la delcarațiile făcute de Kovesi după dezincriminarea abuzului în serviciu în cazul legilor și OUG-urilor).
Procurorul şef ar fi contestat însăşi Constituţia ţării și prin afirmațiile sale ar fi afectat imaginea României. “Au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, propuneri care s-au dovedit a fi constituţionale. Afirmaţiile sunt fără precedent, au afectat imaginea României”. “La nivelul PE, prin dezinformare, s-a generat o dezbatere şi la nouă întrevederi am explicat de nouă ori că România nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în Polonia.”
4. Aplicanta a avut la dispoziție o cale de remediu internă pentru plângerea sa, așa cum prevede Art. 13 din Convenție?
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede, la articolele la care face referire CEDO în întrebări, următoarele:
Art. 13:
Dreptul la un remediu efectiv. Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Fiindu-i interzis accesul la instanță, prindecizia CCR, nu a existat nicun remediu.
