Gabriel Biriș / Momentul zero al fiscalizării: de ce și cum ar trebui să fie

de Gabriel Biris | 2.10.2016 .

gabriel-birisRevin ca și contribuitor al Curs de guvernare după o perioadă de aproape un an. Cele mai multe din articolele mele anterioare erau despre probleme, în special în zona mea profesională – fiscalitatea, dar și despre soluții la problemele despre care scriam.

În perioada în care am servit ca secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice – responsabil de legislația fiscală, am vorbit mai puțin despre ce trebuie făcut, am încercat mai întâi să fac și apoi să vorbim despre ce am făcut.

Pe lângă sute de pagini de norme de aplicare ale noii legislații fiscale sau cârpeli necesare la cod ca urmare a unor “scăpări” la redactare în 2015, am încercat să identific și să promovez soluții la probleme despre care știam, despre care vorbeam deja de ani de zile, dar nu numai. A

u fost și probleme de care nu mă lovisem, pentru care am încercat să găsesc soluții. În unele cazuri, am și găsit.

Astăzi o să scriu însă despre un subiect mai vechi, un subiect despre care am scris pentru prima dată în 2009: “momentul zero”. Unii îi spun, mai mult sau mai puțin peiorativ “amnistie fiscală”. Eu însă mă feresc să îi spun așa, pentru că nu asta este.

Este, în opinia mea, vorba despre una dintre cele mai importante măsuri cuprinse în textul de OUG scurs “pe surse” către presă, măsură care – atunci când va fi implementată, va pune semnificativ mai multă ordine în peisajul nostru fiscal. La fel ca și măsurile ce priveau “de-offshore-izarea”…

O să explic, în cele ce urmează, de ce spun acest lucru și de ce cred că această reglementare este una extrem de importantă pentru a pune ordine în afacerile fiscale ale țării noastre.

Situația actuală

Încă din 2011 au fost introduse metodele de control indirect, metode care permit inspectorilor fiscali să compare cheltuielile unui contribuabil cu veniturile declarate și, dacă apar discrepanțe, să efectueze un control fiscal. Persoanele selectate pentru control depun o declarație inițială de patrimoniu și aduc justificări cu privire la situația patrimonială, pentru diferențele nejustificate (dacă există), fiscul emițând decizie de impunere (cota de impozit fiind cota de 16%).

Să nu uităm, măsura nu a fost rezultatul unei dezbateri publice sau a intenției cuiva de pe la noi de a pune ceva ordine în dezordinea care pusese țara în genunchi în criza din 2009. Ea a fost rezultatul presiunii FMI de a genera venituri suplimentare la buget, venituri care să asigure rambursarea creditului fără a mai fi nevoie de creșteri de taxe (de genul creșterii TVA de la 19% la 24% din iulie 2010), creșteri care puteau genera explozii sociale.

Evident, orice instrument pentru a combate evaziunea ar distribui sarcina fiscală mai echitabil între cetățeni prin impozitarea în special a celor care nu declară venituri dar cheltuiesc cu nemiluita, nu poate fi decât salutat de noi, cei care ne plătim cu sfințenie “dările” la stat.

Numai că, în pura tradiție a politicii noastre, am fentat-o și pe asta. Să ne uitam doar la evoluția ulterioară conducerii de atunci a fiscului: condamnări pentru evaziune, pentru corupție sau chiar dispariții în stil mafiot și o să înțelegem de ce nu avea cum să fie implementată eficient o măsură care ar fi trebuit să aducă transparență și disciplină…

Două au fost criticile pe care le-am adus la acea vreme măsurii:

  1. Cota de impozit de 16%. Cum vine asta: “hoțul neprins e negustor cinstit, pe hoțul prins îl punem să plătească la fel ca pe cel cinstit”?

  2. Lipsa referinței. Cum poți compara cât a cheltuit cineva cu cât a câștigat dacă nu știi cât a avut la începutul perioadei controlate?

Lipsa referinței a dus la o “uriașă muncă de documentare” (cf. celor spuse recent de Dragoș Doroș, președintele ANAF) și la o lipsă aproape completă a rezultatelor. La sfârșitul lui 2015, după 5 ani de zile de la implementarea măsurii, ANAF emisese doar 5 decizii de impunere pentru 6 milioane de lei (din care 4 erau contestate), iar de încasat încasase doar puțin peste 2 milioane de lei. În 5 ani de muncă a câtorva zeci de inspectori…

Țin minte o discuție din 2011, la o conferință la care șeful de atunci al inspecției fiscale (acum condamnat pentru fraudă la ANRP) explica cum o să pună ei ordine printre evazioniști. I-am pus următoarea întrebare: “Ce faceți dacă vă spun că banii vin din contrabanda cu motorină pe Clisura, în timpul războiului din Serbia, că au trecut mai mult de 10 ani și s-a prescris”?

Răspunsul lui a fost năucitor: “Pai poți să o faci o singură dată, că atunci când te controlăm te punem să dai declarația inițială de patrimoniu și după aceea știm cât ai și trebuie să plătești impozit pe tot ce câștigi”.

L-am întrebat: “Adică ați dat legea asta ca sa vă amnistiați prietenii prin control?” Evident a negat…

Rezultatul se vede însă 5 ani mai târziu: ZERO!

Cred însă că trebuie să lăsăm la o parte ipocrizia și să facem ce știm că trebuie făcut pentru a putea impune respectarea legii de către toți, concentrându-ne însă pe soluții care să se bazeze pe stimularea conformării voluntare, pe crearea condițiilor pentru a stimula creșterea economică prin investiții, prin munca “la vedere” și nu prin subteranele ascunse ale economiei.

Soluția propusă

Soluția propusă, discutată și agreată (cel puțin la nivel declarativ) cu toți factorii implicați în combaterea evaziunii a fost următoarea:

  1. Crearea “momentului zero”, prin depunerea declarației inițiale de patrimoniu (cea care acum este cerută doar persoanelor selectate la control) de către toți rezidenții cu o avere de cel puțin 1 milion de euro. În felul acesta se crea și baza de date care acum necesită “o muncă imensă de documentare”.

  2. Declarare voluntară și plata impozitului de 16% pentru sumele “uitate” a fi declarate în trecut, fără dobânzi sau alte penalități.

  3. O cotă de impunere sancționatorie, descurajantă, de 75% pentru sumele stabilite ulterior, în urma verificărilor fiscale (mult mai ușor de făcut ca urmare a declarațiilor de la pct.1) ulterioare.

Avantajele acestui set de măsuri sunt, consider eu, evidente pentru toată lumea:

  • ANAF primea informații care să îi permită să facă analize de risc eficiente, dar și sume suplimentare atrase la buget fără costuri administrative;

  • contribuabilii vizați primeau oportunitatea să își pună ordine în afaceri, să achite ce aveau de achitat și să își vadă de viață;

  • scoaterea din economia subterană a unor sume ce pot fi uriașe, sume ce intrau ulterior în circuitul economic fiscalizat;

  • sumele atrase la buget (posibil miliarde) puteau asigura un buffer bugetar atât de necesar pentru a putea lua alte măsuri.

Scriu “sunt” și nu “erau” pentru că am credința că aceste măsuri trebuie și vor fi făcute, chiar dacă pentru moment subiectul este “parcat”.

Limitările propunerii

Cea mai importantă limitare a acestui set de măsuri este aceea că ele nu prevăd impunitate (adică “amnistie”) pentru faptele ce au dus la obținerea sumelor respective (de exemplu corupție), ci doar în ceea ce privește evaziunea (care nu mai există, prin declarare).

Oricum, politicienii corupți au învățat de ani mulți să își ascundă banii/afacerile/interesele sub diverse forme sau sub diverse nume… Să nu uităm, de mulți ani de zile toți politicienii, demnitarii, funcționarii publici trebuie să depună declarații de avere și interese care sunt și publice, deci au învățat cum să evite acest gen de probleme.

Momentul zero” le-ar fi creat și lor o problemă, deloc mică: mulți dintre prepușii lor ar fi trebuit să depună declarația de avere, ceea ce evident nu le era foarte confortabil…

Așa poate înțelegem mai bine de ce au fost voci în parlament care au tunat și fulgerat că proiectul de OUG conținea prevederi care nu trebuie luate de “tehnocrați”…

Ce va urma

Inclusiv cei care s-au opus cu tărie acestui proiect, direct sau (mai ales) indirect, trebuie să înțeleagă că lucrurile se schimbă rapid în lume. Este suficient să înțeleagă ce înseamnă măsurile anti-BEPS ale OECD, directiva ATAD, FACTA, CRS, schimbul automat de informații.

După ce aceste măsuri vor fi implementate, paradigma fiscalității globale va fi una complet diferită decât cea de acum câțiva ani. Panama Files, Lux Leaks au fost doar câteva semnale date unora că nu pot sta în calea acestor schimbări. “Mofturi” de genul “secret fiscal” sau “secret bancar” vor fi date uitării…

O fi bine, o fi rău?

Eu cred că va putea fi mult mai bine. Am crescut (profesional) cu vorbe precum “level playing field”, “arms length”, respect față de lege, combaterea evaziunii. Am fost chiar unul dintre primii care a vorbit despre evaziune ca amenințare la adresa siguranței naționale…

Schimbări semnificative vom avea în mod sigur și noi. Depinde însă de noi dacă aceste schimbări vor duce la o descătușare de energii pozitive sau dacă vom folosi instrumentele ce vor fi puse în mâna autorităților pentru a crea un (alt) război al românilor împotriva românilor.

Eu însă pariez pe “momentul zero”

Publicat la data de 2.10.2016 .

5 comentarii

  1. CALIMAN EUGEN
    3.10.2016, 9:48 am

    1.Eu pariez ca momentul “zero” nu va veni niciodata daca-l asteptam sa apara de la sine, fara a-l “declansa” printr-un “proiect de tara”!
    A “paria” pe el in lipsa acestuia, inseamna a nu intelege caracterul postcomunist al statului roman. “Noua clasa” de activisti din trecut comuniza bunurile private, multumindu-se ca are la gospodaria de partid cafea, tigari, portocale de sarbatori si in general produsele alimentare de baza.
    Activistii postcomunisti privatizeaza in folosul lor toata averea publica prin coruptie, trafic de influenta, presiune administrativa etc., culegind foloase materiale inclusiv de pe urma muncii/averii private.
    Este o naivitate sa credem ca la un moment dat, din proprie initiative, activistii postcomunisti vor renunta la mecanismele de spoliere a tarii, cita vreme pina si ideea dezbaterii propunerii d-lui Biris a fost respinsa cu vehementa.
    2.Pentru a deveni tangibil acest “moment zero”, putem conta doar pe o imensa presiune nationala care sa-l impuna. Presiunea UE aste problematica in situatia de criza pe care o parcurge, ea avind o acuta nevoie de sustinerea politica a “activistilor postcomunisti”, aflati la conducerea tarii!Din acesta cauza o schimbare pozitiva poate sa nu mai apara niciodata, dat fiind gradul de dezintegrare economica si umana a tarii, datorata saraciei si accelerarii migratiei.
    O presiune nationala imensa, ar putea-o face presedintele Johanis si PNL-ul sau IMEDIAT, cu un “proiect de tara”, avind ca obiectiv “reconstructia economica si industriala”!Trebuie doar ca el sa fie solicitat PUBLIC de Presedinte, sau guvernul tehnocrat!
    3.Numai un astfel de proiect ar putea “combina” interesul national de a reforma totul (inclusiv sistemul fiscal) cu interesul economic al detinatorilor de avere si bani acasa si in paradisuri fiscale.
    Nevoia de relocalizare si iesire la vedere a banilor negri pentrua fi valorificati/inmultiti in procesul economic national – se poate intilni cu cea de a fi pastrati de proprietar prin depunerea lor (partiala sau totala) la o banca romaneasca de investitii sau comerciala (privata), care sa initieze procesul de reindustrializare.
    Acest proces complex si laborios beneficiaza deja de un “manual de guvernare”, cuprins in litera si spiritul proiectului de reconstructie economica nationala.In lipsa unui astfel de “proiect de tara”, care sa combine zaharelul pastrarii banilor “emigrati” cu utilizrea lor in procesul unei dezvoltari economice acclerate, se va perpetua la nesfirsit postcomunismul si componentele sale mafiote de lucru.

  2. Ștafan A.
    3.10.2016, 4:29 pm

    Domnule Biris .
    O declaratie de patromoniu incepe sa fie practica cind :
    – ai banca de date cu catastru national . Case , locuinte , vile , terenuri , paduri , hale, fabrici si cine le detine . Avem ? 🙂
    – ai banca de date cu toti detinatorii de conturi curente , librete de economii de la toate bancile cu activitate in Romania . NU ne intereseaza sumele in sine .(secretul bancar e salvat) Destul de stiut cine e titularul unui cont curent si la care banca . Astfel se stie unde e de cautat cind e de cautat . Si asta e o alta problema (cind si la cine cautam averile, veniturile , patrimoniu )
    – existenta unei banci de date cu toti posesorii de autovehicule (care include oricare mijloc de transport pe roti si cu motor)
    – exista o banca de date cu toti posesorii de yahturi , elicoptere , avioane .

    Toate aceste banci de date (existente in toate tarile dezvoltate din UE ) permit acel mult deziderat control al nivelui de trai individual si descoperirea anomaliilor .
    Evident ca o astfel de organizare a statului (cu banci de date care la altii includ si titularii de contracte energie electrica , apa , gaz metan , telefonie fixa doar ca exemple pentru a descoperi chiriile la negru) necesita un efort organizativ substantial . Combinat cu o legislatie adecvata .
    Cit timp noi ca stat roman nu avem habar nici macar de ce patrimoniu dispun angajatii bugetari (oricare ) e imposibil sa aflam ce patrimoniu are Ion ca PFA si poate cu ceva conturi prin Bahamas , Cayman, insula Man sau mai apropriata Elvetie . Care ultima oricum varsa anual statului roman acel mult ascuns impozit de 20 % pe profiturile conturilor nerezidentilor (in cazul specific , clienti cu domiciliul in Romania ) .Si de care sume nu a indraznit niciodata si nimeni sa publice ceva.
    Deci , pina ne va lamuri domnul Becali , SOV , sau Darius Valcov 🙂 de consistenta patrimoniului personal , ar fi bine venit sa ne chinuim in a crea aceste banci de date fara de care analiza fiscala a cetateanului e doar pierdere de timp.

    Momentul zero incepe cind ai unde controla . Un sistem fiscal prietenos incepe cu asta . Statul are incredere in declaratia anuala de castig depusa de fiecare dar cind descopera anomalii , cheama persoana la un colocviu , cere
    analize suplimentare si la o adica , deferire in justitie pentru evaziune fiscala cu sechestru preventiv pe avere si conturi . Model USA . Ca nu or avea toti romanii o matusa care sa le lase milioane de dolari si nici toti cu firme offshore prin care vinzi participari in firme cu domiciliul in RO dar la care vanzari de actiuni, statul nu incaseaza absolut nimic din lipsa clara de legislatie adecvata . (vezi Patriciu, Tiriac doar ca doua exemple cunoscute) Un alt exemplu al eficientei bancilor de date : Cind sti a cui e masina Ferrari si descoperi ca respectivul e un asistat social sau are venituri anuale ridicole (pentru a avea o astfel de masina ) , dificil de motivat masina cu cadou de la soacra .Mai ales ca un plin de carburant la o masina de lux costa . Se consuma si carburantul repede 🙂

    • Ștefan A.
      3.10.2016, 6:39 pm

      Evident am reusit sa ma botez singur . 🙂 Din Ștefan am devenit Ștafan . 🙂
      Cum ambele comentarii sint identice , rog redactia sa stearga duplicatul cu titular rebotezat . 🙂

  3. Ștefan A.
    3.10.2016, 4:47 pm

    Domnule Biris .
    O declaratie de patromoniu incepe sa fie practica cind :
    – ai banca de date cu catastru national . Case , locuinte , vile , terenuri , paduri , hale, fabrici si cine le detine . Avem ? ?
    – ai banca de date cu toti detinatorii de conturi curente , librete de economii de la toate bancile cu activitate in Romania . NU ne intereseaza sumele in sine .(secretul bancar e salvat) Destul de stiut cine e titularul unui cont curent si la care banca . Astfel se stie unde e de cautat cind e de cautat . Si asta e o alta problema (cind si la cine cautam averile, veniturile , patrimoniu )
    – existenta unei banci de date cu toti posesorii de autovehicule (care include oricare mijloc de transport pe roti si cu motor)
    – exista o banca de date cu toti posesorii de yahturi , elicoptere , avioane .

    Toate aceste banci de date (existente in toate tarile dezvoltate din UE ) permit acel mult deziderat control al nivelui de trai individual si descoperirea anomaliilor .
    Evident ca o astfel de organizare a statului (cu banci de date care la altii includ si titularii de contracte energie electrica , apa , gaz metan , telefonie fixa doar ca exemple pentru a descoperi chiriile la negru) necesita un efort organizativ substantial . Combinat cu o legislatie adecvata .
    Cit timp noi ca stat roman nu avem habar nici macar de ce patrimoniu dispun angajatii bugetari (oricare ) e imposibil sa aflam ce patrimoniu are Ion ca PFA si poate cu ceva conturi prin Bahamas , Cayman, insula Man sau mai apropriata Elvetie . Care ultima oricum varsa anual statului roman acel mult ascuns impozit de 20 % pe profiturile conturilor nerezidentilor (in cazul specific , clienti cu domiciliul in Romania ) .Si de care sume nu a indraznit niciodata si nimeni sa publice ceva.
    Deci , pina ne va lamuri domnul Becali , SOV , sau Darius Valcov ? de consistenta patrimoniului personal , ar fi bine venit sa ne chinuim in a crea aceste banci de date fara de care analiza fiscala a cetateanului e doar pierdere de timp.

    Momentul zero incepe cind ai unde controla . Un sistem fiscal prietenos incepe cu asta . Statul are incredere in declaratia anuala de castig depusa de fiecare dar cind descopera anomalii , cheama persoana la un colocviu , cere
    analize suplimentare si la o adica , deferire in justitie pentru evaziune fiscala cu sechestru preventiv pe avere si conturi . Model USA . Ca nu or avea toti romanii o matusa care sa le lase milioane de dolari si nici toti cu firme offshore prin care vinzi participari in firme cu domiciliul in RO dar la care vanzari de actiuni, statul nu incaseaza absolut nimic din lipsa clara de legislatie adecvata . (vezi Patriciu, Tiriac doar ca doua exemple cunoscute) Un alt exemplu al eficientei bancilor de date : Cind sti a cui e masina Ferrari si descoperi ca respectivul e un asistat social sau are venituri anuale ridicole (pentru a avea o astfel de masina ) , dificil de motivat masina cu cadou de la soacra .Mai ales ca un plin de carburant la o masina de lux costa . Se consuma si carburantul repede ?

  4. Anda M
    27.10.2016, 8:35 am

    In optimismul meu pariez si eu pe “momentul zero”.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / După alegerile germane, începe reforma UE. Riscuri și oportunități pentru România. Să grăbim anunțarea datei pentru trecerea la Euro!

Puncte cheie: După primăvara electorală cu Happy End din Europa, Berlinul și Parisul au convenit recent, practic a doua zi după instalarea noului președinte...Citeste mai departe »

Radu Crăciun

Radu Crăciun / Noile fracturi europene – locuri de muncă mai multe sau mai bune?

In ultimul deceniu, piata muncii din Uniunea Europeana a fost o oglindire destul de exacta a realizarilor si esecurilor UE. In aceeasi masura in...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Lecțiile alegerilor franceze. Eșecul partidelor, nevoia unei noi generații de lideri, cum poate fi învins extremismul, supraviețuirea Uniunii Europene

Puncte cheie: 66%-34% este mai mult decât scorul electoral între candidații Emmanuel Macron și Marine Le Pen, este reflectarea în sinteză a unei realități...Citeste mai departe »

Dan Bădin

Dan Bădin / Deficitul bugetar între legitățile economice, nevoile sociale și matematica elementară

Agenda publică este dominată în ultima vreme de discuțiile despre impozite, salarii și buget. Relaxarea fiscală, urmată de o majorare substanțială a cheltuielilor, a...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5512 lei
4.0714 lei
5.2875 lei

OPINII & EDITORIAL

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / După alegerile germane, începe reforma UE. Riscuri și oportunități pentru România. Să grăbim anunțarea datei pentru trecerea la Euro!

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După primăvara electorală cu Happy End din Europa, Berlinul și Parisul au convenit recent, practic a doua zi după instalarea noului președinte...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Noile fracturi europene – locuri de muncă mai multe sau mai bune?

Radu Crăciun

In ultimul deceniu, piata muncii din Uniunea Europeana a fost o oglindire destul de exacta a realizarilor si esecurilor UE. In aceeasi masura in...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Lecțiile alegerilor franceze. Eșecul partidelor, nevoia unei noi generații de lideri, cum poate fi învins extremismul, supraviețuirea Uniunii Europene

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 66%-34% este mai mult decât scorul electoral între candidații Emmanuel Macron și Marine Le Pen, este reflectarea în sinteză a unei realități...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Deficitul bugetar între legitățile economice, nevoile sociale și matematica elementară

Dan Bădin

Agenda publică este dominată în ultima vreme de discuțiile despre impozite, salarii și buget. Relaxarea fiscală, urmată de o majorare substanțială a cheltuielilor, a...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

Gabriel Biris

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE: Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / De ce este normal ca o țară ca România să importe mai mult decât exportă

Aurelian Dochia

Mi-a atras atenția o analiză publicată de cursdeguvernare.ro (aici) care trece în revistă structura comerțului exterior românesc și deplânge faptul că țara noastră înregistrează...Citeste mai departe »

Care e treaba cu disputa privind banii din pilonul II

Marin Pana

Aproape 7 milioane de români au acumulat până acum circa 7 miliarde de lei în cadrul aşa-numitului pilon II al sistemului de pensii, respectiv...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Zona euro – iluzii europene, iluzii românești

Radu Crăciun

Privind in trecut, inca refuz sa cred ca un proiect de complexitatea zonei euro a fost demarat ca un proiect politic. Adica, un proiect...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Start-up nation: un mare viciu de construcție

Andreea Paul

Cel mai mare viciu de construcție al programului START-UP NATION este acordarea fondurilor de la stat antreprenorilor debutanți în proporție de 100%, fără contribuții...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Problema (mare, foarte mare) a Serviciilor secrete: Rezolvați-o odată!

Cristian Grosu

Problema Serviciilor secrete în România Nu ține doar de drepturile omului – așa cum știm/credem că se petrece în democrațiile consolidate, ci e una...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Trump-Merkel: O întâlnire transatlantică ratată şi o ridicolă „factură” a unei „datorii” care schimbă paradigma de securitate a Europei

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Zilele trecute, întâlnirea şefilor executivelor din cele mai importante două puteri ale lumii occidentale, Statele Unite şi Germania, ne-a lăsat un gust...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Din miezul noii faze istorice a (de)capitalizării României: Fenomenul ”Cocotierul” și efectul ”Bombonica”

Cristian Grosu

La ora la care scriu aceste rânduri, sistemul judiciar din România tocmai turnează încă un episod penibil, dintr-un șir tot mai lung de episoade...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Țoapele și viermii: Scandalul de la Podul Constanța și gradul său de multiplicare

E o problemă pe care o ignorăm zilnic: cea de atitudine. În business, în relația cu administrația, în viața de zi cu zi. Până...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română
<
cheap ray ban sunglasses outlet cheap oakley outlet sale cheap Ray Ban sunglasses online cheap Ray Ban sunglasses outlet uk Cheap Ray Bans Outlet cheap ray bans sale cheap ray ban glasses Ray ban sunglasses for cheap cheap ray ban sunglasses cheap ray ban glasses outlet cheap ray ban glasses cheap oakley sunglasses outlet Wholesale oakley sunglasses cheap oakley sunglasses online occhiali da sole ray ban clubmaster oakley Italia ray ban italia
fake id california fake id online maker texas id best state for fake id fake id review illinois fake id fake id usa reddit fake id how to get a fake id how to get a fake id buy usa fake id buy fake id fake school id connecticut fake id cheap fake id best fake id fake id maker fake id god fake id website Fake id generator Fake id Fake id maker reddit fake id/ how to make fake id fake drivers license/ best fake id