Inflația din Zona Euro a coborât în luna martie 2013 la 1,7%, nivel cu un punct procentual mai jos decât cea înregistrată în aceeași lună a anului trecut, potrivit estimărilor Eurostat. Contribuția cea mai importantă la această evoluție a avut-o diminuarea creșterii prețurilor la energie pe parcursul ultimelor 12 luni de la 8,5% la doar 1,7%. Mâncarea și produsele manufacturate s-au ieftinit și ele, singura majorare fiind înregistrată de tarifele practicate la servicii.
Din datele prezentate, se poate observa că punctul de mijloc în această evoluție a fost finalul anului trecut, după care ritmul de reducere a inflației din Zona Euro s-a mărit, odată cu epuizarea efectului creșterilor de prețuri la energie de la începutul lui 2012. De asemeni, trebuie remarcată diminuarea creșterii prețurilor la alimente, în pofida condițiilor meteo care au fost puțin prielnice pe tot continentul în 2012 și nu doar în România.
Explicația constă în existența și funcționarea la ei a sistemelor de irigații, piețelor de en-gros și ponderea mai ridicată a producției animaliere în agricultură, mult mai puțin dependentă de vreme decât producția vegetală, care la noi reprezintă cam două treimi din totalul sectorului agricol ( Înainte de 1989 s-a încercat egalizarea celor două mari ramuri de producție agricolă, dar ulterior strategia a fost abandonată).
Evoluției inflației din Zona Euro are o influență majoră asupra cursului valutar din România prin diferențialul de inflație, care permite mai mult mai puțin o apreciere în termeni reali a leului. În ultimul an, situația s-a schimbat semnificativ, pe măsură ce ecartul s-a inversat și s-a majorat. Acest fapt pune presiune pe cursul de schimb.
Concret, o devalorizare a leului față de euro exact în ritmul inflației din Zona Euro ar păstra în termeni reali aceeași paritate de schimb și aceeași competitivitate prin rata de schimb a produselor românești livrate la export. Păstrarea neschimbată a cursului euro/leu în termeni nominali este echivalentă cu o apreciere a leului în ritmul inflației din Zona Euro.
În fine, o eventuală creștere a cursului de schimb euro/leu ar trebui ajustată cu inflația din Zona Euro, pentru a putea face comparații corecte în termeni de competitivitate a mărfurilor și serviciilor din schimburile internaționale. Nu în ultimul rând, ar trebui evidențiată și componența diferită a indicilor de inflație între Zona Euro și România pe marile grupe de mărfuri și servicii.
Asta deoarece valorile inflației calculate după clasificarea noastră națională și a inflației calculate după model european, prescurtat exprimate prin abrevierile IPC și IAPC, sunt foarte apropiate dar sursa de inflație depinde major de ponderea produslui sau serviciului care se scumpește. De altfel, în perspectiva convergenței reale cu nivelul de trai și structura consumului din zona Euro, poate ar fi util și un calcul al ”inflației europene din România”, cu ponderile europene de consum.
Cert este că ceea ce contează la noi ar fi de minimă importanță pentru ei ( un exemplu bun ar fi prețul cartofilor), în timp ce tarifele unor servicii mai frecvente la ei și foarte puțin utilizate la noi ar fi de mare importanță la ei și, deocamdată, se majorează pe neobservate la noi. Treptat, inflația și cursul vor fi tot mai mult dependente de schimbarea plăților pe care le facem dinspre produse alimentare către produsele manufacturate și serviciile prestate de alții.
