vineri

29 martie, 2024

20 mai, 2018

Reducerea  puternică a efectivelor de animale după anul 1989 a afectat zootehnia românească iar procesul continuă şi acum, potrivit datelor publicate de INS referitoare la efectivele de animale existente la data de 1 decembrie 2017.

Scăderile masive s-au produs la bovine şi porcine (aproape 70% în ambele cazuri), în timp ce la păsări (-43%) şi la ovine plus caprine (-34%) situaţia este ceva mai puţin gravă.

De notat că diminuarea efectivelor de animale a continuat şi anul trecut la trei din cele patru categorii menţionate.


Cea mai mare (-6,4%) s-a înregistrat la porcine, ceea ce explică deficitul din ce în ce mai pronunţat înregistrat în comerţul exterior cu carne de porc, în timp ce, în urmă cu trei decenii, pe baza unor unităţi mari de producţie, eram exportatori pe acest segment important în consumul de produse alimentare.

Desigur, un rol capital în aceste evoluţii l-au avut privatizările discutabile precum şi concurența cărnii şi produselor din carne importate, acestea fiind relativ puternic subvenționate în statele europene dezvoltate.

Totuşi, nici măsurile luate pe plan naţional nu au fost eficiente pentru a limita această tendință și a asigura în mai mare măsură independența alimentară a ţării, cel puțin la fel de importantă ca și cea energetică.


Scăderile au fost ceva mai mici anul trecut la efectivele de păsări (-3,2%) şi de bovine (-1,8%) dar tendinţa este cel puţin bizară pe fondul creşterii puterii de cumpărare a populaţiei şi a calităţii superioare a produselor autohtone faţă de cele de import. De fapt, la potenţialul de care dispune, ţara noastră ar trebui să aibă cel puţin o balanţă echilibrată la carne şi produsele din carne.

Cererea crescută din exterior ( îndeosebi din ţările musulmane, unde este interzis consumul de carne de porc şi preponderent consumul de carne de oaie) a limitat scăderea efectivelor de ovine şi a stimulat o mică revenire (+1,1%) înregistrată şi anul trecut. Care ar putea fi de bun augur, corelată cu eforturile de a creşte consumul pe această specie şi în plan intern.

Reducerea ponderii zootehniei în rezultatele agriculturii a diminuat implicit Produsul Intern Brut și a contribuit la instalarea unui deficit cronic în comerţul exterior cu produse alimentare.

Pe fondul veniturilor ceva mai reduse ale populaţiei, acest deficit sectorial fusese aproape eliminat în 2014, dar a revenit treptat după 2015 iar gradul de acoperire al importurilor de profil cu exporturi s-a redus dramatic.

Deocamdată, statistica nu a publicat datele oficiale pentru 2017, dar trebuie reţinut că zootehnia a adus în medie, pe perioada 2010 – 2016, sub o treime din producția realizată în agricultură, chiar dacă au fost şi ani în care vremea nefavorabilă a afectat producția vegetală.

Valoarea producției animale, care acţionează de facto ca stabilizator în rezultatele agricole, rămâne astfel în scădere pe ultimii trei ani pentru care avem datele definitive.

În plus, datele din comerţul exterior pentru 2017 arată un deficit de 456 milioane euro din comerţul cu carne şi produse din carne, la un grad de acoperire a importurilor cu exporturi mai mic de 50% (414 milioane euro la export faţă de 870 milioane euro la import).

Un obiectiv important trasat agriculturii în perioada socialistă fusese ajungerea valorii obţinute în zootehnie la nivelul celei realizate prin producţia vegetală. Desființarea și reducerea ulterioară a capacităților de profil a impus procesatorilor din industria alimentară să apeleze tot mai mult la materie primă din import şi să majoreze dependenţa de preţurile externe.

În fapt, la nivelul tehnologic la care s-a ajuns acum la nivel mondial, zootehnia a ajuns o industrie cu specific particular. Cu efecte puternice în valoarea adăugată ce poate fi obţinută în industria alimentară şi în calitatea hrănirii populaţiei, ce apelează la produse relativ ieftine din import, dar de o calitate mai scăzută.

Fixarea ca obiectiv a egalizării producţiei animale cu cea vegetală ar fi esenţială ca strategie de ţară şi ar permite dezvoltarea de mici afaceri împreună cu creşterea productivității sociale a muncii în zonele rurale. Deocamdată nu valorificăm un potențial natural care ne-ar fi permis echilibrarea schimburilor comerciale din sector şi o calitate mai bună a alimentaţiei.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: