Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

de Gabriel Biris | 2.10.2016 .

gabriel-birisRevin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre probleme, în special în zona mea profesională – fiscalitatea, dar și despre soluții la problemele despre care scriam.

În perioada în care am servit ca secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice – responsabil de legislația fiscală, am vorbit mai puțin despre ce trebuie făcut, am încercat mai întâi să fac și apoi să vorbim despre ce am făcut.

Pe lângă sute de pagini de norme de aplicare ale noii legislații fiscale sau cârpeli necesare la cod ca urmare a unor “scăpări” la redactare în 2015, am încercat să identific și să promovez soluții la probleme despre care știam, despre care vorbeam deja de ani de zile, dar nu numai. A

u fost și probleme de care nu mă lovisem, pentru care am încercat să găsesc soluții. În unele cazuri, am și găsit.

Astăzi o să scriu însă despre un subiect mai vechi, un subiect despre care am scris pentru prima dată în 2009: “momentul zero”. Unii îi spun, mai mult sau mai puțin peiorativ “amnistie fiscală”. Eu însă mă feresc să îi spun așa, pentru că nu asta este.

Este, în opinia mea, vorba despre una dintre cele mai importante măsuri cuprinse în textul de OUG scurs “pe surse” către presă, măsură care – atunci când va fi implementată, va pune semnificativ mai multă ordine în peisajul nostru fiscal. La fel ca și măsurile ce priveau “de-offshore-izarea”…

O să explic, în cele ce urmează, de ce spun acest lucru și de ce cred că această reglementare este una extrem de importantă pentru a pune ordine în afacerile fiscale ale țării noastre.

Situația actuală

Încă din 2011 au fost introduse metodele de control indirect, metode care permit inspectorilor fiscali să compare cheltuielile unui contribuabil cu veniturile declarate și, dacă apar discrepanțe, să efectueze un control fiscal. Persoanele selectate pentru control depun o declarație inițială de patrimoniu și aduc justificări cu privire la situația patrimonială, pentru diferențele nejustificate (dacă există), fiscul emițând decizie de impunere (cota de impozit fiind cota de 16%).

Să nu uităm, măsura nu a fost rezultatul unei dezbateri publice sau a intenției cuiva de pe la noi de a pune ceva ordine în dezordinea care pusese țara în genunchi în criza din 2009. Ea a fost rezultatul presiunii FMI de a genera venituri suplimentare la buget, venituri care să asigure rambursarea creditului fără a mai fi nevoie de creșteri de taxe (de genul creșterii TVA de la 19% la 24% din iulie 2010), creșteri care puteau genera explozii sociale.

Evident, orice instrument pentru a combate evaziunea ar distribui sarcina fiscală mai echitabil între cetățeni prin impozitarea în special a celor care nu declară venituri dar cheltuiesc cu nemiluita, nu poate fi decât salutat de noi, cei care ne plătim cu sfințenie “dările” la stat.

Numai că, în pura tradiție a politicii noastre, am fentat-o și pe asta. Să ne uitam doar la evoluția ulterioară conducerii de atunci a fiscului: condamnări pentru evaziune, pentru corupție sau chiar dispariții în stil mafiot și o să înțelegem de ce nu avea cum să fie implementată eficient o măsură care ar fi trebuit să aducă transparență și disciplină…

Două au fost criticile pe care le-am adus la acea vreme măsurii:

  1. Cota de impozit de 16%. Cum vine asta: “hoțul neprins e negustor cinstit, pe hoțul prins îl punem să plătească la fel ca pe cel cinstit”?

  2. Lipsa referinței. Cum poți compara cât a cheltuit cineva cu cât a câștigat dacă nu știi cât a avut la începutul perioadei controlate?

Lipsa referinței a dus la o “uriașă muncă de documentare” (cf. celor spuse recent de Dragoș Doroș, președintele ANAF) și la o lipsă aproape completă a rezultatelor. La sfârșitul lui 2015, după 5 ani de zile de la implementarea măsurii, ANAF emisese doar 5 decizii de impunere pentru 6 milioane de lei (din care 4 erau contestate), iar de încasat încasase doar puțin peste 2 milioane de lei. În 5 ani de muncă a câtorva zeci de inspectori…

Țin minte o discuție din 2011, la o conferință la care șeful de atunci al inspecției fiscale (acum condamnat pentru fraudă la ANRP) explica cum o să pună ei ordine printre evazioniști. I-am pus următoarea întrebare: “Ce faceți dacă vă spun că banii vin din contrabanda cu motorină pe Clisura, în timpul războiului din Serbia, că au trecut mai mult de 10 ani și s-a prescris”?

Răspunsul lui a fost năucitor: “Pai poți să o faci o singură dată, că atunci când te controlăm te punem să dai declarația inițială de patrimoniu și după aceea știm cât ai și trebuie să plătești impozit pe tot ce câștigi”.

L-am întrebat: “Adică ați dat legea asta ca sa vă amnistiați prietenii prin control?” Evident a negat…

Rezultatul se vede însă 5 ani mai târziu: ZERO!

Cred însă că trebuie să lăsăm la o parte ipocrizia și să facem ce știm că trebuie făcut pentru a putea impune respectarea legii de către toți, concentrându-ne însă pe soluții care să se bazeze pe stimularea conformării voluntare, pe crearea condițiilor pentru a stimula creșterea economică prin investiții, prin munca “la vedere” și nu prin subteranele ascunse ale economiei.

Soluția propusă

Soluția propusă, discutată și agreată (cel puțin la nivel declarativ) cu toți factorii implicați în combaterea evaziunii a fost următoarea:

  1. Crearea “momentului zero”, prin depunerea declarației inițiale de patrimoniu (cea care acum este cerută doar persoanelor selectate la control) de către toți rezidenții cu o avere de cel puțin 1 milion de euro. În felul acesta se crea și baza de date care acum necesită “o muncă imensă de documentare”.

  2. Declarare voluntară și plata impozitului de 16% pentru sumele “uitate” a fi declarate în trecut, fără dobânzi sau alte penalități.

  3. O cotă de impunere sancționatorie, descurajantă, de 75% pentru sumele stabilite ulterior, în urma verificărilor fiscale (mult mai ușor de făcut ca urmare a declarațiilor de la pct.1) ulterioare.

Avantajele acestui set de măsuri sunt, consider eu, evidente pentru toată lumea:

  • ANAF primea informații care să îi permită să facă analize de risc eficiente, dar și sume suplimentare atrase la buget fără costuri administrative;

  • contribuabilii vizați primeau oportunitatea să își pună ordine în afaceri, să achite ce aveau de achitat și să își vadă de viață;

  • scoaterea din economia subterană a unor sume ce pot fi uriașe, sume ce intrau ulterior în circuitul economic fiscalizat;

  • sumele atrase la buget (posibil miliarde) puteau asigura un buffer bugetar atât de necesar pentru a putea lua alte măsuri.

Scriu “sunt” și nu “erau” pentru că am credința că aceste măsuri trebuie și vor fi făcute, chiar dacă pentru moment subiectul este “parcat”.

Limitările propunerii

Cea mai importantă limitare a acestui set de măsuri este aceea că ele nu prevăd impunitate (adică “amnistie”) pentru faptele ce au dus la obținerea sumelor respective (de exemplu corupție), ci doar în ceea ce privește evaziunea (care nu mai există, prin declarare).

Oricum, politicienii corupți au învățat de ani mulți să își ascundă banii/afacerile/interesele sub diverse forme sau sub diverse nume… Să nu uităm, de mulți ani de zile toți politicienii, demnitarii, funcționarii publici trebuie să depună declarații de avere și interese care sunt și publice, deci au învățat cum să evite acest gen de probleme.

Momentul zero” le-ar fi creat și lor o problemă, deloc mică: mulți dintre prepușii lor ar fi trebuit să depună declarația de avere, ceea ce evident nu le era foarte confortabil…

Așa poate înțelegem mai bine de ce au fost voci în parlament care au tunat și fulgerat că proiectul de OUG conținea prevederi care nu trebuie luate de “tehnocrați”…

Ce va urma

Inclusiv cei care s-au opus cu tărie acestui proiect, direct sau (mai ales) indirect, trebuie să înțeleagă că lucrurile se schimbă rapid în lume. Este suficient să înțeleagă ce înseamnă măsurile anti-BEPS ale OECD, directiva ATAD, FACTA, CRS, schimbul automat de informații.

După ce aceste măsuri vor fi implementate, paradigma fiscalității globale va fi una complet diferită decât cea de acum câțiva ani. Panama Files, Lux Leaks au fost doar câteva semnale date unora că nu pot sta în calea acestor schimbări. “Mofturi” de genul “secret fiscal” sau “secret bancar” vor fi date uitării…

O fi bine, o fi rău?

Eu cred că va putea fi mult mai bine. Am crescut (profesional) cu vorbe precum “level playing field”, “arms length”, respect față de lege, combaterea evaziunii. Am fost chiar unul dintre primii care a vorbit despre evaziune ca amenințare la adresa siguranței naționale…

Schimbări semnificative vom avea în mod sigur și noi. Depinde însă de noi dacă aceste schimbări vor duce la o descătușare de energii pozitive sau dacă vom folosi instrumentele ce vor fi puse în mâna autorităților pentru a crea un (alt) război al românilor împotriva românilor.

Eu însă pariez pe “momentul zero”

Publicat la data de 2.10.2016 .

5 comentarii

  1. CALIMAN EUGEN
    3.10.2016, 9:48 am

    1.Eu pariez ca momentul “zero” nu va veni niciodata daca-l asteptam sa apara de la sine, fara a-l “declansa” printr-un “proiect de tara”!
    A “paria” pe el in lipsa acestuia, inseamna a nu intelege caracterul postcomunist al statului roman. “Noua clasa” de activisti din trecut comuniza bunurile private, multumindu-se ca are la gospodaria de partid cafea, tigari, portocale de sarbatori si in general produsele alimentare de baza.
    Activistii postcomunisti privatizeaza in folosul lor toata averea publica prin coruptie, trafic de influenta, presiune administrativa etc., culegind foloase materiale inclusiv de pe urma muncii/averii private.
    Este o naivitate sa credem ca la un moment dat, din proprie initiative, activistii postcomunisti vor renunta la mecanismele de spoliere a tarii, cita vreme pina si ideea dezbaterii propunerii d-lui Biris a fost respinsa cu vehementa.
    2.Pentru a deveni tangibil acest “moment zero”, putem conta doar pe o imensa presiune nationala care sa-l impuna. Presiunea UE aste problematica in situatia de criza pe care o parcurge, ea avind o acuta nevoie de sustinerea politica a “activistilor postcomunisti”, aflati la conducerea tarii!Din acesta cauza o schimbare pozitiva poate sa nu mai apara niciodata, dat fiind gradul de dezintegrare economica si umana a tarii, datorata saraciei si accelerarii migratiei.
    O presiune nationala imensa, ar putea-o face presedintele Johanis si PNL-ul sau IMEDIAT, cu un “proiect de tara”, avind ca obiectiv “reconstructia economica si industriala”!Trebuie doar ca el sa fie solicitat PUBLIC de Presedinte, sau guvernul tehnocrat!
    3.Numai un astfel de proiect ar putea “combina” interesul national de a reforma totul (inclusiv sistemul fiscal) cu interesul economic al detinatorilor de avere si bani acasa si in paradisuri fiscale.
    Nevoia de relocalizare si iesire la vedere a banilor negri pentrua fi valorificati/inmultiti in procesul economic national – se poate intilni cu cea de a fi pastrati de proprietar prin depunerea lor (partiala sau totala) la o banca romaneasca de investitii sau comerciala (privata), care sa initieze procesul de reindustrializare.
    Acest proces complex si laborios beneficiaza deja de un “manual de guvernare”, cuprins in litera si spiritul proiectului de reconstructie economica nationala.In lipsa unui astfel de “proiect de tara”, care sa combine zaharelul pastrarii banilor “emigrati” cu utilizrea lor in procesul unei dezvoltari economice acclerate, se va perpetua la nesfirsit postcomunismul si componentele sale mafiote de lucru.

  2. Ștafan A.
    3.10.2016, 4:29 pm

    Domnule Biris .
    O declaratie de patromoniu incepe sa fie practica cind :
    – ai banca de date cu catastru national . Case , locuinte , vile , terenuri , paduri , hale, fabrici si cine le detine . Avem ? 🙂
    – ai banca de date cu toti detinatorii de conturi curente , librete de economii de la toate bancile cu activitate in Romania . NU ne intereseaza sumele in sine .(secretul bancar e salvat) Destul de stiut cine e titularul unui cont curent si la care banca . Astfel se stie unde e de cautat cind e de cautat . Si asta e o alta problema (cind si la cine cautam averile, veniturile , patrimoniu )
    – existenta unei banci de date cu toti posesorii de autovehicule (care include oricare mijloc de transport pe roti si cu motor)
    – exista o banca de date cu toti posesorii de yahturi , elicoptere , avioane .

    Toate aceste banci de date (existente in toate tarile dezvoltate din UE ) permit acel mult deziderat control al nivelui de trai individual si descoperirea anomaliilor .
    Evident ca o astfel de organizare a statului (cu banci de date care la altii includ si titularii de contracte energie electrica , apa , gaz metan , telefonie fixa doar ca exemple pentru a descoperi chiriile la negru) necesita un efort organizativ substantial . Combinat cu o legislatie adecvata .
    Cit timp noi ca stat roman nu avem habar nici macar de ce patrimoniu dispun angajatii bugetari (oricare ) e imposibil sa aflam ce patrimoniu are Ion ca PFA si poate cu ceva conturi prin Bahamas , Cayman, insula Man sau mai apropriata Elvetie . Care ultima oricum varsa anual statului roman acel mult ascuns impozit de 20 % pe profiturile conturilor nerezidentilor (in cazul specific , clienti cu domiciliul in Romania ) .Si de care sume nu a indraznit niciodata si nimeni sa publice ceva.
    Deci , pina ne va lamuri domnul Becali , SOV , sau Darius Valcov 🙂 de consistenta patrimoniului personal , ar fi bine venit sa ne chinuim in a crea aceste banci de date fara de care analiza fiscala a cetateanului e doar pierdere de timp.

    Momentul zero incepe cind ai unde controla . Un sistem fiscal prietenos incepe cu asta . Statul are incredere in declaratia anuala de castig depusa de fiecare dar cind descopera anomalii , cheama persoana la un colocviu , cere
    analize suplimentare si la o adica , deferire in justitie pentru evaziune fiscala cu sechestru preventiv pe avere si conturi . Model USA . Ca nu or avea toti romanii o matusa care sa le lase milioane de dolari si nici toti cu firme offshore prin care vinzi participari in firme cu domiciliul in RO dar la care vanzari de actiuni, statul nu incaseaza absolut nimic din lipsa clara de legislatie adecvata . (vezi Patriciu, Tiriac doar ca doua exemple cunoscute) Un alt exemplu al eficientei bancilor de date : Cind sti a cui e masina Ferrari si descoperi ca respectivul e un asistat social sau are venituri anuale ridicole (pentru a avea o astfel de masina ) , dificil de motivat masina cu cadou de la soacra .Mai ales ca un plin de carburant la o masina de lux costa . Se consuma si carburantul repede 🙂

    • Ștefan A.
      3.10.2016, 6:39 pm

      Evident am reusit sa ma botez singur . 🙂 Din Ștefan am devenit Ștafan . 🙂
      Cum ambele comentarii sint identice , rog redactia sa stearga duplicatul cu titular rebotezat . 🙂

  3. Ștefan A.
    3.10.2016, 4:47 pm

    Domnule Biris .
    O declaratie de patromoniu incepe sa fie practica cind :
    – ai banca de date cu catastru national . Case , locuinte , vile , terenuri , paduri , hale, fabrici si cine le detine . Avem ? ?
    – ai banca de date cu toti detinatorii de conturi curente , librete de economii de la toate bancile cu activitate in Romania . NU ne intereseaza sumele in sine .(secretul bancar e salvat) Destul de stiut cine e titularul unui cont curent si la care banca . Astfel se stie unde e de cautat cind e de cautat . Si asta e o alta problema (cind si la cine cautam averile, veniturile , patrimoniu )
    – existenta unei banci de date cu toti posesorii de autovehicule (care include oricare mijloc de transport pe roti si cu motor)
    – exista o banca de date cu toti posesorii de yahturi , elicoptere , avioane .

    Toate aceste banci de date (existente in toate tarile dezvoltate din UE ) permit acel mult deziderat control al nivelui de trai individual si descoperirea anomaliilor .
    Evident ca o astfel de organizare a statului (cu banci de date care la altii includ si titularii de contracte energie electrica , apa , gaz metan , telefonie fixa doar ca exemple pentru a descoperi chiriile la negru) necesita un efort organizativ substantial . Combinat cu o legislatie adecvata .
    Cit timp noi ca stat roman nu avem habar nici macar de ce patrimoniu dispun angajatii bugetari (oricare ) e imposibil sa aflam ce patrimoniu are Ion ca PFA si poate cu ceva conturi prin Bahamas , Cayman, insula Man sau mai apropriata Elvetie . Care ultima oricum varsa anual statului roman acel mult ascuns impozit de 20 % pe profiturile conturilor nerezidentilor (in cazul specific , clienti cu domiciliul in Romania ) .Si de care sume nu a indraznit niciodata si nimeni sa publice ceva.
    Deci , pina ne va lamuri domnul Becali , SOV , sau Darius Valcov ? de consistenta patrimoniului personal , ar fi bine venit sa ne chinuim in a crea aceste banci de date fara de care analiza fiscala a cetateanului e doar pierdere de timp.

    Momentul zero incepe cind ai unde controla . Un sistem fiscal prietenos incepe cu asta . Statul are incredere in declaratia anuala de castig depusa de fiecare dar cind descopera anomalii , cheama persoana la un colocviu , cere
    analize suplimentare si la o adica , deferire in justitie pentru evaziune fiscala cu sechestru preventiv pe avere si conturi . Model USA . Ca nu or avea toti romanii o matusa care sa le lase milioane de dolari si nici toti cu firme offshore prin care vinzi participari in firme cu domiciliul in RO dar la care vanzari de actiuni, statul nu incaseaza absolut nimic din lipsa clara de legislatie adecvata . (vezi Patriciu, Tiriac doar ca doua exemple cunoscute) Un alt exemplu al eficientei bancilor de date : Cind sti a cui e masina Ferrari si descoperi ca respectivul e un asistat social sau are venituri anuale ridicole (pentru a avea o astfel de masina ) , dificil de motivat masina cu cadou de la soacra .Mai ales ca un plin de carburant la o masina de lux costa . Se consuma si carburantul repede ?

  4. Anda M
    27.10.2016, 8:35 am

    In optimismul meu pariez si eu pe “momentul zero”.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Momentul ”exploziei” din Asia se apropie: Este posibilă schimbarea regimului din Coreea de Nord?

Puncte cheie: Problema nord-coreeană nu este, desigur, nouă. Amenințarea confruntării militare în Peninsula Coreeană persistă, cu fluctuațiile cunoscute de la un deceniu la altul,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biris

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Momentul ”exploziei” din Asia se apropie: Este posibilă schimbarea regimului din Coreea de Nord?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Problema nord-coreeană nu este, desigur, nouă. Amenințarea confruntării militare în Peninsula Coreeană persistă, cu fluctuațiile cunoscute de la un deceniu la altul,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

Cât plătim în plus pentru veniturile mai mari/impozitele mai mici ?

Marin Pana

Oficial ne merge bine. Suntem aproape de 60% cu nivelul de trai faţă de media UE în termeni de putere de cumpărare, salariile au...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Agresiunea împotriva României, încurajată și de ei și de noi

Radu Crăciun

Recent, asistand la prelegerea pe teme de securitate a unui domn general in rezerva, am invatat un nou termen: agresiune acinetica. Probabil ca nici dumneavoastra nu...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română