vineri

29 martie, 2024

28 septembrie, 2011

Cred că o judecată grea ca o sentință neîndurătoare e imposibil de făcut cu privire la problematica imigranților români. Poveștile Căpșunarilor români – fie aceasta sintagmă înțeleasă în mod direct sau în chip metaforic – și a celor care au asemănări de familie cu ei au dat deja multe lucrări de licență sau de doctorat, dar sînt departe de a fi epuizate.

Migrația “forței de muncă” către Occident a fost și, pentru un timp măcar, continuă să fie o narațiune cu multe aspecte luminoase. Sute de mii – deși nu ar fi exagerat să spunem chiar milioane – de români au fugit de țara care le închidea viitorul la modul drastic și au ales să muncească AFARĂ pentru mult mai mulți bani și pentru viitorul copiilor lor. Au trimis bani în țară cu care au alimentat o creștere economică de care și-au bătut joc politicieni iresponsabili și au salvat, cu acești bani, de umilințe grele familiile lor. Au adus cu ei cînd au revenit în țară, din timp în timp sau urmează să aducă o altă atitudine față de oficialități, față de etica muncii. E interesant și important de observat că, la momente electorale cruciale, marea majoritate a votat, fără excepție, cu ceea ce îndeobște a fost desemnat ca fiind răul cel mai mic. În raport cu țara lor, imigranții români au deja la activ mai multe fapte memorabile și reprezintă încă promisiuni care s-ar putea împlini (și nu mă refer, în primul rînd la potențialul lor electoral – aceasta promisiune e de luat în seamă abia în ultimul rînd în seria de fapte bune pe care imigranții români le pot încă face țării care aproape că i-a gonit).

Valurile masive de români plecați în străinătate într-un timp așa de scurt pun în mare criză, pe de altă parte indicatorii clasici, previzibili cu privire la forța de muncă din România. Analizele cu privire la parametrii acestei mutații de o asemenea amploare sînt relativ rare și, cele serioase, nu foarte tonice pentru România.


Dar nu doar o matematica alarmantă a viitorului – bunăoară, în direcția bugetelor pentru pensii or pentru șomaj – ne sugerează povestea românilor plecați la muncă în străinătate! Ci și altceva, poate mai uman: drame, nu puține, ale celor de care, mai greu sau mai ușor, au trebuit să se despartă cînd au ales să lucreze “afară”. Cazul fetiței de 11 ani care a murit la Arad fiindcă a refuzat să mănînce, în semn de protest față de plecarea mamei sale în străinătate nu este unic. Și în această privință – a dramelor pe care le provoacă imigrația – avem deja multă bibliografie.

Nici măcar ecuația financiară pe care o propun imigranții români nu e simplă. Dacă la ea se adaugă complicatele ecuații umane, atunci înțelem și mai clar că nu e deloc simplu să judecăm tranșant cu privire la unul din fenomenele de enormă amploare care afecteză lumea imediată în care trăim. Care afectează și care, în fapt, ne afectează!

(Cristian Pătrăşconiu este director adjunct al Institutului de Studii Populare. Opiniile din acest articol reprezintă un punct de vedere exclusiv personal și nu îl angajează în nici un fel instituțional pe autor.)

(Comentariu la articolul „Motorul României duduie afară. Ce şanse avem să-l reconectăm la economia naţională”)


Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Este ceva ce putem judeca transant: majoritatea imigrantilor romani au avut si au in continuare ca motivatie principala munca rasplatita corect.
    Cand se va intampla asta si in Romania, imigratia concetatenilor nostri calificati profesional nu va mai fi un subiect fierbinte.
    Pana atunci, d-le Patrasconiu, lozincarim pe marginea performantelor actualei guvernari.
    Atentie insa! Ma refer la actuala guvernare nu pentru ca celelalte ar fi fost de pus in rama, ci pentru ca imigratia a crescut incepand cu 2007, cand am acces in UE si a crescut semnificativ incepand cu 2009. Oare de ce?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Este ceva ce putem judeca transant: majoritatea imigrantilor romani au avut si au in continuare ca motivatie principala munca rasplatita corect.
    Cand se va intampla asta si in Romania, imigratia concetatenilor nostri calificati profesional nu va mai fi un subiect fierbinte.
    Pana atunci, d-le Patrasconiu, lozincarim pe marginea performantelor actualei guvernari.
    Atentie insa! Ma refer la actuala guvernare nu pentru ca celelalte ar fi fost de pus in rama, ci pentru ca imigratia a crescut incepand cu 2007, cand am acces in UE si a crescut semnificativ incepand cu 2009. Oare de ce?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: