Foreign Policy: Germania construiește pe tăcute mini-armate europene sub comanda sa

Ideea constituirii unei armate europene răzbate periodic în media, o dată la câțiva ani, fiind dezbătură cu pasiune: fiecărui avocat al conceptului de apărare comună europeană i se opune cineva care vorbește de nepermise rivalități în interiorul NATO – scrie Foreign Policy, într-o analiză publicată luni.

Anul acesta însă, fără să facă prea multe valuri în presă, Germania și doi dintre aliații săi europeni- Cehia și România- au făcut un pas decisiv pe calea a ceea ce ar putea semăna cu o armată a UE reușind să evite bruiajul politic obișnuit: cele 3 state au anunțat (AICI- LINK) consolidarea cooperării militare.

Detalii ale deciziei sunt publicate luni de Foreign Policy:

În niciun caz, nu se pune problema ca întreaga Armată română să se alăture Bundeswehr, sau ca armata cehă să devină o divizie germană. Dar în lunile următoare fiecare țară își va integra câte o brigadă în cadrul forțelor armate germane.

Mai precis, Brigada 81 Mecanizată din România se va alătura Diviziei de Reacție Rapidă a Bundeswehr, iar Brigada a 4-a de Mobilizare Rapidă din Cehia, care a fost prezentă pe teatrele de operațiuni din Afghanistan și Kosovo, va deveni parte a Diviziei a 10-a de Blindate din Germania.

Germania este la a doua mișcare de acest tip, anterior 2 unități olandeze fiind integrate Armatei germane: o brigadă a fost integrată Diviziei de Reacție Rapidă a Bundeswehr, alta a fost integrată în Divizia 1-a de Blidate germană.

Potrivit profesorului Carlo Masala, de la Universitatea Militară din Munchen, ”guvernul german arată că dorește să meargă pe drumul integrării militare”, chiar dacă alte state de pe continent nu sunt încă pregătite.

Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, a vehiculat permanent ideea constituirii unei armate europene, dar reacțiile multor cancelarii europene nu au mulțumit Bruxelles-ul.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care Marea Britanie, oponent fățiș al acestei decizii, a decis să iasă din cadrul Uniunii Europene. Restul de 23 de state membre UE (excluzând Germania, Olanda, România, Cehia și Marea Britanie) nu reușesc să cadă de acord asupra modului în care ar putea arăta Armata UE sau ce structuri militare ar trebui cedate sub comandă europeană.

În luna martie 2017, UE a luat decizia înființării unui comandament militar comun (măsură amânată în urmă cu o săptămână din cauza opoziției Marii Britanii), dar corpul ar urma să se ocupe numai cu pregătirea misiunilor din Somalia, Mali și Republica Centrafricană și are o structură aprobată de doar 30 de persoane.

Există structurate și alte unități multinaționale, de exemplu Grupul de Luptă Nordic, o forță de reacție rapidă de mici dimensiuni, alcătuită din 2.400 de militari, din Statele Baltice, Olanda, Suedia, Finlanda și Forța Expediționară Comună Britanică- un noi de ”mini NATO”.

Dar în absența unor oportunități adecvate de desfășurare acest gen de echipe operaționale ar putea foarte bine să  nu existe. Însă sub conceptul Framework Nations Concept, Germania lucrează la un proiect mult mai ambițios: organizarea unei rețele de ”miniarmate” europene aflate sub comanda Armatei germane.

“Inițiativa s-a născut din slăbiciunea Bundeswehr. Germania a realizat că Armata are nevoie să umple niște goluri pentru a câștiga influență, politică și militară, în interiorul NATO,” afirmă Justyna Gotkowska, analist al Centrului de Studii Estice din Polonia.

”Golurile” de care vorbește Justyna Gotkowska sunt evidente statistic: în 1989, Germania Federală cheltuia 2,7% din PIB pentru Apărare, iar după anul 2000 aceste cheltuieli au scăzut la 1,4% din PIB. Între 2013-2015, cheltuielile cu Apărarea ale Germaniei au fost de 1,2% din PIB, departe de cota de 2% promisă NATO.

Lucrurile par să se schimbe din 2016, când guvernul a crescut cu 4,2% finanțarea Armatei, anul acesta fiind consemnată o creștere de 8% față de alocarea precedentă.

La capitolul Armată însă, Germania este încă departe de Franța sau Marea Britanie. Iar creșterea alocărilor pentru Apărare nu este ocolită de controverse în Germania, chiar ministrul de Externe Sigmar Gabriel afirmând recent că este ”complet nerealist” să crezi că Germania va atinge pragul de 2% alocat Apărării, cum cere NATO.

Germania poate nu are voința politică să își crească propriile efective armate, dar pune în aplicare planul de a împărți resursele sale cu state mai mici în schimbul utilizării trupelor acestora.

Pentru statele care au acceptat planul, acesta este modalitatea perfectă de a implica Germania în securitatea comună fără a declanșa dezbateri politicianiste pe tema expansiunii militare germane.

”Este o mișcare spre consolidarea independenței militare europene. Franța și Marea Britanie nu sunt disponibile pentru a lua inițiativa în ceea ce privește securitatea europeană. În cazul Marii Britanii e evident că va intra pe curs de coliziune cu UE, iar Franța- unul dintre greii Apărării- a fost permanent reticentă la alăturarea eforturilor multinaționale în interiorul NATO. Rămâne, deci, Germania”, afirmă Carlo Masala

Din punct de vedere operațional, ideea Germaniei de a creea unități binaționale este mult mai eficientă, în prinul rând pentru că acestea au caracter permanent (cele mai multe unități multinaționale au fost constituite până în prezent ad-hoc).

Esențial pentru partenerii Germaniei, acest gen de inițiativă le sporește ”greutatea” militară.

Până acum, micile armate create de Germania rămân inițiative la scară redusă, departe de dorita armată europeană. Dar este foarte posibil ca lucrurile să nu se oprească aici.

Mai ales că partenerii Germaniei sesizează beneficiile: pentru România și Cehia, cooperarea înseamnă că trupele lor vor avea același nivel de pregătire cu cel al militarilort germani, iar pentru Olanda a reprezentat recâștigarea unor capabilități pierdute (Olanda și-a vândut ultimele tancuri în 2011, dar Brigada 43 Mecanizată olandeză, parțial detașată în cadrul Diviziei 1 Blindate care este staționată în localitatea germană Oldenburg, folosește acum blindate germane, pe care le poate utiliza în caz de mobilizare alături de Armata olandeză).

Armata germană are în vedere o serie de alte parteneriate, spune Robin Allers, profesor german la Institutul norvegian pentru Studii în domeniul Apărării.

Și profesorul Carlo Masala spune că, de exemplu, statele scandinave, care deja utilizează un număr important de echipamente militare germane, pot fi candidații ideali pentru continuarea proiectului german.