Guvernul aprobă miercuri Planul național de adoptare a monedei unice europene, prin care România își asumă obiectivul de accedere la zona euro în anul 2024.
Premierul Viorica Dăncilă a anunțat în debutul ședinței de guvern că, după adoptare, documentul și acordul de fundamentare a acestui plan vor fi transmise Comisiei Europene. ”Implicit, ne asumăm obiectivul de adoptarea a monedei euro de România în anul 2024”, a anunțat Viorica Dăncilă. Planul național realizat de o comisie de experți prevede însă orizontul de timp 2024-2026 ca obiectiv de adoptare a monedei unice europene.
Pentru ca acest orizont de timp să fie unul real, asta ar însemna ca România să intre în Mecanismul cursului de schimb (ERM 2) cel mai târziu în ianuarie 2022, lucru posibil doar dacă întrunim o serie de criterii.
România îndeplinește acum doar unu din cele patru criterii necesare pentru accederea la zona euro, potrivit celui mai recent raport de convergență realizat de Comisia Europeană în primăvara anului trecut.
Problemele semnalate de Comisie vizează legislația națională, aceasta fiind incompatibilă, cel mai important aspect referindu-se la gradul de independență al băncii centrale. De asemenea, România nu mai întrunește criteriul legat de stabilitatea prețurilor și cel legat de convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. Singurul capitol la care stăm bine este cel legat de finanțele publice, respectiv nivelul datoriei publice și al deficitului bugetar în PIB.
Comisia de pregătire a aderării României la zona euro a aprobat, la sfârșitul anului trecut, orizontul de timp 2024-2026 ca obiectiv de adoptare a monedei unice europene.
”Plan Național de adoptare a monedei euro” întocmit de această comisie analizează în detaliu modul în care funcționează zona euro, cum poate influența acest lucru intrarea României în zona euro și gradul de pregătire al economiei românești pentru implementarea acestui obiectiv.
Studiul prezintă trei scenarii care arată perioada de timp în care România ar putea ajunge la o masă critică de convergență reală și structurală de 70%, 75%, respectiv 80%, în funcţie de două rate de creştere medii anuale: o rată de creștere de 4%, plecând de la media ratelor de creştere PIB real din perioada 2000-2017 şi o rată mai optimistă, de 5%, plecând de la ipoteza că România îşi va îmbunătăţi contribuţia factorilor de producţie la creşterea potenţială şi că va implementa reforme structurale favorabile creşterii economice.
În scenariul în care România îşi propune să atingă 75% din media zonei euro (nivel cel mai indicat pentru economia României, după cum rezultă din Raport), aceasta se poate realiza într-un interval de 9 ani (dacă se păstrează rata medie de creştere istorică de 4% pe an) sau în 6 ani în contextul unei creşteri cu o rată medie de 5% pe an.
