Analiză

Marea problemă a bugetului: Cum am mâncat în 2017 banii de fonduri europene

Potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor, România a primit în primele trei trimestre din 2017 de la bugetul UE doar 3,05 miliarde euro, din care… Mai mult

19.11.2017

Chestiunea

Pe noi culmi de progres şi civilizaţie: creșterea oficială a PIB – 8,8%. Consecinţe

Estimarea-semnal anunțată de Institutul Național de Statistică pentru trimestrul III 2016 arată un nivel record la creşterii economice, de 8,8% pe seria brută şi 8,6%… Mai mult

15.11.2017

Chestiunea

Noua fiscalitate: Normalitate = reintrarea guvernului în legalitate + conectarea la realitate

cursdeguvernare.ro își asumă – nu fără tristețe și fără amară ironie – ilustrația de mai sus, ca esență a temei grave și mai mult decât… Mai mult

14.11.2017

Analiză

O anomalie care și-a atins potențialul: Depopularea nu mai ajută prea mult la creșterea PIB/Locuitor

Datele publicate de Eurostat referitoare la evoluţia PIB/locuitor în perioada 2005 – 2015 arată că ritmul de creştere al acestui indicator esenţial pentru nivelul de… Mai mult

12.11.2017

Interviu Florin Talpeș – Bitdefender: Noi, mediul de afaceri, prea am acționat până acum ca și cum ceea ce se întâmplă cu guvernarea e normal

de Cristian Grosu 12.1.2014

cursdeguvernare.ro: Aveţi o afacere care se încadrează în profilul a ceea ce se numeşte motorul de creştere în 2013: valoare adăgată mare, inteligență, export. Cum percepe o asemenea companie administrația, înainte de-a afla din statisticile acestei administrații că face parte din motoarele de creștere ?

Florin Talpeș : Ne referim la cadrul în care funcţionează compania, da?

Cea mai mare problemă pe care am avut-o în 2013 a fost – şi problema asta, care poate să afecteze ceea ce urmează, a apărut mai ales în ultimul trimestru al anului 2013– a fost legată de lipsa de predictibilitate.

Atenţie, când vorbim, de exemplu, de fiscalitate, nu mă pot plânge de volumul taxelor, de valoarea lor absolută – acolo poate fi şi mai bine, şi mai rău. Dar mă pot plânge de problemele pe care mi le aduce managementul taxelor, de birocraţia legată de plata acestora.

Şi asta e o chestiune pe planul doi… Cea mai mare problemă, strict legată de piaţa românească, este următoarea: dacă apar schimbări de pe o zi pe alta în cadru, atunci mie mi se schimbă complet planurile. Am o problemă majoră, pentru că economia este ca natura- inovează continuu.

Continuu îţi apar provocări noi, pentru că ăsta este cadrul în care funcţionez. Nu vreau încă un alt actor major-administraţia- care să vină cu provocări suplimentare pentru business. Din punct de vedere al cadrului legal vreau să am predictibilitate.

Or, asta este marea problemă pe care am avut-o în ultimul trimestru din 2013: faptul că una se spune și alta se face.

Deciziile se iau discreționar și după interese de grup. Grupuri de persoane.

cursdeguvernare.ro: Concret?

Florin Talpeș : Nu vorbesc specific de mine, ca şi companie, mă refer la întreaga economie. Vorbim, de exemplu, de Codul insolvenţei sau de taxele care apar peste noapte.

Normal ar fi ca cineva să zică: acum introduc o taxă nouă dar, vedeţi, va fi pusă în aplicare peste un an de zile. La noi taxele intră în aplicare peste o lună sau peste două săptămâni. Or, așa îi omori pe toţi.

Vorbim despre planificare- în momentul în care intervine un cost suplimentar, pe care nu am avut cum să-l prevăd, s-ar putea să mi se schimbe complet şansele de dezvoltare. Acesta e cel mai important lucru. Aici am o mare problemă.

Văd mediul de afaceri indignat de acest joc şi de faptul că deciziile nu se iau pe analize, pe date, ci se iau discreţionar, în funcţie de interesele unuia sau altuia, sau de interesele unui grup. Iar Şi grupul respectiv nu e vreo industrie, ci pur şi simplu e vorba de grupuri de persoane care au interese. Şi ele decid, de fapt, cadrul ăla care ne afectează pe toţi.

Aceasta este problema numărul unu.

cursdeguvernare.ro: Când vorbiţi de predictibilitate, vă referiţi numai la fiscalitate?

Florin Talpeș : Vorbim de mai multe: de Codul insolvenţei, de preţurile pe carburanţi, de toate lucrurile de genul acesta care apar. Poate să fie creşterea salariului minim pe economie, de exemplu. Sunt o grămadă de lucruri care afectează întregul cadru.

Sau pot să fie anunțatele schimbări în Codul Penal. Atenție: schimbări în Codul Penal care sunt complet împotriva strategiei de ţară. Din punctul meu de vedere, acestea pot să-mi scadă şansele de parteneriate pentru că eu, venind din România, de exemplu, sunt mult mai prost privit. În loc să am o carte câştigătoare în mână, am o carte pierzătoare.

Este, de fapt, o problemă legată de brandul de ţară. Când vorbim de brandul de ţară trebuie spus că are un efect foarte clar asupra companiilor care-și caută parteneri externi și care exportă.

Una este să încerce o companie cehească de software, de exemplu, să încheie contracte în Marea Britanie, de exemplu, şi altceva este să încerce o companie din România. Vă asigur că o companie din România are un handicap, cel al imaginii de ţară. Dintr-o dată, clientul va dori să-şi ia mult mai multe măsuri de precauţie. De ce? Pentru că există  un deficit de încredere în partenerii din România. Lumea gândeşte pe modelul ăsta: “azi mi se zice ceva, mâine se face altceva”, “guvernanții semnează un contract, dar nici ei nu cred în el, ci îl încalcă imediat”. În comparaţie, o companie care vine din Cehia are mult mai mari şanse să fie considerată partener egal pentru că are în spate un brand de ţară pozitiv.

Ce înseamnă asta? Că eu, în loc să plec măcar de la zero când construiesc o relaţie, plec de la minus unu. Compania din Cehia pleacă de la plus unu. Adică, brandul de ţară sau încrederea care există în cehi, în Cehia, îi conferă un avantaj competitiv. Iar eu am un dezavantaj competitiv, pe care trebuie să-l suplinesc prin costosturi suplimentare.

cursdeguvernare.ro: Chiar doream să vorbim despre asta: cum îl ajută brandul de ţară pe un exportator care trebuie, într-o conjunctură oarecare, să se miște rapid.

Florin Talpeș : Noi, ca industrie, suntem ca nişte spărgători de brand de ţară negativ. Noi suntem formatori de “insule” de brand de ţară pozitiv.

Asta a făcut industria de software în ultimii ani de zile pentru că oamenii din industria de software au, în general, o imagine pozitivă, dacă mă duc în Europa de Vest. Dacă mă duc peste oceane, deja nu mai vorbim de brandul României, ci vorbim de brandul european. Vorbim despre altceva.

Dar, repet, simţi efectele astea atunci când ataci Europa de Vest.

Brandul de ţară, indirect, produce fie costuri, fie efecte benefice. La noi sunt costuri. Este o lipsă de încredere care se poate traduce în lipsa dorinţei de a colabora cu firme din România, se pot traduce într-o dorinţă scăzută de a investi în România, de a face operaţiuni în România şi așa mai departe.

Noi, mediul de afaceri, prea am acționat până acum ca și cum ceea ce se întâmplă cu guvernarea e normal

cursdeguvernare.ro: Vorbeaţi de schimbarea Codului Penal referitoare la supraimunitatea demnitarilor. Dar dincolo de acest fel de spectacol…

Florin Talpeș : Eu nu mă refer la emisiunile tv, pentru că britanicii, să spunem, nu se uită la televiziunile româneşti. Ei nu văd spectacolul ăsta. Ei văd concluziile.

Atunci când un ambasador american, de exemplu, se duce la o reunine internaţională şi zice “România face un pas înapoi pe democraţie” declaraţia este preluată de mass-media internaţională, iar cei de afară asta rețin.

Şi primeşti telefoane: “Domnule, e adevărat? Ce se întâmplă la voi?”

Atunci când vorbim în general de afaceri, vorbim întotdeauna de încredere între parteneri.

Şi aici ajung la altceva – e un mesaj către industrie, în general: Noi, ca mediu de afaceri, nu ne-am spus punctul de vedere vis-a-vis de ce face guvernarea. Prea am acţionat până acum ca şi cum ceea ce se întâmplă e normal, ca şi cum aşa trebuie să se întâmple.

Dau un exemplu: dacă la noi în companie e cineva care foloseşte resursele în interes personal şi vedem că e împotriva intereselor companiei, împotriva intereselor acţionarilor, trebuie să scăpăm de el repede, încercăm să-l eliminăm.

Dar, la nivel de ţară, nu facem lucrul ăsta. Adică, dacă un om foloseşte resursele ţării în interes personal, în mod discreţionar, nouă ni se pare că e normal.

Mai e un fenomen pe care l-am văzut în ultima vreme: există oameni din economie, există companii care lucrează puternic cu statul. Întotdeauna, când e vorba de acest fenomen, sunt două părţi.

Am văzut un lucru care, din păcate, a luat amploare: în Parlament nu mai avem actorii principali, în Parlament încep să apară reprezentanţi ai actorilor principali. Fie din economie, fie din politic. Orice om care încearcă să intre în cariera politică ca să se îmbogăţească se va îmbogăţi având o companie undeva, o structură prin care trage foloase. Politicienii sunt şi oameni de afaceri, ei sunt cu picioarele în două luntrii.

Or, noi am fost mult prea pasivi şi ăsta este lucrul pe care trebuie să-l schimbăm.

Patronatele nu s-au organizat ca sindicatele. Iar patron a ajuns statul, care se lupta cu sindicatele

cursdeguvernare.ro: Ce ați putea face, concret?

Florin Talpeș : Sunt două lucruri. Unu, să spui foarte hotărât, să fii foarte vocal, “bold“, cum zicem noi, atunci când guvernarea face o mişcare pe care tu o consideri profund greşită. Nu ştii ce influență mare poate avea acest lucru. Uitaţi-vă în Ucraina, au avut sute de mii la manifestaţii de stradă, dar tot s-a semnat acordul cu Rusia. Nu ştii cum reacţionează guvernarea.

Al doilea lucru este ceea ce eu numesc autoguvernarea industriei.

Ce înseamnă asta? Aşa cum s-a format România la început, ea a primit educaţie şi knowledge, extrem de bune, pe partea de sindicate. În anii 90, s-au format sindicate extrem de puternice în România. Acolo a fost o infuzie de cunoştinţe din partea de vest a Europei.

Nu s-a întâmplat acelaşi fenomen pe partea patronală. Au fost tot timpul fărâmiţaţi, dacă ne uităm la asociaţiile industriale. Multă vreme ele au fost conduse de oameni care veneau din sectorul public. Nu erau intreprinzătorii cei care conduceau asociaţiile industriale.

Şi atunci s-a format un dezechilibru: patronatul era statul şi se lupta cu sindicatele. Nu exista actorul principal, economia privată.

cursdeguvernare.ro : Nici acum nu există în zona privată nu există patronate puternice. Cum vă explicaţi?

Florin Talpeș : În momentul acesta au început coagulări. Noi, ca industrie, ne-am autoconştientizat la sfârşitul anilor 90. Vorbeam de strategii ale industriei noastre, vorbeam despre valoare adăugată mare.

Aceste lucruri s-au văzut în timp. Există o asociaţie- Asociaţia Naţională a Industriei de Software şi Servicii- care a pus întrebarea: Unde vrem să ajungem?

E genul de industrie care a început să zică “Noi vrem să ajungem acolo şi, ca să ajungem acolo, trebuie să se întâmple asta”.

Şi lucrurile încep să se mişte mai mult decât în alte industrii, care nu s-au coagulat.

cursdeguvernare.ro: Poate pentru că nici nu au o puternică identitate?

Florin Talpeș : Important e să ştii tu, ca industrie, ce e cu tine, unde vrei să ajungi, care este strategia, care sunt paşii prin care vrei să ajungi unde ţi-ai propus. Abia atunci, fiindu-ţi ţie clar lucrul ăsta, poţi să faci lobby, poţi să influenţezi.

Poţi, ca industrie, să faci anumite lucruri, să accelerezi creşterea de know-how. Dacă-ţi lipsesc anumite lucruri, poţi să discuţi cu universităţile, să determini o schimbare.

Dar, pentru asta trebuie să te autoconştientizezi. Este ceea ce numesc eu autoguvernare.

Eşti un actor mult mai puternic, pentru că atunci când cineva face o mişcare vezi repede dacă mişcarea aceea te afectează sau nu.

Legislația brevetelor de serviciu descurajează marii investitori în cercetare

cursdeguvernare.ro: Poate fi cuantificată influența brandului de țară asupra unei industrii? Să zicem, de software?

Florin Talpeș : Atunci când vorbim despre industrii creative, sau industrii care sunt bazate pe inovaţie, o problemă pe care o are România e legată de legea brevetelor de serviciu. E legată de imaginea de ţară, pentru că atunci când tu ai o imagine bună de ţară şi când faci o mişcare greşită, ea nu va fi interpretată ca fiind voit greşită, ci va fi interpretată ca o eroare care poate fi corectată.

Atunci când ai o imagine proastă, orice mişcare greşită pe care o faci este, de fapt, o întărire a acestui fapt.

La fel cu legea brevetelor de serviciu. Există nişte erori acolo, care cumva blochează marii investitori să vină să facă cercetare în România – iar cercetarea înseamnă inovaţie. Lucrurile eronate se traduc în contextul brandului prin faptul că putem genera oricând surprize neplăcute.

cursdeguvernare.ro: În ce constră problema brevetelor de serviciu?

Florin Talpeș : Noi ne-am gândit încă de la începutul anilor 2000 că dorim să nu fim percepuți ca o țară în care delocalizezi servicii și dezvoltare, ci o țară în care localizezi cercetare-dezvoltare. Dar avem o problemă serioasă. Dacă se uită cineva pe lanţul valoric, partea de design e cu valoare foarte înaltă. Sub partea de design este dezvoltarea. Noi vrem design, nu numai dezvoltare.

Asta se aplică industriilor în general, nu numai industriei de software.

Ca să faci partea de design, asta înseamnă inovaţie, asta înseamnă să înţelegi piaţa cu adevărat.

De la începutul anilor 2000 am spus că noi, pe industria de software, vrem să ne creştem faima, vrem să arătăm că aici poţi să faci cercetare, aici avem oameni creativi, care înţeleg piaţa.

Și atunci am propus să avem centre de cercetare-dezvoltare, pentru că acest fenomen este ca un bulgăre de zăpadă: creşte reputaţia şi se duce dincolo de delocalizare, și se reflectă chiar în branduri, în produse.

Dar, când ajungi la execuţie, constaţi că ai o mică problemă: pe legislaţia românească, care este de inspiraţie vesteuropeană, dar mai veche, tu, ca organizaţie care investeşti, nu ai siguranţa patentului.

Te poţi trezi că angajatul, colegul care lucrează la patent, la inovaţie, poate să dea peste cap complet lucrurile pe care tu le finanţezi, pentru care tu ai furnizat ideile.

cursdeguvernare.ro: În ce sens? Să revendice patentul?

Florin Talpeș : Da, revendicări de patente, revendicări de venituri şi aşa mai departe. Adică nu mai e sub controlul tău. În sensul că nu mai este ceva de genul: noi agreăm paşii iar tu ai bonificare pentru excelenta muncă pe care o aduci.  Nu, tu poţi să revendici orice.

Or, în momentul acesta, am un cadru legislativ care-mi oferă surprize neplăcute, cum a fost eleronul la Dacia. Renault este una dintre multinaţionale care este foarte stresată să organizeze un centru de cercetare. Noi tot zicem că are centru de cercetare-dezvoltare în România. Ei bine, nu. Are centru de dezvoltare, nu are centru de cercetare.

În mod voit ei nu vin aici să facă cercetare, fiindcă, din punctul lor de vedere, există riscuri. Dacă investesc în cercetare riscă să nu mai poată controla ce se întâmplă mai departe. Poate să vină cineva din echipa care a inovat şi să zică: “Eu vreau 20% din vânzările voastre mondiale”. Lucrurile acestea trebuie setate de la bun început. Mie îmi trebuie predictibilitate de la început. Îmi trebuie legislaţie clară.

Asta e o barieră pentru mari nume care ar putea să vină să-şi facă centre de cercetare aici, în România.

În zona științifică și tehnică inovația trebuie să fie globală: dar ne lipsește o școală adevărată de marketing

cursdeguvernare.ro: Este aceasta problema numărul 1 pentru firmele care vin în România să facă cercetare şi dezvoltare?

Florin Talpeș : Pentru multinaţionale, problema numărul 1 este legată de bariera asta, care poate fi rezolvată prin legea brevetelor de serviciu. În momentul ăsta, legislaţia are nişte găuri care permit surprize uriaşe, cu impact negativ uriaş, atunci când inovezi în România.

Legat de companiile româneşti. Dacă comparăm piaţa de IT românească – şi mă refer la absorbţie – cu piaţa de IT britanică, s-ar putea să fie o diferenţă de 10 – 20 de ani.

Asociaţia Naţională a Industriei de Software şi Servicii a făcut un exerciţiu în 2005 sau 2006, bazat pe următoarea idee: “Mie, ca întreprinzător, mi-ar plăcea să ştiu ce o să se întâmple în România, în următorii trei ani, cum va merge piaţa, fiindcă atunci pot să iau exact măsurile care trebuie, să fiu în ton cu nevoile pieţei. Deci, mi-ar plăcea să am un glob de cristal, care să-mi zică: aşa se va întâmpla.

Atunci ne-am pus întrebarea dacă n-am putea afla ce se va întâmpla.

Am luat o firmă de consultanţă care s-a uitat pe câţiva indicatori şi a studiat câteva ţări – România, Ungaria, Cehia, Polonia. Nu ne-am gândit la ţările mai vestice, pentru că am zis că distanţa s-ar putea să fie prea mare.

Rezultatul a fost foarte intresant, pentru că a zis că evoluțiile seamănă în proporție de 70-80%.

Am pus şi pe axa timpului, să vedem cum stau ţările. Şi am văzut aşa: Cehia e aici, Ungaria era în umă cu vreo 2-3 ani, Polonia era în urmă cu vreo 3-4 ani, noi eram în urmă cu 8 ani.

Adică, puteam spune că peste opt ani vom fi acolo unde este astăzi Cehia.

Cu cât e mai mare distanţa, cu atât există riscul ca parcursul să nu fie la fel, pentru că pieţele inovează continuu. Atunci ne-am întrebat care e cea mai apropiată ţară? Am luat Polonia și ne-am gândit că, dacă aflăm ce s-a întâmplat în Polonia în ultimii 3-4 ani, putem să ne dăm seama mai exact ce se va întâmpla în România. Cel puţin cu o foarte mare probabilitate.

Dacă ne utiăm la pieţe, sunt diferenţe mari de competitivitate. Dacă piaţa românească este în urma celei cehe cu 5-10 ani, asta înseamnă că eu, în România, nu am nevoie de inovaţie de ultimă oră.

Pentru mine, în România, sunt suficiente inovaţii, statistic vorbind, predominant, inovaţii care sunt de acum 10 ani. Eu astăzi inovez. Păi, da, dar când inovez, cine-mi consumă din piaţă? Sunt mici șansele ca, inovând la nivel global, să-mi consume cineva la nivel local.

În zona ştiinţifică, tehnică, inovaţia trebuie să fie globală.

Dacă mă adresez pieţei interne, şansele sunt mici ca piaţa proprie să-mi ceară inovaţie în zona de ştiinţă şi tehnologie.

Şi atunci, tu trebuie să te adresezi pieței globale, ca să fii un inovator cu adevărat.

Altfel, rişti ca inovaţia ta să fie reziduală, o inovaţie de care nimeni nu are nevoie, ori să inovezi doar local.

Când ridic miza la nivel global sau regional, e mult mai dificil, pentru că aici ajungi la un alt lucru care lipseşte României: o şcoală, de orice fel, care să formeze oameni în zona de marketing, distribuţie internaţională în pieţe care sunt mai competitive decât a noastră.

Neavând asta, nici nu ai şanse bune de a înţelege nevoile pieţei internaţionale.

Cea mai mare problemă pleacă de la înțelegerea nevoilor pieţei.

Noi ne adresăm pieţei internaţionale. Principalele pieţe ale Bitdefender sunt America de Nord și Europa de Vest.

cursdeguvernare.ro: Cum aţi rezolvat această problemă de marketing?

Florin Talpeș : Școala am fost noi. Am foști colegi, care au lucrat ceva vreme în Bitdefender, care acum sunt în altă echipă. Aici au învăţat ceva şi pot să se ducă altundeva şi să-i înveţe pe alţii, dacă au nevoie.

Şi, asta ţine şi de ambiţia mea, ca întreprinzător- să fac partea de strategie în primul rând cu români.

E o ambiţie personală, să zic: “E un succes care pleacă din România”.

cursdeguvernare.ro: Și cine se pricepe, cine-i formează pe aceşti oameni care nu ies formaţi dintr-o şcoală?

Florin Talpeș : Sunt mereu situaţii noi, din care învăţăm enorm. Avem colegi străini. Avem colegi americani, avem colegi din Europa de Vest, din Asia. Vin cu foarte mult know-how. Poţi să înveţi de la ei, poţi să foloseşti consultanţi, poţi să mergi la cursuri, poţi să citeşti, poţi să discuţi cazurile noi care apar. Cum fac medicii. Medicii se strâng în fiecare zi şi discută cazurile lor. Este un mod extraordinar de a învăţa rapid.

Dacă mă uit la echipa de marketing din Bitdefender, probabil că-n momentul ăsta este una dintre cele mai mari echipe de marketing din România.

cursdeguvernare.ro: Ce înseamnă mare?

Florin Talpeș : Mare ca număr, dar, în acelaşi timp, este şi una dintre cele mai competitive, în condiţiile în care se adresează unor pieţe la rândul lor extrem de competitive.

Pieţele noastre principale sunt şi cele mai mature pieţe, cele mai “tari”. Vorbim de pieţe unde ştiinţa marketingului se duce mult înainte, avansează enorm, în Statele Unite, în Japonia, în Europa de Vest.

Inovarea și ”zidul morții” din cercetare

cursdeguvernare.ro: Toată lumea invocă o sintagmă, “potenţialul României”. Dar dacă te uiți la creșterea de dinainte de criză și la ce se întâmplă după ieșirea din recesiune te întrebi: este acest poteținal un mit sau o chestiune fezabilă?

Florin Talpeș : Este o chestiune cât se poate de reală. Este o chestiune de 1+1 egal 2. Toată lumea zice: “Dacă ne uităm la orice parametru aveţi voi, sunteţi, în general, poziţionaţi pe una dintre ultimele poziţii  din Europa. Şi trebuie să ajungeţi măcar la medie.”. Asta îţi arată, încă o dată, că există o diferenţă pe care tu trebuie să o acoperi. Asta înseamnă potenţial.

cursdeguvernare.ro: Inovarea este unul dintre indicatorii competitivităţii..

Florin Talpeș : Inovarea nu are alt sens, decât competitivitatea. Acesta este scopul inovării, nu este un scop în sine, ea trebuie să ducă la competitivitate mai mare.

Şi sunt anumite lucuri la care România stă bine.

Dacă te uiţi la partea de software, ea stă mai bine faţă de medie. Dacă te uiţi, România are indicatori unde stă chiar foarte bine.

De exemplu, la capacitatea de a scrie articole de cercetare, de a crea noi cunoştinţe. Dar, dacă te uiţi la capacitatea de inovare, România stă prost.

cursdeguvernare.ro: De ce?

Florin Talpeș : Atunci când vorbesc de articole, eu nu trebuie să înţeleg neapărat nevoile pieţei. E vorba de ştiinţe, de matematică, de chimie. Ele nu au legătură cu ceea ce se întâmplă astăzi în piaţă.
Ştiinţa are un ciclu. De exemplu, dacă te duci la matematică, efectele se duc în inovaţie în 10- 15 ani. Puţine cercetări matematice se duc în inovaţie imediat.

Noi facem cercetare care n-are legătură cu înţelegerea pieţei.

La noi se produce un fenomen pe care îl numim “zidul morţii”. Lanţul valoric arată cam aşa: aici am design (înţelege piaţa, creează produsul, dezvoltă) şi aici, undeva, avem “go to market”. Dacă nu am înţelege piaţa bine, “go to market” s-ar putea să fie inutil.

Eu pot să bag mulţi bani, să-i păcălesc pe cumpărători, dar, la un moment dat, cumpărătorii află că nu au primit nimic. Eu trebuie să înţeleg piaţa.

Dacă avem cercetare fundamentală care nu se duce în inovaţie, e ca şi cum ar fi un baraj.

Acest lucru este legat de lipsa de competitivitate pe piaţa locală, de faptul că nu există mulţi actori care să se ducă pe pieţe regionale, globale, deci nu au nevoie să inoveze la nivel global.

Sunt câteva industrii, cum este industria de software, unde lucrurile nu pot sta aşa dacă vrei să ai succes. Nu mă refer la industria care lucrează cu statul român.

Există o parte din industria de software care trăieşte din contracte cu statul român. Acolo nu va exista inovaţie în adevăratul sens al cuvântului, Acolo va exista inovaţie locală. E şi asta normal pentru că nu pot să iau o aplicaţie gata făcută în altă parte şi să o aduc, identic, aici. Ea trebuie dezvoltată pe măsură. Asta nu este inovație.

Dar, când vorbim de inovaţii mari, industria de software are potenţial. Dacă ne uităm la educaţie, la numărul programatorilor – România este una dintre ţările cele mai puternice. Dacă mă uit la densitatea programatorilor pe suta de mii de locuitori, România este una dintre ţările cele mai puternice din Europa.

Dar problema cu ponențialul este: unde îl duci? Pot să-l duc spre valoarea ridicată maximă, adică aici creez noi tehnologii pe care le duc global sub brand propriu sau îmi vin cerinţele de aplicaţii software şi eu codific sau testez în România?

E o valoare adăugată oricum mare, mult mai mare decât în alte industrii, dar în comparaţie cu cealaltă, este mult mai mică.

Depinde de mine, ca ţară, în ce direcţie duc lucrurile, şi aici cred că avem o problemă cu resursele umane.

Sistemul de educație nu funcționează. Resursa umană, meseriile și turismul universitar

cursdeguvernare.ro: Este o problemă pe care toată lumea din mediul de afaceri o ridică, cea cu resursele umane şi piaţa muncii.

Florin Talpeș : Da, în România este o situaţie delicată, ce ţine de felul în care noi, ca părinţi, percepem situaţia.

Credem că dacă copiii noştri nu au diplomă de facultate ei nu pot reuşi în viaţă. Ceea ce-i greşit.

Prin asta, două lucruri s-au întâmplat:

Unu: am anulat meseriile. Meseriile nu au prestigiu în România. Dacă un copil, după liceu sau după 10 clase, se duce la o şcoală profesională, părinţilor li se pare că nu reuşeşte în viaţă. Ceea ce e fundamental greşit. Două treimi din nevoile economiei sunt legate de meserii.

Doi:  ca părinţi, n-am înţeles că nu orice diplomă de facultate e bună. Pentru noi n-a contat ce facultate fac copiii, ci doar că o fac. Aşa a apărut turismul universitar. Există o mare masă de studenţi care nu şi-au crescut cu nimic valoarea de piaţă la terminarea studiilor. Sunt mulţi care, după ce-au terminat facultatea, sunt ca la începutul facultăţii. Nu au niciun argument cu care să vină şi să poată să fie angajaţi. Pentru că nu au o specializare, sunt luaţi de la 0.

E o problemă majoră, a noastră, a tuturor. Ca mediu de afaceri, încercăm să găsim soluţii, dar lucrurile se mişcă încet.

De exemplu, ne-am uitat la echipa de marketing de la Bitdefender. Ne-am aşteptat ca 60-70% din ei să fi absolvit o facultate de marketing. Nici vorbă. Ca pondere, numărul de absolvenţi de filologie este la fel de mare ca al absolvenţilor de marketing. Cineva ar putea zice că avem nevoie de limbi străine. Nu, este o pură conincidenţă.

Când vine un absolvent de facultate de marketing, pentru mine nici nu contează asta. Chiar evit absolvenţii de marketing, pentru că i-au “cablat” greşit în facultate şi atunci, nu doar că o iau de la 0 cu oamenii ăştia, ci trebuie să şterg anumite lucruri pe care le-au învăţat greşit.

cursdeguvernare.ro: De ce greșit? De ce chiar atât de greșit?

Florin Talpeș: Dacă mă uit la orice şcoală de business din lume, o să văd că toţi profesorii sunt reputaţi consultanţi în piaţă. Ce înseamnă asta? Că un profesor se expune nu la un caz, nu doar la Bitdefender, el se expune la zeci de cazuri într-un an. El învaţă enorm, învaţă mult mai repede decât echipa mea, pentru că el se expune la mult mai multe situaţii şi, împreună cu echipele alea, învaţă continuu.

La noi, cei mai mulţi profesori sunt oameni care au citit cărţi. Nu neapărat cele mai bune cărţi, nu neapărat cele mai bune articole despre care trendul actual, despre noutăţi în marketing.

Eu compar cu India. Dacă mă uit la industria de software din India, din 1986, an de referiţă în India, pentru că atunci se consideră este anul când India a început dezvoltarea ei ca software superputere, noi în 1986 aveam, ca ţară mult mai mică decât India, mult mai mulţi programatori. Atenție, în valoare absolută.

La un moment dat, indieniiau început să facă schimbări în sistemul de educaţie, în învăţământul superior. Au adus profesori din Marea Britanie, cei mai buni profesori de marketing, de business, şi i-au pus să predea la universităţile lor.

Și, în 4-10 ani, au format sute, mii de oameni care înţelegeau ce-nseamnă marketing, dezvoltare internaţională, înţelegeau pieţe. Startup-urile aveau de unde să ia oameni.

Eu, azi, mă duc în piaţă să caut un om şi nimeni nu ştie cum naiba se face dezvoltarea internaţională…

Să spunem că îl iau aşa cum este pregătit. Atunci o să fac o grămadă de greşeli care s-ar putea să mă coste “viaţa”. S-ar putea să iau decizii greşite şi din primul an “să cad în nas”.

Nu cer de la guvern decât să nu ne împiedice

cursdeguvernare.ro: Dincolo de estimările și raportările oficiale, cum a fost 2013 pentru mediul de afaceri?

Florin Talpeș : A fost un an ok, dar sfârşitul de an a băgat groaza în noi.

Eu sunt întreprinzător, adică s-ar putea spune că pot să fac ce mă taie capul. Şi cu toate astea nu fac ce mă taie capul. Noi facem analize, când luăm o decizie încercăm să înţelegem ce se întâmplă, pentru ca decizia aia să fie bună.

Dar, când mă uit la guvernare, şi ăsta este cel mai îngrozitor lucru, am impresia că nu există dorinţă, că nimeni nu se uită pe date, pe analize. Pur şi simplu, dacă cineva are un interes personal şi este la pupitru face ce o taie pe ea capul. Punct.

A fost un an în care s-a văzut lumină. Dar, pe o serie de greşeli pe care le face România, în loc să fie mai multă lumină, e mai puţină.

cursdeguvernare.ro: 2014 cum simțiți că se așează?

Florin Talpeș : 20 de voci spun am ieşit din criză, doamna Merkel spune că n-am ieşit încă din criză, nu fiţi prea exuberanţi.

Dacă ne uităm la datele Germaniei, la cum merge economia, o vezi cum duduie. Nu există niciun fel de dubiu acolo. Dar toţi industriaşii se aşteaptă la o guvernare care să nu pună “beţe în roate”, care să facă, cum spunem noi, “enablement”, să faciliteze.

Eu, în România, nu vreau de la guvernanţi să faciliteze, ci doar să nu împiedice.

Dacă mă uit la export sunt două fire. România este o ţară de producţie, este o platformă de producţie, clar, în sensul că noi ajungem să ne vindem partea de producţie. Noi suntem deja integraţi în lanţurile de producţie ale unor mari corporaţii internaţionale. Industria auto e un foarte bun exemplu. Şi eu cred că e un lucru foarte bun care s-a întâmplat. Exporturile cresc.

cursdeguvernare.ro: Actorul principal e industria auto…

Florin Talpeș : Anul ăsta a fost şi un agricol bun. Problema e că noi nu exportăm alimente. Exportăm direct grâu, direct animale şi așa mai departe.

Mai văd industriile creative din România cum scot capul din ce în ce mai mult. Mă uit, de exemplu, industria modei. Sunt deja zeci, sute de întreprinzători care au brandul lor, merg internaţional şi se dezvoltă.

Nu este singura, sunt mult mai multe industrii creative. Cred că acum are loc o creştere accelerată. În domeniul privat, atenţie.

Când sistemul nu-ţi oferă “skill” şi “knowledge” – pentru că este proiectat greşit – economia, este ca și natura. Trebuie să supravieţuiască şi-şi creează cele necesare.

Una dintre instituţiile nou create este instituţia mentoratului şi asta a început să se dezvolte puternic. Adică, dacă sunt câţiva care ştiu, îi învaţă şi pe alţii, fără ca asta să însemne un cost extraordinar. Învaţă-i şi pe alţii să facă, prin voluntariat.

Dacă eu caut pe piaţă pe cineva care ştie, mă costă poate 100.000 – 200.000 de euro. Poate nu-i am. Atunci îi dau promisiuni: “Eşti parte a succesului meu. Vii voluntar, nu plătesc nimic, mă mentorezi, eşti parte a deciziei, şi dacă avem succes, împărţim”.Se dezvoltă instituţia mentoratului ca un înlocuitor al faptului că sistemul de educaţie nu funcţionează.

Acceleratoare, incubatoare, instituţia mentorală, acestea fac ca lucrurile să o ia în sus, în zona de startup-uri şi, mai ales, în zona de industrii creative. Pe mare competitivitate, pe mare inovaţie, pe creştere rapidă.

Şi aici a trebuit să ne apropiem de instituţii din afară, care ştiau cum să lucreze cu stagii de genul ăsta.

Sunt deja mai multe proiecte, pe care şi eu le văd, dacă cineva se uită, de exemplu nu ştiu dacă aţi auzit de compania Biotehnos a profesorului universitar, fostul politician, Ioan Mânzatu.

Ştie cineva că profesorul Mânzatu este acţionar la o companie care are zeci de milioane de euro export, pe biotehnologie? Bazat pe inovaţiile lui.

Puţină lume ştie, ceea ce numea el „apa vie”. Export bazat pe patent, inovaţie. V-am dat un exemplu, dar sunt mai mulţi.

Sunt la „firul ierbii”, nu ies public, lumea îi ştie mai puţin.

Aş paria pe asta.

***
Florin Talpeș este CEO al companiei Bitdefender.

Bitdefender este producătorul uneia dintre cele mai performante și eficiente game de soluții de securitate informatică atestate pe plan internațional. Încă din anul 2001, compania este unul dintre liderii industriei de securitate. În fiecare zi, tehnologia Bitdefender protejează datele digitale ale aprox. 500 milioane de utilizatori individuali și companii din întreaga lume.

Recent, Bitdefender a primit două distincții foarte importante în industria de securitate: “Editor’s Choice” acordat de PC Mag pentru Bitdefender Antivirus Plus 2013, respectiv “GoldAward” de la TopTenREVIEWS, care a plasat produsul românesc pe locul întâi în urma testelor efectuate pe 25 de produse de securitate. De asemenea, tehnologiile antivirus Bitdefender s-au clasat pe primul loc în urma testelor specializate realizate de organisme independente de profil, printre care AV Test și AV-Comparatives.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 12.1.2014

Lăsați un comentariu


Stiri

Regulamentul Camerei Deputaților, modificat de coaliția PSD-ALDE-UDMR- minorități: Opoziția este împiedicată să își mai susțină propunerile în plen

Victor Bratu

Comisia de regulament a Camerei Deputaţilor a adoptat miercuri, cu 4 voturi ”pentru” şi 3 ”împotrivă” un raport de admitere a modificărilor propuse la regulamentul… Mai mult

Stiri

Senat / „Reorganizare prin desființare” a mai multor agenții și instituții din agricultură

Razvan Diaconu

Senatul a adoptat, miercuri, în calitate de primă Cameră sesizată, proiectul de lege prin care ar urma să fie supuse reorganizării Agenţia Domeniilor Statului, Agenţia… Mai mult

Stiri

Parlamentul European a aprobat majorarea Fondului European pentru Investiţii Strategice și extinderea până în 2020

Razvan Diaconu

Parlamentul European a aprobat majorarea până la 500 de miliarde de euro a resurselor pentru Fondul European pentru Investiţii Strategice (EFSI), lansat în 2015, la… Mai mult

Stiri

Statele NATO au extins cu 2 ani mandatul secretarului general Jens Stoltenberg

Victor Bratu

Statele membre NATO au decis marți să extindă mandatul secretarului general al Alianței, Jens Stoltenberg, cu 2 ani, până în septembrie 2020. Într-o declarație a… Mai mult

Stiri

Estimările băncilor: Dobânzile vor crește și leul se va deprecia sub presiunea inflaționistă

Adrian N Ionescu

Analiştii bancari sunt convinşi că inflaţia şi reacţia pieţei monetare la accelerarea acesteia va obliga banca centrală să crească dobânda de politică monetară, acum de… Mai mult

Stiri

Coaliția de guvernare apasă accelerația – miercuri, vot final pe celelalte 2 legi modificate de Comisia Iordache

Razvan Diaconu

Comitetul liderilor de grupuri parlamentare a decis marţi să introducă pe ordinea de zi a plenului camerei Deputaţilor de miercuri celelalte două legi ale Justiţiei… Mai mult

Stiri

Creștere peste așteptări a inflației: 3,2% pe an în noiembrie. Limita maximă a intervalului țintit de BNR – în pericol

Adrian N Ionescu

Rata anuală a preţurile de consum a crescut până la 3,23%, în noiembrie, de la 2,6% în octombrie, potrivit unui raport al Institutului Naţional de… Mai mult