De Marin Pana | 19.2.2012 .
O temă care ar trebui să preocupe factorii de decizie la nivel naţional este nu doar majorarea cantitativă a prelevărilor de bani europeni dar şi deplasarea calitativă de pondere dinspre fondurile agricole către cele structurale şi de coeziune.
Explicaţia este că efectul favorabil asupra PIB potenţial este mai pronunţat în cazul ultimelor, ceea ce impune acordarea unei atenţii sporite.
Gradul de absorbţie al fondurilor europene în perioada 2007 – 2011 (% din alocările totale pentru exerciţiul bugetar 2007 – 2013)
Uniformitatea măsurilor stabilite prin pactul fiscal are, pe de o parte, avantajul de a fixa un cadru comun şi un set de reguli uniforme, care să evite aşa-numitul „dublu standard”, pe de alta, însă, impune un corset fix pentru situaţii net diferite în ceea ce priveşte datoria publică, inclusiv pentru ţări care ar avea nevoie de mai multe fonduri pentrua reduce decalajele şi a prinde din urmă nucleul ţărilor puternic dezvoltate.
Nivelul de deficit structural admis prin pactul de stabilitate a fost stabilit pornind de la realitatea unui nivel relativ ridicat al datoriei publice pentru unele state europene şi necesitatea reducerii acestuia într-un timp cât mai scurt la valori sustenabile. Grecia (160%), Italia (120%) şi Portugalia (110%) sunt exemplele cele mai elocvente în acest sens.
Spre deosebire de statele amintite, România ar putea negocia un nivel ceva mai mare al deficitului structural, de până la 1%, care să permită, totuşi, reducerea datoriei publice pe termen mediu şi lung. Astfel, datoria publică s-ar putea reduce de la circa 40% în acest an până la 27% în 2030, când raportul dintre contribuabili şi pensionari se va deteriora brusc, urmare a măsurilor pronataliste luate sub regimul Ceauşescu, urmate apoi de scăderwa drastică a natalităţii după 1989.
O modelare făcută de Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, cu date Eurostat, arată o diminuare a datoriei publice raportate la PIB până în anul 2060 la nivelul de 13% pentru varianta de 0,5% a deficitului structural, 17% pentru o valoare intermediară de 0,7% şi 22,5% pentru valoarea de 1%, care ar putea fi negociată de România.
Valorile la care se ajunge nu diferă atât de mult. Numai că utilizarea suplimentară a 0,5% din PIB pentru dezvoltare pe parcursul unei jumătăţi de secol poate face diferenţa dintre reducerea decalajelor şi păstrarea sau chiar adâncirea acestora.
Pentru a înţelege mai bine cât contează fiecare procent, să luăm cazul concret al unei ţări care are un PIB de 10.000 euro/locuitor şi vrea să reducă decalajul faţă de una care are un PIB de 20.000 euro/locuitor.
În primul rând, ritmul de dezvoltare al primei ţări trebuie să fie dublu dacă vrea doar să menţină decalajul.
De pildă 4% pe an faţă de 2% pe an duc la 10.400 euro, respectiv 20.400 euro, diferenţă constantă 10.000 euro, chiar dacă raportul de nivel de trai s-ar îmbunătăţi procentual de la 50% la 51%. De-abia cu ultimele resurse şi apelând la deficite ceva mai generoase se poate obţine un ritm de, să zicem, 5% pe an, care să permită reducerea decalajului în termeni absoluţi.
Dată fiind finanţarea minimă de 5% cu fonduri proprii a proiectelor asistate cu fonduri europene nerambursabile, ar rezulta că un deficit suplimentar de 0,5% din PIB, utilizat cu maximă eficienţă ar antrena 10% din PIB prin efectul de multiplicare. Evident, randamentele reale sunt cu mult mai mici, dar tot se poate conta pe un spor, ca ordin de mărime, la nivel de procente din PIB.
Citeşte şi:
Inflația cumulată în perioada 2005 – 2011, interval în care deducerea personală a fost păstrată la valoarea inițială de 250 lei, a atins 55,6%. În mod normal, această deducere personală (suma care nu se impozitează la calculul impozitului pe venit), ar fi trebuit să fie indexată
... 
Statistica oficială a anunţat luni cifrele pe primul trimestru al anului 2012: suntem, potrivit datelor semnal despre PIB, în recesiune tehnică. E un bun prilej să aruncăm o privire pe structura economiei – cu motoarele unei creşteri care anul trecut era dătătoare de mari speranţe. Eventual să încercăm, privind sursele de creştere, pe ce mai putem conta în anul 2012.
Cu un rezultat provizoriu de
... 
Potrivit datelor disponibile la Institutul Național de Statistică, câștigul salarial a pierdut 5% din puterea de cumpărare din anul 2008 și până anul trecut.
Valoarea comunicată recent pentru luna martie, respectiv 1.543 lei (rămasă după impozitarea celor 2.126 lei brut) nu reușește, încă, să marcheze revenirea la nivelul de plecare maxim atins pe economie și păstrat aproape integral în 2009.
... 
România a coborât 7 poziții față de anul 2011 în ceea ce privește relația cu mediul de afaceri. Clasamentul a fost întocmit de specialiștii Băncii Mondiale sub titulatura de , „Doing business 2012”, iar țara noastră a ajuns pe locul 72 din
... 
Pe data de 31 ianuarie 2012, cursdeguvernare.ro publica o analiză de natură să lămurească de ce toți cei implicați în odiseea reîntregirii salariilor au dreptate. ... Citeste mai departe »
In ultima perioada, tensiunile legate de ceea ce se va intampla cu viitorul zonei euro au crescut exponential. Grecia continua sa fie o mare problema ... Citeste mai departe »
Din România au ieșit în contul serviciului datoriei externe pe primul trimestru din 2012 cu 2,7 miliarde euro mai mault decât în perioada similară din ... Citeste mai departe »
Inca din 2011 am constatat in unele comentarii privind Romania teza ca anul urmator, ca perioada electorala, va consemna o relaxare a executiei bugetare. O ... Citeste mai departe »
In ultima perioada, tensiunile legate de ceea ce se va intampla cu viitorul zonei euro au crescut exponential. Grecia continua sa fie o mare problema ... Citeste mai departe »
Din România au ieșit în contul serviciului datoriei externe pe primul trimestru din 2012 cu 2,7 miliarde euro mai mault decât în perioada similară din ... Citeste mai departe »
Inca din 2011 am constatat in unele comentarii privind Romania teza ca anul urmator, ca perioada electorala, va consemna o relaxare a executiei bugetare. O ... Citeste mai departe »
