Rata anuală a inflaţiei în Zona Euro ar putea crește până la 1,5% în noiembrie, de la 1,4% luna precedentă, și de la 0,6% în noiembrie 2016, spune o estimare preliminară publicată joi de Oficiul european de Statistică (Eurostat).
În România, indicele preţurilor de consum a înregistrat un salt până la 2,63% în octombrie 2017 față de aceeași lună a anului trecut, de la 1,8% în septembrie 2017 / septembrie 2016, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).
Cele mai semnificative creșteri de preţuri s-au înregistrat la energie (cu o creştere anuală de 4,7%, după un avans de 3% în octombrie), la alimente, alcool şi ţigări (2,2%, față de 2,3% în octombrie), în timp ce la servicii creşterea preţurilor a fost de 1,2%, similară cu luna precedentă.
La şedinţa de politică monetară din 26 octombrie, Banca Centrală Europeană a lăsat nemodificată dobânda de politică monetară, dar a anunţat că va înjumătăţi volumul achiziţiilor lunare de active de la 60 la 30 de miliarde de euro, diminuând programul său de relaxare cantitativă (QE) în aşteptarea creşterii inflaţiei.
Nivelul inflaţiei şi consolidarea creşterii economiei zonei euro explică de ce luna aceasta Banca Centrală Europeană a diminuat programul său de relaxare cantitativă (QE). Conform acestor estimări, inflaţia în zona euro se apropie de obiectivul ţintă al Băncii Centrale Europene, care vrea să menţină creşterea preţurilor în apropiere de 2%, nivel considerat benefic pentru activitatea economică. De asemenea, cifra furnizată de Eurostat este sub estimările analiştilor, care se aşteptau ca rata anuală a inflaţiei să rămână stabilă în noiembrie.
Spre deosebire de Zona Euro, inflația din România a depășit așteptările, urmând să ajungă la un vârf de 4% în primăvară.
Banca Naţională a României (BNR) a revizuit în creştere, până la 2,7%, prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an, de la 1,9% anterior, potrivit Raportului privind inflația.
BNR a pus revizuirea prognozei privind inflația pe seama creșterii costurilor de producție ale firmelor, mai ales ca urmare a presiunilor salariale, dar şi pe seama creşterii excedentului de cerere, stimulat de politica fiscală care a încurajat consumul.
