Săptămânile de dinaintea summitului de la Roma, alături de cele 5 scenarii schițate de J.C.Juncker înaintea începerii discuțiilor au pus și România pe jar. Termenii vagi (mai multe ”viteze”, ”ritmuri și întensități diferite”, ”nucleul dur”, Europa ”unită” etc.) urmează abia de-acum să intre la clarificare.
Un prim pas – discuția cu fostul premier și Comisar european Dacian Cioloș. Unul din cei mai ”mobili” oameni ai ultimelor săptămâni – în special prin vizita prelungită la Bruxelles și contactele directe cu foștii colegi și parteneri.
Concluzia o știam: cărțile noastre sunt la noi.
Dar cum se poate juca, de pe poziția ultimului loc la principalii indicatori de dezvoltare a societății ?
(Redacția)
***
cursdeguvernare.ro: Domnule Cioloș, săptămâna trecută ați fost la Bruxelles, într-o perioadă sensibilă, imprevizibilă și plină de tensiunea surprizei care a premers summit-ul de la Roma, în acest punct de cotitură a Uniunii Europene.
De fapt, în ce calitate ați avut întâlnirile cu oficialii europeni ?
Întâlnirile au fost, evident, în nume propriu. Este un lucru firesc ca foști comisari europeni sau foști prim-miniștri să mențină contacte cu liderii europeni. Este firesc ca oficiali de la Bruxelles să dorească să mențină legătura cu aceștia pentru a se consulta pe teme de interes european.
Timp de cinci ani am fost comisar european și am fost coleg cu aproape o treime din membrii actualului Colegiul al comisarilor europeni, precum și cu unii europarlamentari.
Inclusiv cu președintele Parlamentului European, Antonio Tajani și cu Negociatorul-șef pentru Brexit din partea Comisiei, Michel Barnier. Mi-au fost colegi, am lucrat împreună pe diverse fronturi, pentru promovarea unor inițiative europene și am rămas în relații foarte bune cu cei mai mulți dintre ei. În plus, anul trecut, în calitate de prim-ministru, am avut contacte strânse cu instituțiile europene pentru a susține interesele și punctele de vedere ale României. Ca să vă dau doar un exemplu, amintesc eliminarea vizelor pentru românii care doresc să călătorească în Canada, în contextul adoptării CETA – acordul comercial UE-Canada.
Este convingerea mea că această relație de încredere construită în timp, aceste contacte și legături pot și trebuie folosite în interesul României. Asta și doresc să fac. Alături de multe altele, și aceasta este o modalitate prin care România poate crește în greutate în luarea unor decizii europene.
cursdeguvernare.ro: Concret, la vizita aceasta: care au fost temele de discuție cu toți acești oficiali și lideri politici europeni?
In primul rând, am vrut sa aflu direct de la sursă care sunt liniile mari ale dezbaterilor din cadrul Comisiei Europene în legătură cu scenariile privind viitorul UE. E vorba de scenariile lansate de Președintele Jean-Claude Juncker.
Am mai discutat despre o serie de proiecte în lucru la Comisia Europeană, în special proiectele care vor avea un impact asupra României.
cursdeguvernare.ro: Care ar fi proiectele europene cu impact asupra României ?
În primul rând la revizuirea bugetului Uniunii Europene, pregătirea noilor Perspective financiare ale UE mai ales pentru perioada de după 2020.
Am mai discutat despre revizuirea Politicii Agricole Comune, dar și chestiuni legate de energie și despre Fondul European de Investiții – așa numitul plan Juncker.
cursdeguvernare.ro: Ați putea să ne spuneți, dar la modul cel mai concret cu putință dincolo de abordarea generală – proiecte, discuții, oameni , pentru că ați spus mai devreme niște nume – și așa mai departe – de cum se pune problema și de temele precise de care ați discutat?
Da. Despre Fondul European de Investiții, de exemplu. Știți că România este pe unul dintre ultimele locuri în Europa ca număr de proiecte finanțate și am discutat cu vicepreședintele Comisiei, Jirky Katainen, la o întâlnire la care a participat și fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu.
I-am propus câteva idei despre cum am putea îmbunătăți utilizarea acestor resurse financiare. Pornind chiar la la problema principal- – adică, în primul rând prin întărirea componentei de asistență tehnică pentru pregătirea acestor proiecte în statele membre. Mai ales în cele din est, state mai puțin rodate în aplicarea și folosirea unor astfel de instrumente financiare.
Cu vicepreședintele Comisiei, Vladis Dombrovskis am discutat despre situația bugetului din România și despre evoluția macroeconomică a României, din acest moment și în perspectivă. De exemplu, Comisia așteaptă să vadă măsurile decise de Guvernul Grindeanu pentru a ține sub control deficitul bugetar.
Cu comisarul Hahn am discutat despre Republica Moldova și despre din vecinătatea UE.
Apoi: cu Michel Barnier, Negociatorul-șef pentru Brexit din partea Comisiei Europene, am discutat despre calendarul negocierilor și despre intențiile pe care le are în modul de abordare a negocierilor. E important, pentru că e vorba de-a purta negocierile astfel încât drepturile românilor care lucrează în Marea Britanie să fie protejate.
Cu Phil Hogan, comisarul pentru agricultură, am discutat despre viitorul Politicii agricole comune. Despre continuarea reformei pe care am făcut-o în 2014, despre alocarea bugetară și , mai ales, despre continuarea echilibrării subvențiilor între fermierii din est și cei din vest. Cu el și cu alți câțiva comisari am vrut să testez și susținerea pentru câteva idei pe care vreau să le pun dezbatere publică în perioada următoare, pentru a rezolva o problemă spinoasă, care preocupă profund nu numai România dar și alte noi state membre. E vorba de tranzacțiile cu terenuri agricole.
Au fost și alte, multe subiecte abordate. M-am întâlnit cu 12 membri ai Comisiei europene, inclusiv cu Președintele, cu Prim-vicepreședintele și cu alți trei Vicepreședinți.
cursdeguvernare.ro: O curiozitate, pe care o am și cred că o au și alții: ați putea spune maniera – atât cea formală cât și cea informală în care se pun problemele într-o astfel de întâlnire?
Evident, nu au fost discuții formale. Sunt oameni pe care îi cunosc și care mă știu de multă vreme, iar în astfel de situații discuțiile sunt deschise și directe.
Le-am spus în mai multe rânduri, și mereu cu argumente, că România, ca stat membru, trebuie înțeleasă și judecată, nu doar după ceea ce face, bun sau rău un guvern sau altul, ci mai ales după modul în care societatea își asumă statutul României de țară membră UE.
Am avut câteva exemple extraordinare anul acesta, care, pot să vă confirm și eu, au marcat profund spiritele în Uniunea Europeană. Convingerea și speranța mea sunt că România va fi tot mai prezentă în dezbaterile europene, cu propuneri și soluții alternative, nu doar cu critici.
cursdeguvernre.ro: Ați scris pe rețelele de socializare că România trebuie să, sau chiar va face parte din așa numitul nucleu dur al Europei. Ce înseamnă asta, de fapt? Ce înseamnă asta concret?
În primul rând înseamnă ca România să aibă opinii, puncte de vedere, propuneri, pe subiectele aflate pe agenda europeană.
Mai înseamnă să aibă reacții argumentate la propunerile altora. Și, foarte important, în susținerea punctelor sale de vedere să se consulte și să se coordoneze cu ceilalți parteneri europeni care doresc o Uniune Europeană puternică.
Dar asta presupune ca România să știe ce vrea, pe principalele subiecte de pe agendă. Sau, atunci când e cazul, să lanseze subiecte pe agendă, subiecte pentru care să caute susținere din partea partenerilor europeni cu greutate – mă refer aici la Germania și Franța. Dar nu numai.
O ocazie fără precedent pentru a ne manifesta în această direcție o va avea Romania în 2019, când va asigura președinția rotativă semestrială a Consiliului UE.
cursdeguvernare.ro: Dar dincolo de astea – ”nucleu dur” înseamnă, de fapt, un anume standard, economic, social, administrativ etc. Dar dacă privim statisticile, România e pe ultimele locuri la foarte mulți indicatori, parametri care țin de standardele europene. Cum am putea intra cu performanțele astea în așa numitul nucleu dur? Sau: Care sunt direcțiile pe care România poate miza, dar în mod realist, nu wishful thinking, pe apartenența la așa numitul nucleu dur?
Sigur, exista mai multe căi pe care putem merge, atunci când vorbim de apropierea României de nucleul UE, căi care sunt complementare și așa mai departe.
Putem vorbi de apropierea prin indicatori economici, sociali și de dezvoltare. Putem apoi vorbi despre gradul de integrare în anumite politici sau instrumente europene.
Da, România nu este încă în zona Euro. Dar depinde în primul rând de noi când vom face acest pas. Da, România nu este încă în spațiului Schengen, chiar dacă toate condițiile tehnice sunt îndeplinite. Asta pentru că, ne place sau nu, încă nu am reușit să convingem că lupta împotriva corupției și protejarea statului de drept au intrat pe un făgaș ireversibil și, din păcate, unele state membre folosesc asta ca motiv – nejustificat după părerea mea – pentru a întârzia decizia finală referitoare la aderarea noastră la Schengen. Și aici, depinde, iarăși, de noi, dacă va mai exista un episod de genul marțea neagră sau încă o OUG 13.
În schimb, iată, România se alătură deja nucleului dur UE în proiectul privind Procurorul european si din ce stiu vor mai fi si alte proiecte-cheie la care România va fi alăturată.
Cât deswpre indicatori: aceștia se vor schimba și pe măsură ce România va lua măsuri care să îmbunătățească standardele respective. Iar asta trebuie făcut în primul rând pentru români, pentru bunăstarea lor și nu doar pentru a-și întări poziția la nivel european.
Prea mult ne-am obișnuit să justificăm anumite măsuri pentru că ne-o cer alții. Măsurile trebuie luate asumat, explicate și duse până la capăt, dacă și pentru că așa considerăm noi că trebui făcute lucrurile și nu pentru că ne-o cere Bruxelles-ul sau ne-o cer alții. E în primul rând o chestiune de atitudine. Trebuie să începem prin a ne respecta pe noi înșine.
Și tot prin atitudine, prin idei, prin verticalitate, putem să ne apropiem de nucleul dur pe teme de interes comun și acum, chiar dacă nu îndeplinim anumiți indicatori sau parametri. Nu e suficient să spunem că vrem să fim acolo. Trebuie să ne asumăm această cale, cu credibilitate și, mai ales, predictibilitate.
Și apropo de atuuri și de mize: să nu uităm că România este unul dintre cele mai importante state membre ca dimensiune și ca potențial de dezvoltare din această parte a UE. Și nu vorbim doar despre potențial. România înregistrează în momentul de față o creștere economică printre cele mai importante din UE. Investitorii continuă să fie interesați de România – și sper să nu fie puși pe fugă de măsuri iresponsabile de politică economică și fiscală. Avem câteva milioane de români care contribuie la creșterea economică a altor state membre UE. Avem multe, multe argumente care să lucreze în favoarea noastră și pe care le-am folosit și eu în întâlnirile și discuțiile pe care le-am avut anul trecut , pe când eram premier, cu mai mulți lideri europeni și chiar din afara UE.
In concluzie, la aceasta întrebare: cred ca făcând exact ce trebuie făcut si de ce avem noi nevoie pentru ca lucrurile să meargă mai bine acasă, în economie, în administrație, în privința politicilor sociale, România va deveni în același timp și un partener serios și interesant pentru nucleul dur european.
cursdeguvernare.ro: Da, sună frumos, dar: pe lângă apartenența formală la UE, care sunt elementele unificatoare ale României în viitoarea Europă unită, așa cum intuiția fiecăruia spune că aceasta se va configura? Direct spus: cine, de ce și cum ne-ar mai putea ține pe orbita europeană și cine ar cheltui și de ce ar cheltui pentru asta ?
Vedeți, pe mine, agricultura m-a învățat să fiu un om practic și răbdător.
De aceea, eu nu cred că acest nucleu dur al Europei este atât de intangibil pe cât vor unii să-l facă. Unii cărora, poate, le convine, inclusiv politic, această poziționare ambiguă referitoare la rolul României în UE.
Eu nu cred că trebuie să acceptăm un statut de periferie. Ca să contăm, trebuie să fim în primul rând credibili prin ceea ce facem la noi acasă, să arătăm că vrem să mergem pe o cale, indiferent cine vine la guvernare. Și datorăm asta, în primul rând românilor, nu Uniunii Europene.
Nu cred că se așteaptă cineva ca România să ajungă Germania de pe o zi pe alta. Dar se așteaptă, realist, ca România să meargă într-o direcție și să țină un azimut. Apartenența la nucleul UE nu este o iluzie. Sutele de mii de oameni care au ieșit în stradă simt România mai acasă în UE decât mulți dintre politicienii care au provocat criza și care trag o țară întreagă după ei, într-o zonă a minciunii, duplicității și populismului.
cursdeguvernare.ro: E un lucru binecunoscut că, la întâlnirile, summit-urile, consiliile și contactele curente privind liderii influenți ai UE, relațiile personale chiar contează. Pe cine ai în agenda telefonului, cine îți răspunde, cine ia în serios ce spui, ce garanții poți oferi în cadrul unei atare discuții, în cursul unui asemenea contact.
E o curiozitate firească a cetățeanului când e vorba de cum se pune problema deasupra lui, în zona de decizie: dați-ne niște exemple privind maniera în care oamenii cu viziune și influență din leadership-ul european se contactează reciproc și țin cont de pozițiile celorlalți.
Încrederea se construiește atunci când lucrezi cu alți lideri pentru a găsi soluții la blocaje decizionale sau când cauți majorități și idei in jurul cărora să poți construi majorități în momente decisive.
Cei cinci ani petrecuți la Bruxelles, reforma Politicii Agricole Comune care interesa, practic, toate statele membre, discuțiile pe marginea construirii bugetului UE pentru perioada 2014-2020 la care am luat parte, m-au ajutat sa consolidez aceste relații de încredere.
Cred că uneori greșim formalizându-ne prea mult și punând prea mult accentul pe relațiile instituționale. Bruxelles-ul nu este un monstru birocratic care ne zice ce și cum să facem. Dacă pornim cu această perspectivă pierdem din start.
Relațiile instituționale sunt, sigur, esențiale, dar la nivel politic, credibilitatea, forța de convingere, nivelul de încredere, toate acestea țin de oameni, se construiesc în timp, cu consecvență și onestitate.
De aceea, cine crede că merge dacă una le spune partenerilor europeni la Bruxelles și alta spune celor de acasă se înșeală. Poate funcționa politic acasă, pe termen scurt. Dar nu va funcționa la următoarea întâlnire cu liderii europeni și costul este al țării, nu al politicianului respectiv.
