Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

de Gabriel Biris | 2.10.2016 .

gabriel-birisRevin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre probleme, în special în zona mea profesională – fiscalitatea, dar și despre soluții la problemele despre care scriam.

În perioada în care am servit ca secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice – responsabil de legislația fiscală, am vorbit mai puțin despre ce trebuie făcut, am încercat mai întâi să fac și apoi să vorbim despre ce am făcut.

Pe lângă sute de pagini de norme de aplicare ale noii legislații fiscale sau cârpeli necesare la cod ca urmare a unor “scăpări” la redactare în 2015, am încercat să identific și să promovez soluții la probleme despre care știam, despre care vorbeam deja de ani de zile, dar nu numai. A

u fost și probleme de care nu mă lovisem, pentru care am încercat să găsesc soluții. În unele cazuri, am și găsit.

Astăzi o să scriu însă despre un subiect mai vechi, un subiect despre care am scris pentru prima dată în 2009: “momentul zero”. Unii îi spun, mai mult sau mai puțin peiorativ “amnistie fiscală”. Eu însă mă feresc să îi spun așa, pentru că nu asta este.

Este, în opinia mea, vorba despre una dintre cele mai importante măsuri cuprinse în textul de OUG scurs “pe surse” către presă, măsură care – atunci când va fi implementată, va pune semnificativ mai multă ordine în peisajul nostru fiscal. La fel ca și măsurile ce priveau “de-offshore-izarea”…

O să explic, în cele ce urmează, de ce spun acest lucru și de ce cred că această reglementare este una extrem de importantă pentru a pune ordine în afacerile fiscale ale țării noastre.

Situația actuală

Încă din 2011 au fost introduse metodele de control indirect, metode care permit inspectorilor fiscali să compare cheltuielile unui contribuabil cu veniturile declarate și, dacă apar discrepanțe, să efectueze un control fiscal. Persoanele selectate pentru control depun o declarație inițială de patrimoniu și aduc justificări cu privire la situația patrimonială, pentru diferențele nejustificate (dacă există), fiscul emițând decizie de impunere (cota de impozit fiind cota de 16%).

Să nu uităm, măsura nu a fost rezultatul unei dezbateri publice sau a intenției cuiva de pe la noi de a pune ceva ordine în dezordinea care pusese țara în genunchi în criza din 2009. Ea a fost rezultatul presiunii FMI de a genera venituri suplimentare la buget, venituri care să asigure rambursarea creditului fără a mai fi nevoie de creșteri de taxe (de genul creșterii TVA de la 19% la 24% din iulie 2010), creșteri care puteau genera explozii sociale.

Evident, orice instrument pentru a combate evaziunea ar distribui sarcina fiscală mai echitabil între cetățeni prin impozitarea în special a celor care nu declară venituri dar cheltuiesc cu nemiluita, nu poate fi decât salutat de noi, cei care ne plătim cu sfințenie “dările” la stat.

Numai că, în pura tradiție a politicii noastre, am fentat-o și pe asta. Să ne uitam doar la evoluția ulterioară conducerii de atunci a fiscului: condamnări pentru evaziune, pentru corupție sau chiar dispariții în stil mafiot și o să înțelegem de ce nu avea cum să fie implementată eficient o măsură care ar fi trebuit să aducă transparență și disciplină…

Două au fost criticile pe care le-am adus la acea vreme măsurii:

  1. Cota de impozit de 16%. Cum vine asta: “hoțul neprins e negustor cinstit, pe hoțul prins îl punem să plătească la fel ca pe cel cinstit”?

  2. Lipsa referinței. Cum poți compara cât a cheltuit cineva cu cât a câștigat dacă nu știi cât a avut la începutul perioadei controlate?

Lipsa referinței a dus la o “uriașă muncă de documentare” (cf. celor spuse recent de Dragoș Doroș, președintele ANAF) și la o lipsă aproape completă a rezultatelor. La sfârșitul lui 2015, după 5 ani de zile de la implementarea măsurii, ANAF emisese doar 5 decizii de impunere pentru 6 milioane de lei (din care 4 erau contestate), iar de încasat încasase doar puțin peste 2 milioane de lei. În 5 ani de muncă a câtorva zeci de inspectori…

Țin minte o discuție din 2011, la o conferință la care șeful de atunci al inspecției fiscale (acum condamnat pentru fraudă la ANRP) explica cum o să pună ei ordine printre evazioniști. I-am pus următoarea întrebare: “Ce faceți dacă vă spun că banii vin din contrabanda cu motorină pe Clisura, în timpul războiului din Serbia, că au trecut mai mult de 10 ani și s-a prescris”?

Răspunsul lui a fost năucitor: “Pai poți să o faci o singură dată, că atunci când te controlăm te punem să dai declarația inițială de patrimoniu și după aceea știm cât ai și trebuie să plătești impozit pe tot ce câștigi”.

L-am întrebat: “Adică ați dat legea asta ca sa vă amnistiați prietenii prin control?” Evident a negat…

Rezultatul se vede însă 5 ani mai târziu: ZERO!

Cred însă că trebuie să lăsăm la o parte ipocrizia și să facem ce știm că trebuie făcut pentru a putea impune respectarea legii de către toți, concentrându-ne însă pe soluții care să se bazeze pe stimularea conformării voluntare, pe crearea condițiilor pentru a stimula creșterea economică prin investiții, prin munca “la vedere” și nu prin subteranele ascunse ale economiei.

Soluția propusă

Soluția propusă, discutată și agreată (cel puțin la nivel declarativ) cu toți factorii implicați în combaterea evaziunii a fost următoarea:

  1. Crearea “momentului zero”, prin depunerea declarației inițiale de patrimoniu (cea care acum este cerută doar persoanelor selectate la control) de către toți rezidenții cu o avere de cel puțin 1 milion de euro. În felul acesta se crea și baza de date care acum necesită “o muncă imensă de documentare”.

  2. Declarare voluntară și plata impozitului de 16% pentru sumele “uitate” a fi declarate în trecut, fără dobânzi sau alte penalități.

  3. O cotă de impunere sancționatorie, descurajantă, de 75% pentru sumele stabilite ulterior, în urma verificărilor fiscale (mult mai ușor de făcut ca urmare a declarațiilor de la pct.1) ulterioare.

Avantajele acestui set de măsuri sunt, consider eu, evidente pentru toată lumea:

  • ANAF primea informații care să îi permită să facă analize de risc eficiente, dar și sume suplimentare atrase la buget fără costuri administrative;

  • contribuabilii vizați primeau oportunitatea să își pună ordine în afaceri, să achite ce aveau de achitat și să își vadă de viață;

  • scoaterea din economia subterană a unor sume ce pot fi uriașe, sume ce intrau ulterior în circuitul economic fiscalizat;

  • sumele atrase la buget (posibil miliarde) puteau asigura un buffer bugetar atât de necesar pentru a putea lua alte măsuri.

Scriu “sunt” și nu “erau” pentru că am credința că aceste măsuri trebuie și vor fi făcute, chiar dacă pentru moment subiectul este “parcat”.

Limitările propunerii

Cea mai importantă limitare a acestui set de măsuri este aceea că ele nu prevăd impunitate (adică “amnistie”) pentru faptele ce au dus la obținerea sumelor respective (de exemplu corupție), ci doar în ceea ce privește evaziunea (care nu mai există, prin declarare).

Oricum, politicienii corupți au învățat de ani mulți să își ascundă banii/afacerile/interesele sub diverse forme sau sub diverse nume… Să nu uităm, de mulți ani de zile toți politicienii, demnitarii, funcționarii publici trebuie să depună declarații de avere și interese care sunt și publice, deci au învățat cum să evite acest gen de probleme.

Momentul zero” le-ar fi creat și lor o problemă, deloc mică: mulți dintre prepușii lor ar fi trebuit să depună declarația de avere, ceea ce evident nu le era foarte confortabil…

Așa poate înțelegem mai bine de ce au fost voci în parlament care au tunat și fulgerat că proiectul de OUG conținea prevederi care nu trebuie luate de “tehnocrați”…

Ce va urma

Inclusiv cei care s-au opus cu tărie acestui proiect, direct sau (mai ales) indirect, trebuie să înțeleagă că lucrurile se schimbă rapid în lume. Este suficient să înțeleagă ce înseamnă măsurile anti-BEPS ale OECD, directiva ATAD, FACTA, CRS, schimbul automat de informații.

După ce aceste măsuri vor fi implementate, paradigma fiscalității globale va fi una complet diferită decât cea de acum câțiva ani. Panama Files, Lux Leaks au fost doar câteva semnale date unora că nu pot sta în calea acestor schimbări. “Mofturi” de genul “secret fiscal” sau “secret bancar” vor fi date uitării…

O fi bine, o fi rău?

Eu cred că va putea fi mult mai bine. Am crescut (profesional) cu vorbe precum “level playing field”, “arms length”, respect față de lege, combaterea evaziunii. Am fost chiar unul dintre primii care a vorbit despre evaziune ca amenințare la adresa siguranței naționale…

Schimbări semnificative vom avea în mod sigur și noi. Depinde însă de noi dacă aceste schimbări vor duce la o descătușare de energii pozitive sau dacă vom folosi instrumentele ce vor fi puse în mâna autorităților pentru a crea un (alt) război al românilor împotriva românilor.

Eu însă pariez pe “momentul zero”

Publicat la data de 2.10.2016 .

5 comentarii

  1. CALIMAN EUGEN
    3.10.2016, 9:48 am

    1.Eu pariez ca momentul “zero” nu va veni niciodata daca-l asteptam sa apara de la sine, fara a-l “declansa” printr-un “proiect de tara”!
    A “paria” pe el in lipsa acestuia, inseamna a nu intelege caracterul postcomunist al statului roman. “Noua clasa” de activisti din trecut comuniza bunurile private, multumindu-se ca are la gospodaria de partid cafea, tigari, portocale de sarbatori si in general produsele alimentare de baza.
    Activistii postcomunisti privatizeaza in folosul lor toata averea publica prin coruptie, trafic de influenta, presiune administrativa etc., culegind foloase materiale inclusiv de pe urma muncii/averii private.
    Este o naivitate sa credem ca la un moment dat, din proprie initiative, activistii postcomunisti vor renunta la mecanismele de spoliere a tarii, cita vreme pina si ideea dezbaterii propunerii d-lui Biris a fost respinsa cu vehementa.
    2.Pentru a deveni tangibil acest “moment zero”, putem conta doar pe o imensa presiune nationala care sa-l impuna. Presiunea UE aste problematica in situatia de criza pe care o parcurge, ea avind o acuta nevoie de sustinerea politica a “activistilor postcomunisti”, aflati la conducerea tarii!Din acesta cauza o schimbare pozitiva poate sa nu mai apara niciodata, dat fiind gradul de dezintegrare economica si umana a tarii, datorata saraciei si accelerarii migratiei.
    O presiune nationala imensa, ar putea-o face presedintele Johanis si PNL-ul sau IMEDIAT, cu un “proiect de tara”, avind ca obiectiv “reconstructia economica si industriala”!Trebuie doar ca el sa fie solicitat PUBLIC de Presedinte, sau guvernul tehnocrat!
    3.Numai un astfel de proiect ar putea “combina” interesul national de a reforma totul (inclusiv sistemul fiscal) cu interesul economic al detinatorilor de avere si bani acasa si in paradisuri fiscale.
    Nevoia de relocalizare si iesire la vedere a banilor negri pentrua fi valorificati/inmultiti in procesul economic national – se poate intilni cu cea de a fi pastrati de proprietar prin depunerea lor (partiala sau totala) la o banca romaneasca de investitii sau comerciala (privata), care sa initieze procesul de reindustrializare.
    Acest proces complex si laborios beneficiaza deja de un “manual de guvernare”, cuprins in litera si spiritul proiectului de reconstructie economica nationala.In lipsa unui astfel de “proiect de tara”, care sa combine zaharelul pastrarii banilor “emigrati” cu utilizrea lor in procesul unei dezvoltari economice acclerate, se va perpetua la nesfirsit postcomunismul si componentele sale mafiote de lucru.

  2. Ștafan A.
    3.10.2016, 4:29 pm

    Domnule Biris .
    O declaratie de patromoniu incepe sa fie practica cind :
    – ai banca de date cu catastru national . Case , locuinte , vile , terenuri , paduri , hale, fabrici si cine le detine . Avem ? 🙂
    – ai banca de date cu toti detinatorii de conturi curente , librete de economii de la toate bancile cu activitate in Romania . NU ne intereseaza sumele in sine .(secretul bancar e salvat) Destul de stiut cine e titularul unui cont curent si la care banca . Astfel se stie unde e de cautat cind e de cautat . Si asta e o alta problema (cind si la cine cautam averile, veniturile , patrimoniu )
    – existenta unei banci de date cu toti posesorii de autovehicule (care include oricare mijloc de transport pe roti si cu motor)
    – exista o banca de date cu toti posesorii de yahturi , elicoptere , avioane .

    Toate aceste banci de date (existente in toate tarile dezvoltate din UE ) permit acel mult deziderat control al nivelui de trai individual si descoperirea anomaliilor .
    Evident ca o astfel de organizare a statului (cu banci de date care la altii includ si titularii de contracte energie electrica , apa , gaz metan , telefonie fixa doar ca exemple pentru a descoperi chiriile la negru) necesita un efort organizativ substantial . Combinat cu o legislatie adecvata .
    Cit timp noi ca stat roman nu avem habar nici macar de ce patrimoniu dispun angajatii bugetari (oricare ) e imposibil sa aflam ce patrimoniu are Ion ca PFA si poate cu ceva conturi prin Bahamas , Cayman, insula Man sau mai apropriata Elvetie . Care ultima oricum varsa anual statului roman acel mult ascuns impozit de 20 % pe profiturile conturilor nerezidentilor (in cazul specific , clienti cu domiciliul in Romania ) .Si de care sume nu a indraznit niciodata si nimeni sa publice ceva.
    Deci , pina ne va lamuri domnul Becali , SOV , sau Darius Valcov 🙂 de consistenta patrimoniului personal , ar fi bine venit sa ne chinuim in a crea aceste banci de date fara de care analiza fiscala a cetateanului e doar pierdere de timp.

    Momentul zero incepe cind ai unde controla . Un sistem fiscal prietenos incepe cu asta . Statul are incredere in declaratia anuala de castig depusa de fiecare dar cind descopera anomalii , cheama persoana la un colocviu , cere
    analize suplimentare si la o adica , deferire in justitie pentru evaziune fiscala cu sechestru preventiv pe avere si conturi . Model USA . Ca nu or avea toti romanii o matusa care sa le lase milioane de dolari si nici toti cu firme offshore prin care vinzi participari in firme cu domiciliul in RO dar la care vanzari de actiuni, statul nu incaseaza absolut nimic din lipsa clara de legislatie adecvata . (vezi Patriciu, Tiriac doar ca doua exemple cunoscute) Un alt exemplu al eficientei bancilor de date : Cind sti a cui e masina Ferrari si descoperi ca respectivul e un asistat social sau are venituri anuale ridicole (pentru a avea o astfel de masina ) , dificil de motivat masina cu cadou de la soacra .Mai ales ca un plin de carburant la o masina de lux costa . Se consuma si carburantul repede 🙂

    • Ștefan A.
      3.10.2016, 6:39 pm

      Evident am reusit sa ma botez singur . 🙂 Din Ștefan am devenit Ștafan . 🙂
      Cum ambele comentarii sint identice , rog redactia sa stearga duplicatul cu titular rebotezat . 🙂

  3. Ștefan A.
    3.10.2016, 4:47 pm

    Domnule Biris .
    O declaratie de patromoniu incepe sa fie practica cind :
    – ai banca de date cu catastru national . Case , locuinte , vile , terenuri , paduri , hale, fabrici si cine le detine . Avem ? ?
    – ai banca de date cu toti detinatorii de conturi curente , librete de economii de la toate bancile cu activitate in Romania . NU ne intereseaza sumele in sine .(secretul bancar e salvat) Destul de stiut cine e titularul unui cont curent si la care banca . Astfel se stie unde e de cautat cind e de cautat . Si asta e o alta problema (cind si la cine cautam averile, veniturile , patrimoniu )
    – existenta unei banci de date cu toti posesorii de autovehicule (care include oricare mijloc de transport pe roti si cu motor)
    – exista o banca de date cu toti posesorii de yahturi , elicoptere , avioane .

    Toate aceste banci de date (existente in toate tarile dezvoltate din UE ) permit acel mult deziderat control al nivelui de trai individual si descoperirea anomaliilor .
    Evident ca o astfel de organizare a statului (cu banci de date care la altii includ si titularii de contracte energie electrica , apa , gaz metan , telefonie fixa doar ca exemple pentru a descoperi chiriile la negru) necesita un efort organizativ substantial . Combinat cu o legislatie adecvata .
    Cit timp noi ca stat roman nu avem habar nici macar de ce patrimoniu dispun angajatii bugetari (oricare ) e imposibil sa aflam ce patrimoniu are Ion ca PFA si poate cu ceva conturi prin Bahamas , Cayman, insula Man sau mai apropriata Elvetie . Care ultima oricum varsa anual statului roman acel mult ascuns impozit de 20 % pe profiturile conturilor nerezidentilor (in cazul specific , clienti cu domiciliul in Romania ) .Si de care sume nu a indraznit niciodata si nimeni sa publice ceva.
    Deci , pina ne va lamuri domnul Becali , SOV , sau Darius Valcov ? de consistenta patrimoniului personal , ar fi bine venit sa ne chinuim in a crea aceste banci de date fara de care analiza fiscala a cetateanului e doar pierdere de timp.

    Momentul zero incepe cind ai unde controla . Un sistem fiscal prietenos incepe cu asta . Statul are incredere in declaratia anuala de castig depusa de fiecare dar cind descopera anomalii , cheama persoana la un colocviu , cere
    analize suplimentare si la o adica , deferire in justitie pentru evaziune fiscala cu sechestru preventiv pe avere si conturi . Model USA . Ca nu or avea toti romanii o matusa care sa le lase milioane de dolari si nici toti cu firme offshore prin care vinzi participari in firme cu domiciliul in RO dar la care vanzari de actiuni, statul nu incaseaza absolut nimic din lipsa clara de legislatie adecvata . (vezi Patriciu, Tiriac doar ca doua exemple cunoscute) Un alt exemplu al eficientei bancilor de date : Cind sti a cui e masina Ferrari si descoperi ca respectivul e un asistat social sau are venituri anuale ridicole (pentru a avea o astfel de masina ) , dificil de motivat masina cu cadou de la soacra .Mai ales ca un plin de carburant la o masina de lux costa . Se consuma si carburantul repede ?

  4. Anda M
    27.10.2016, 8:35 am

    In optimismul meu pariez si eu pe “momentul zero”.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Brexit, Frexit, Grexit, Nexit. Mai poate fi oprită dezintegrarea europeană?

Puncte cheie: Geert Wilders şi Partidul Libertăţii din Olanda (PVV), de extremă dreapta, vor câştiga alegerile generale din 15 martie a.c. (greu de crezut...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biris

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Brexit, Frexit, Grexit, Nexit. Mai poate fi oprită dezintegrarea europeană?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Geert Wilders şi Partidul Libertăţii din Olanda (PVV), de extremă dreapta, vor câştiga alegerile generale din 15 martie a.c. (greu de crezut...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Gabriel Biris

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Valentin Lazea

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Nivelul sărăciei crește în România “proporțional” cu creșterea instrumentelor de asistență socială

Andreea Paul

Sărăcia extremă și sărăcia relativă, raportată la nivelul mediu de trai românesc, au crescut în România în pofida creșterii economice din ultimele două decenii....Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Guvernul mâinilor stângi și România lui

Cristian Grosu

Există doi nominalizați – care deseară vor deveni, împreună cu toată echipa, miniștri – care Nu au pur și simplu ce căuta în acest...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Criza Uniunii Europene și a ordinii globale: cutremurele din 2016 anunță un tsunami în 2017?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 2016 a fost deja denumit, în presa internațională, „annus horribilis” pentru Uniunea Europeană, având în epicentrul crizei mult discutatul Brexit din 23...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Reorganizarea securității militare în Europa: alternativa la confruntare

Cristian Diaconescu

La iniţiativa Germaniei, 14 state europene au susţinut o declaraţie prin care solicită acordul Comunităţii Internaţionale privind iniţierea unor discuţii preliminare cu Rusia vizând...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

Radu Crăciun

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

Aurelian Dochia

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

Cristian Grosu

Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Inflația (deflația) și credibilitatea băncilor centrale; de ce s-a recurs la ”relaxare cantitativă”?

Daniel Daianu

Expectatiille inflationiste au un rol major in mersul inflatiei si conduita bancilor centrale. Guvernatorul Bancii Centrale a Irlandei, Philip Lane, afirma ca nu trebuie...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Problema momentului: cea mai bună situație macroeconomică, la cele mai mari riscuri de instabilitate

Valentin Lazea

O recentă declaraţie a guvernatorului BNR a iscat discuţii aprinse în societate. Domnul Mugur Isărescu afirma că niciodată în ultimii 26 de ani situația...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

Gabriel Biris

Revin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română