Economia globală se prezintă tot mai șubredă. Piețele, de la cotațiile petrolului și ale materiilor prime, la acțiunile bancare din Europa au înregistrat noi minime, iar soluțiile trecutului par insuficiente în fața provocărilor prezentului.
Sarcina liderilor lumii de la finele acestei săptămâni este de a găsi un plan B, notează The New York Times.
Miniștrii de Finanțe și guvernatorii ale celor mai industrializate și dezvoltate 20 de economii din lume au ajuns vineri la Shanghai unde se vor confrunta cu cea mai dificilă sarcină de la criza financiară internațională din 2008-2009.
Europa se confruntă cu o creștere economică modestă, iar Japonia se află în pragul recesiunii cu toate că Banca Japoniei se înscrie pe lista lungă a băncilor centrale din lume care împing dobânzile cheie și mai departe în teritoriul negativ.
Cinci îngrijorări la care liderii G20 trebuie să răspundă la summit-ul din Shanghai:
- Ce poate face China pentru a liniști temerile cu privire la administrarea financiară și economică?
Poziția controversată a Chinei cu privire la libertatea pe care autoritățile de la Beijing o lasă sau nu o lasă forțelor pieței a determinat-o pe șefa FMI, Christine Lagarde, să spună că statul are o ”problemă de comunicare”.
- Ce se poate face pentru a preveni un război valutar global?
Politicile monetare ale băncilor centrale din Europa, Japonia, dar și din alte state care duc la deprecierea monedelor și la sporirea competitivității exporturilor ar putea declanșa un ”război valutar” global, avertizează economiștii
- Cum poate fi relansată creșterea economică?
La șapte ani după criza economică, piețele materiilor prime sunt în haos, comerțul are dificultăți, iar previziunile de creștere economică sunt revizuite în continuă scădere. Cea mai recentă estimare a FMI este de 3,4% din PIB pentru 2016.
- Cât de probabil este un acord cu privire la o coordonare a politicii valutare?
Există tot mai multe voci care susțin că națiunile G20, care reprezintă 80% din PIB-ul mondial, ar trebui să își comunice mai bine și să își coordoneze politicile. Unii economiști au cerut un acord similar Acordului Plaza din 1985 când marile puteri s-au pus de acord să deprecieze dolarul. Analiștii sunt de părere că un acord similar axat pe yuan este improbabil având în vedere că cele mai mari puteri economice din lume au stabilit în 2013 că intervenția valutară reprezintă o manipulare a pieței.
- Care sunt obiectivele Chinei pentru președinția G20 din acest an?
Deținătorul președinție G20 are, în general, oportunitatea de a-și pune amprenta pe agenda sistemului economic mondial. Obictivele Chinei ar fi de a crește greutatea vocilor economiilor emergente în cadrul unor instituții precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional, notează presa străină.
China, motorul de creștere economică a lumii în ultimii ani, se confruntă cu datorii foarte mari, o încetinire a producției, o stagnare a exporturilor și un val de ieșiri de capitaluri. Statele dependente de exportul de țiței și alte țări care depind de comerțul de materii prime au dificultăți majore pe fondul prețurilor foarte scăzute. Statele Unite s-ar putea confrunta cu o plafonare a creșterii pe măsură ce dolarul puternic îi va determina pe consumatori să opteze pentru produsele de import, mai ieftine decât cele produse la nivel local.
”Ce să facem în legătură cu riscurile în creștere la adresa redresării este probabil cea mai importantă întrebare pusă pe masa șefilor de Finanțe în Shanghai”, a arătat Fondul Monetar Internațional (FMI), săptămâna aceasta. ”Summit-ul G20 trebuie să plănuiască acum și să identifice proactiv politicile care vor putea fi implementate rapid, dacă riscurile se vor materializa”, au mai arătat reprezentanții instituției.
În timpul și chiar după criza financiară globală din 2008-2009, G20 au ajuns la ample acorduri cu privire la numeroase reglementări financiare, printre care și înăsprirea standardelor internaționale de capital. În perioada recentă, însă, economiile disparate de la Argentina la Uniunea Europeană s-au înțeles cu precădere în privința unor generalități, schimbările asumate fiind puține, iar întâlnirile, cum a fost ultima din Turcia, tot mai puțin productive. Președinția Turciei de anul trecut a fost lipsită de orice progres. Anul acesta, președinția este deținută de China, stat ce se va afla în centrul discuțiilor G20.
În august 2015, China și-a devalorizat moneda cu 4% fără niciun avertisment, ceea ce a dus la ieșiri masive de capital. China se confruntă acum cu presiuni de depreciere a monedei, pe măsură ce investitorii își lichidează pozițiile, pe fondul încetinirii creșterii economice – o perspectivă ce ar putea înrăutăți și mai mult prognozele de la nivel global.
”Ne îngrijorează China. Ar putea exista o fractură a monedei chineze care să împingă economia globală în recesiune?”, se întreabă Charles Collyns, economist-șef al Institutului Internațional de Finanțe.
Autoritățile chineze au început să facă o serie de declarații publice cu privire la angajamentul lor de a sprijini revenirea creșterii economice. Executivul s-a angajat să utilizeze deficitul bugetar pentru stimularea creșterii. Un bancher central s-a angajat să asigure că valoarea monedei rămâne strâns legată de paritatea cu un grup de alte valute.
Zhou Xiaochuan, guvernatorul băncii centrale, a declarat într-o conferință de presă neobișnuită ce a avut loc vineri dimineața că recunoaște faptul că datoriile din sectorul chinez privat, dar și datoria guvernamentală sunt mari. Zhou a precizat că economia rămâne solidă în ansamblu, dar și că scăderea rezervelor valutare ale Chinei, în continuare cele mai ridicate din lume (3.200 de miliarde de dolari), nu reprezintă un motiv de îngrijorare.
Bursele chineze au trecut pe plus vineri, după ce joi au înregistrat un declin de 6,4%.
Devalorizarea yuan-ului pune presiune pe exportatorii rivali de a face același lucru pentru a nu risca să își piardă din competitivitate. Multe piețe emergente, cum ar fi Rusia sau Brazilia au permis deprecierea monedelor naționale în raport cu dolarul american sau au fost nevoite să o facă, ceea ce ridică temeri cu privire la devalorizările din anii 1930 care au dus la o prăbușire a comerțului internațional.
