Chestiunea

Harta deprecierii creșterii economice: Județele cele mai bogate se întrec cu cele mai sărace. Industria nu compensează reducerea consumului

Prognozele oficiale privind creşterea economică pe teritoriul României s-au depreciat în multe dintre judeţele bogate mai substanţial decât în cele mai sărace, pe parcursul acestui… Mai mult

06.01.2019

Evenimentul

Mihaela Triculescu – noul șef ANAF. Respinsă de trei ori la concursurile pentru posturi în ANAF

Premierul Viorica Dăncilă a semnat joi Decizia de numire a Mihaelei Triculescu în funcția de președinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), cu rang… Mai mult

03.01.2019

Analiză

România și energia: Poziţia în context european

Consumul final de energie al industriei româneşti a scăzut în intervalul 1990 – 2016 cu circa 75%, faţă de numai 25% la nivelul UE, potrivit… Mai mult

02.01.2019

Analiză

Încadrarea deficitului în 3% ar fi miraculoasă: Deficitul la 11 luni – 2,74% din PIB estimat

După 11 luni din 2018, deficitul bugetar public comunicat oficial a urcat la 2,74% din PIB estimat, valoare cu 130% mai mare faţă de acelaşi… Mai mult

30.12.2018

Cronicile

Gabriel Biriș / Ordonanța “fel de fel”

de Gabriel Biris , 20.12.2018

O să încerc o scurtă analiză a câtorva din măsurile incluse în deja celebra propunere de OUG prezentată marți seara de către ministrul de finanțe, dl Orlando Teodorovici. Știm cu toții deja cu cât optimism a primit piața anunțul dlui ministru: peste 10% din capitalizarea bursieră s-a vaporizat (3,2 miliarde de euro), din care 10% sunt banii de pensii ai angajaților români (investiții făcute din Pilonul II).

Înainte de a începe analiza,  să vorbim un pic despre ÎNCREDERE, fără de care nimic nu funcționează.

La începutul verii, elegantul nostru ministru de finanțe, nimeni altul decât cel sub a cărui bagheta a fost finalizat codul fiscal actual în 2015, cod fiscal al cărui cadru fusese însă creat de predecesorul său (plecat intempestiv în arest pentru un caz de corupție în care a fost și condamnat ulterior – nedefinitiv, la 8 ani de închisoare și care acum este cu adevărat decision maker-ul în cazul măsurilor cu caracter economic ale guvernului Dăncilă), anunța cu hotărâre că începe un proces de consultare pentru a moderniza codul fiscal (cel pe care el l-a făcut!). Ne spunea atunci ministrul că în septembrie modificările vor intra în consultări publice astfel încât să fie și aprobate într-un termen cât de cât decent.

Mediul de afaceri i-a arătat dlui Teodorovici ÎNCREDERE, deși nu prea erau motive… Zeci de colegi de-ai mei au petrecut mii de ore împreună cu specialiștii din finanțe pentru a propune, discuta, analiza un set de măsuri care să ajute atât la îmbunătățirea calității mediului de afaceri, dar și a administrării fiscale. Menționez aici doar un exemplu: consolidarea fiscală, care ar fi pus antreprenorii români pe picior de egalitate cu concurenții lor străini care beneficiază la ei de consolidare și ar fi făcut din România o posibilă locație pentru hub-uri de investiție regionale. Multe altele au fost discutate, inclusiv repararea unor prostii făcute de predecesorul domniei sale.

Muncă în zadar!

Ministrul Teodorovici a decis probabil corect din punctul domniei sale de vedere. Scaunul de ministru nu i-a fost dat nici de mediul de afaceri și nici de cetățenii României, deci nu pe ei trebuie să îi slujească. A ales deci să se supună isteriei populiste propagate de stăpânii domniei sale, de cei care i-au dat scaunul și girofarul, să pună la gunoi atât munca oamenilor cu care a lucrat în vară, cât și ÎNCREDEREA cu care aceștia au muncit benevol în ultimele luni și execută fără greș ordinele venite, deși sunt convins că înțelege că asta aruncă cel puțin două sectoare care țin de siguranța națională (sistemul financiar și sistemul energetic) în haos.

Evident, nimic despre consolidare, nimic despre informatizare, nimic despre simplificare…

Mai mult, ministrul Teodorovici a ales să execute ordinele calcând în picioare întreaga legislație privind dialogul social, nu a inițiat niciun fel de consultări. Evident, nici nu avea nevoie, Stăpânul domnniei sale știu totul, nu are cine ce să comenteze…

Să analizăm deci…

1. Pilonul II

Stăpânul a decis: Pilonul II trebuie să dispară. De altfel, acest lucru nu este deloc o surpriză, vestea ne-a fost transmisă de Stăpân printr-o altă trompetă, dl Mișa încă de anul trecut. De ce trebuie să dispară? Din două motive:

i)              Stăpânul nu vrea ca pensiile să fie asigurate din investiții, vrea ca oamenii să știe că depind de Stat, iar Pilonul II – mai ales dacă era lăsat să se dezvolte așa cum a fost gândit de niște oameni responsabili încă dinaintea aderării, tocmai asta urma să facă: să reducă dependența pensiilor de stat. Not good!

ii)             Cum să plătim noi, din bănișorii noștri, niște capitaliști veroși să administreze banii oamenilor? Adică să facă ei bani? Și să mai vadă și oamenii că cineva are grijă de banii lor și îi înmulțește? Not good! Profitul trebuie demonizat, asta au făcut dintotdeauna comuniștii. Și nu pentru că nu le place profitul, ci pentru că au înțeles foarte bine că profitul înseamnă libertate, iar ei cu asta au o problemă, cu oamenii liberi, care nu stau cu mâna întinsă în fața Stăpânului pentru a primi ceva firimituri…

Cum face Stăpânul asta:

i)              Creează impreviziune, permite oamenilor să se retragă din Pilonul II după 5 ani. Stăpânul știe că e sărăcie și că tentația va fi foarte mare.

ii)             Reduce baza de contributori, a se vedea prevederile pentru angajații din sectorul construcțiilor, deloc puțini;

iii)            Reduce comisioanele de administrare pe care administratorii le pot încasa, legându-le și de inflație, inflație pe care tot Stăpânul a decis că trebuie să o crească, supușii trebuie să rămână săraci, în timp ce el, Stăpânul, le dă;

iv)            Îi mai și pune pe administratori  să vina cu bani de acasă, crescând capitalul minim al firmelor care administrează fondul de la 4 milioane la peste 300 de milioane de euro.

Ce se va întâmpla?

Căderea de ieri a bursei este doar începutul. La fel și creșterea de ieri a costului finanțării pentru statul român. Cel mai mare risc pentru România este downgrade-ul de către agențiile de rating (alți capitaliști veroși care ne vor răul!), pentru că o singură poziție mai jos decât suntem acum înseamnă Junk. Ceea ce evident că va crește costul atât la creditele viitoare, cât și la soldul deloc mic al datoriei publice. Vom intra într-o spirală a răului din care ne va fi foarte greu să ieșim…

Ciudat, asta îl lovește și pe Stăpân, pentru că depinde de împrumuturi pentru a plăti pensiile și salariile mărite ale supușilor… Ceva nu are logică aici… Să fie oare Stăpânul atât de nebun încât să își facă rău singur? Sau poate Stăpânul la care ne gândim noi acum nu e cu adevărat Stăpân ci doar o Slugă, iar adevăratul Stăpân se distrează acum cu Slugile lui? Hmm…

2. Băncile

Stăpânul a decis că băncile trebuie puse cu botul pe labe, deci a introdus ceva nemaivăzut în legislația noastră (încălcând evident legea privind tehnica legislativă): “taxa pe lăcomie”. Lăcomia cui? A băncilor, evident. Ne spune Stăpânul prin trompetiștii lui că băncile sunt rele, că sug sângele poporului cu ROBOR-ul ăla nenorocit care tot crește (uită însă că a și scăzut mult, foarte mult după câteva guvernări cât de cât responsabile) și că pentru asta trebuie să le pedepsească. Și nu oricum, ci cu blam public! Niciodată cuvântul “lăcomie” nu a fost folosit în legislația noastră!

Cum face Stăpânul asta:

i)              Stabilește că ROBOR poate fi maxim 1,5%;

ii)             Stabilește că orice peste acest nivel înseamnă “lăcomie” și, din grijă pentru supuși, amendează băncile hrăpărețe printr-un impozit numit “taxa pe lăcomie”, aplicat nu la venitul băncii, ci la active.

Numai că Stăpânul pare că nu știe câteva lucruri elementare:

i)              Nu băncile stabilesc ROBOR-ul. ROBOR-ul este dobânda medie la care se împrumută băncile între ele, nicidecum dobânda la care băncile îi împrumută supușii;

ii)             Dobânda la care băncile dau împrumuturi către firme sau către cetățeni are două componente, iar ROBOR-ul este componenta mică. Mai e și marja, care ține de negocierea între bancă și client. Stăpânul pare însă că nu e interesat de marja, deși acolo pot apărea excese, nicidecum în ROBOR. Din două una: fie Stăpânul e cam prostovan, fie chestia asta e doar un joc de glezne. Nici nu ar fi foarte surprinzător să fie joc de glezne, pentru că Stăpânul nu e chiar atât de prost să nu știe că plătește pensiile supușilor cu bani de la bănci…

iii)            Să nu uităm de CEC, banca statului pe care Stăpânul îl controlează. A dat cec credite populaţiei în condiţii mai bune decât hulpavele bănci străine? E cumva ROBOR-ul altfel acum la CEC? Hmmm…

Care va fi impactul dacă nu e joc de glezne:

i)              Deşi artificial, ROBOR-ul se va plafona pe piaţa interbancară;

ii)             Riscul crescut pe care băncile şi-l asumă se va duce în marjă;

iii)            Apetitul la risc va scădea, deci supuşii vor primi din ce în ce mai greu credite de la bănci;

iv)            Va scădea numărul creditelor în lei şi va creşte cel în valută;

v)             Până la urmă supuşii îşi vor da seama că ei sunt cei care pierd şi se vor revolta împotriva Stăpânului, asta dacă nu cumva Stăpânul va fi suficient de abil ca să îi facă să creadă că tot băncile sunt de vină. Am mai scris despre asta, o numesc “deflator de ură”. Pentru a putea să nu răspundă pentru relele lor, dictatorii creează “duşmani ai poporului”, prin care să justifice atât mizeria pe care ei o creează cât şi nevoia de a rămâne în fruntea bucatelor, ca să continue “lupta”..

Oricum, nu va fi bine…

3. Energia

Stăpânul a decis că băncile nu sunt suficiente şi s-a aplecat şi asupra energiei. E drept, aici a decis că vrea doar bani şi a decis să nu îi supună şi pe producătorii/transportatorii/distribuitorii de energie oprobiului public.

Iată ce a decis Stăpânul:

i)              Fiecare companie reglementată de ANRE (adică tot lanţul de la producţie la prize sau calorifer) trebuie să plătească 3% din cifra de afaceri taxă la ANRE;

ii)             Producătorii de gaz din România nu au voie să vândă gazul la mai mult de 68 de lei/MWh. Ghici de unde se va cumpăra gaz dacă producţia noastră va scădea (şi va scădea dacă nu se fac investiții, care nu vor fi făcute dacă prețul este impus semnificativ sub preţul pieţei de acum)? De ce face Stăpânul asta? Evident, pentru că nu mai poate de grija supuşilor, care – vezi dom’le! sunt jefuiţi de producătorii de gaz (cel mai mare fiind chiar statul prin compania sa);

iii)            Creşte suprataxa pentru veniturile suplimentare obţinute de producătorii de gaz ca urmare a liberalizării pieţei (liberalizare care tocmai a încetat, la fel ca şi conectarea României la pieţele europene). Ce e ciudat însă e că veniturile suplimentare nu prea mai pot să existe odată ce preţul de vânzare este plafonat…

Ce pare să nu înţeleagă Stăpânul, sau poate că nu îi pasă:

iv)            Taxa de 3% pe cifra de afaceri se aplică în cascadă, pe lanţ. Sunt cel puţin 4 verigi, deci până la consumator factura creşte cu minim 4*3% plus 19% TVA, adică cu aproape 15%. Tare sunt curios cum va explica Stăpânul supuşilor săi de ce le cresc facturile în plină iarnă…

v)             Banii se duc la ANRE, care nu e în subordinea guvernului condus de Stăpân, şi deci ANRE va sta pe un munte de bani care nu vor putea fi folosiţi de Stăpân să plătească pensiile şi salariile crescute ale supuşilor;

vi)            Nu mai putem vorbi de independenţa energetică a României. Pentru asta e nevoie de investiţii, iar pentru investiţii e nevoie de ÎNCREDERE. Şi de bani, evident…

În loc de încheiere

În primăvara lui 2016, pe când eram secretar de stat la MF, am avut o teleconferință cu omologi din alte câteva ţări despre date macro, echilibre/dezechilibre şi altele asemenea. În încheiere, am fost rugaţi să spunem fiecare ce considerăm că reprezintă ameninţarea cea mai mare la adresa stabilităţii financiare în ţara noastră.

Răspunsul meu atunci a fost format dintr-un singur cuvânt: POPULISMUL.

Ce vedem acum este o formă extremă de populism, menită să ne îndepărteze cât mai mult de normalitate. Să ne îndepărteze de orice îl poate încurca pe Stăpân în planurile sale de a stăpâni. Sper că suntem din ce în ce mai mulţi care înţelegem asta. Şi mai sper că suntem din ce în ce mai mulţi care înţelegem că Buldozerul cu care Stăpânul calcă în picioare tot ce înseamnă normalitate, stabilitate, predictibilitate, stat de drept, merge cu motorina pe care noi i-o punem în rezervor…

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 20.12.2018

Lăsați un comentariu


Stiri

Guvernul Grindeanu, la propunerea lui Florin Iordache, a adoptat legea recursului compensatoriu- document prezentat de Dacian Cioloș

Razvan Diaconu

Fostul premier Dacian Cioloș a postat miercuri, pe Facebook, un mesaj în care spune că Guvernul condus de Sorin Grindeanu este cel care „a adoptat… Mai mult

Stiri

Premierul Theresa May câștigă votul de încredere al Camerei Comunelor. Opoziția pune condiții ca să discute posibile soluții pentru un acord Brexit

Victor Bratu

Opoziția parlamentară nu a reușit miercuri să adune suficiente voturi pentru a determina plecarea Theresey May din fruntea guvernului britanic. Votul a fost unul destul… Mai mult

Stiri

Prima reacție a unei bănci românești la ”taxa pe lăcomie”. BT: Este o naționalizare a profiturilor, va crea dezechilibre grave în toată economia

Alexandra Pele

Taxa pe lăcomie reprezintă o naționalizare a profiturilor se arată în prima reacție oficială a Băncii Transilvania, care în urma turbulențelor generate de Ordonanța Teodorovici… Mai mult

Stiri

Recursul compensatoriu / Premierul așteaptă de la Ministrul Justiției o evaluare a situației și măsuri

Vladimir Ionescu

Ministrul Justiției, Tuderel Toader, este așteptat luni, 21 ianuarie, să-i prezinte premierului Viorica Dăncilă o evaluare a impactului Legii recursului compensatoriu, precum și eventualele propuneri… Mai mult

Europa

Statul paralel francez: Fostul ministru de interne Claude Gueant, condamnat la un an de închisoare pentru deturnare de fonduri publice

Vladimir Ionescu

Fostul ministru francez de Interne Claude Guéant, considerat mâna dreaptă a președintelui Nicolas Sarkozy, a fost condamnat definitiv la un an de închisoare într-un dosar… Mai mult

Stiri

CCR – decizie: Protocoalele dintre SRI și Parchetul General sunt neconstituționale. Ce probe ar putea fi anulate

Vladimir Ionescu

Curtea Constituţională a României (CCR) a admis, miercuri, sesizarea preşedintelui Camerei Deputaţilor Liviu Dragnea referitoare la protocoalele încheiate de SRI și Ministerul Public. Decizia ar… Mai mult

Stiri

Motivare CCR: Semnalizarea radarelor ar crește agresivitatea pe șosele

Vladimir Ionescu

Presemnalizarea radarelor afectează protejarea dreptului la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, precizează CCR în motivarea deciziei privind Legea pentru modificarea ordonanţei de urgenţă… Mai mult