Ministerul Dezvoltării a pus în dezbatere Strategia de dezvoltare teritorială a României (SDTR), un document complex ce acoperă viitorii 20 de ani și care propune un model de dezvoltare policentrică.
SDTR conține o analiză a situației actuale, cu diagnostic și zonificarea teritoriului național, apoi prezintă scenariul de dezvoltare propus – România policentrică – cu mai multe capitole:
- Obiectivele
- Fluxurile investiționale publice recomandate pentru orizontul de timp 2035
- Liniile directoare de planificare
- Criterii pentru prioritizarea investițiilor
Ce înseamnă România policentrică
- Scenariul România Policentrică urmărește dezvoltarea teritoriului naţional la nivelul unor nuclee de concentrare a resurselor umane, materiale, tehnologice şi de capitaluri (orașe mari/ medii), în perspectiva anului 2035 şi conectarea eficientă a acestor zone de dezvoltare cu teritoriile europene.
- Sistemul policentric românesc va servi ca interfaţă funcţională între teritoriul european vestic şi spaţiul estic.
- România nu ar trebui să urmărească doar să devină o parte efectivă a economiei UE, ci să ajute la construirea unei regiuni mai bine integrate, care să includă cei mai apropiați vecini, dar și alte state din Balcani. Astfel, țara va avea mai multe șanse să aibă o creștere durabilă semnificativă, într-o regiune dinamică, care va oferi bune oportunități în domeniul distribuției și extinderii datorită unui înalt nivel de interconectivitate.
- Acest lucru presupune atât conectarea eficientă a zonelor de dezvoltare de la nivelul teritoriului cu pieţele şi metropolele europene, precum şi consolidarea infrastructurilor naţionale în scopul facilitări schimburilor de oameni și mărfuri între oraşele ţări.
Modele de dezvoltare urbană
În funcție de rolul teritorial al orașelor conferit de statutul administrativ, poziția geografică,poziția în rețeaua de localități, nivelul de echipare și dotare, valențele de natură culturală și ecologică, Strategia identifică patru modele de dezvoltare urbană în perspectiva orizontului de timp 2035:
Modelul metropolelor competitive
- Acestea sunt situate pe rute majore de transport, dezvoltate economic, având influenţă la nivel european, identitate istorică și culturală bine definită.
- Acest model trebuie aplicat nu numai Buucreștiului, ci și municipiilor din categoria II, poli secundari la nivel național / poli regionali principali: Cluj – Napoca, Constanța, Iași, Timișoara, Craiova.
Proiecte posibile aici:
- extindere infrastructură aeroportuară/portuară
- crearea de centre de logistică
- reabilitare/extindere infrastructură de transport care asigură legătura cu parcurile industriale
- reabilitare/extindere variante ocolire transport rutier
- promovarea centrelor de excelenţă în cercetare
- formare/consolidare clustere economice,
- consolidarea relaţiilor dintre centrele universitare și centre de producţie reabilitarea/dotarea instituţiilor culturale de reputaţie supraregională
- construirea unui spital regional cu medicină de înaltă performanță
Modelul oraşelor polarizatoare
- Celelalte reședințe de județ (poli regionali secundari și poli principali la nivel județean) și-au păstrat poziţiile fruntaşe în ierarhia urbană de-a lungul timpului. Zonele de influenţă sunt de regulă limitate
- Au acces la cel puțin două sisteme de transport și un profil funcțional predominant terțiar.
- Printre proiectele posibile pentru această categorie se numără: modernizarea de staţii de căi ferate şi autogări, reabilitare/extindere variante ocolire transport rutier, sprijinire sector IMM, inclusiv spinoff şi micro-întreprinderi high-tech, modernizare întreprinderi (dotarea cu utilaje, instalaţii, echipamente de înaltă tehnologie, automatizare proces producţie), încurajare parteneriate cu universităţi din categoriile superioare de poli (filiale), modernizare campusuri universitare, modernizare și dotare secţii spitale.
Modelul centrelor urbane cu profil specializat
- Centrele urbane cu profil specializat reprezintă municipii și orașe cu importanță locală, unele având caracter monofuncțional și sunt staţiuni turistice, balneoclimatice și balneare, noduri de transport, porturi, puncte de trecere a frontierei, oraşe monoindustriale, oraşe cu profil predominant agricol sau de servicii.
- Predomină orașele mici (între 10.000 şi 20.000 locuitori), dar categoria include și orașe mijlocii cu funcții specializate.
Modelul centrelor locale
- Sunt orașe mici (unele fiind incluse în categoria polilor terțiari la nivel de județ) și foarte mici, care au acces la cel puțin un sistem de transport.
- Sunt încadrate în această categorie și cele mai multe oraşe declarate după 1990. Majoritatea au profil mixt sau predominant agricol.
- Printre proiectele posibile pentru această categorie se numără: reabilitare/dotare licee şi şcoli, modernizarea unităților medicale, crearea unor sisteme de transport public local pentru a asigura legătura orașelor mici cu centrele urbane apropiate (sub 30 km), reabilitarea şi valorificarea patrimoniului cultural, infrastructură de telecomunicaţii și date.
Strategia conține măsuri și acțiuni pentru diferite unități de administrare.
De exemplu, câteva dintre acțiunile recomandabile pentru București:
- Extinderea reței de metrou (Piața Victoriei – Aeroport “Henri Coandă” Otopeni)
- Extinderea transportului public în comun în județul Ilfov, prin înființarea de linii preorășenești operate cu autovehicule ecologice
- Construcția unui tunel subteran sub Palatul Parlamentului (conexiune Bd. Vasile Pârvan – Calea Rahovei);
- Construcția Canalului Dunăre-București și a porturilor Glina și 1 Decembrie;
- Construcția unui nou Aeroport Internațional în zona de sud a Municipiului București;
- Înființarea de parcuri științifice și tehnologice: Măgurele, Otopeni, Popești-Leordeni, Chiajna, Berceni, Băneasa, Văcărești;
Ministere implicate
Ministerul Dezvoltării va monitoriza implementarea SDTR
În Ministerul Finanțelor va fi înființată o Unitate a Investițiilor Publice care s eva ocupa de prioritizarea, evaluarea și gestionarea investițiilor în teritoriu, pe respectarea a 4 principii:
- justificarea economică şi socială a proiectului,
- impactul de mediu,
- suportabilitatea şi sustenabilitatea financiară,
- oportunitatea proiectului în contextul strategiilor sectoriale sau naţionale şi performanţa în implementare.
