Faţa hâdă a democraţiei mioritice

Politica, in general, nu poate fi perfecta. Intr-un stat cu problemele pe care le are Romania, imperfectiunea este mult mai accentuata si mult mai iminenta. Imperfectiunea politica este reziduul natural din interactiunea unei clase politice oportunista si corupta cu un electorat needucat si el coruptibil. Din nefericire, Romania traieste ultimele zbuciumari ale procesului inceput de la revolutia franceza incoace; curentele de gândire politica si morala au pus accentul asupra drepturilor si libertatilor si nu asupra constrângerilor si obligatiilor. Faimoasa constatare a lui Rousseau, cu omul nascut liber, dar aflat pretutindeni in lanturi, este implementata cu prisosinta la modul figurativ si cate odata chiar la cel propriu pe meleagurile mioritice.

Daca ne dorim sau nu, partidele politice romanesti sunt extrem de departe de necesitatile pe care le poate avea o societate care se zbate intre o saracie materiala accentuata si una spirituala, care este pe zi ce trece simtita mai accentuat din cauza lipsurilor materiale. Obiectiv sau subiectiv nu cred ca exista in Romania multi cetateni care mai cred in remediile pe care institutiile statului le pot aplica pentru solutionarea stringentelor lor, asa cum sunt percepute de acesti cetateni.

Politica totalitara de care au avut parte romanii in jumatatea de secol inainte de ’89, imbracata in minciuna promisiunii unei vieti mai bune, a impartit societatea in dezirabili si indezirabili, cei adaptati si cei care nu s-au putut adapta. Din nefericire, momentul decembrie ’89 nu a schimbat cu nimic esenta lucrurilor nici in politica, nici in justitie si nici in relatia dintre cetatean si stat. Cei adaptati si dezirabili inainte de ’89 au ramas la carmele statului. Singura diferenta a fost faptul ca “neadaptatii” si “indezirabilii” compromisurilor mincinoase au avut posibilitatea sa paraseasca simulacrul democratic romanesc. Hemoragia de calitati necesare unei noi constructii sociale au generat situatia ca astazi Romania se afla aproape unde a fost la inceputurile ei democratice. Nu numai ca tranzitia nu s-a terminat, ea poate nici macar nu a inceput.

Ceea ce s-a intamplat ieri, cand judecătoarea Elena Turcu a fost repusă în funcţie la Tribunalul Dâmboviţa pentru că ICCJ a apreciat că fapta magistratei nu este prevăzută de legea penală, deci CSM a decis repunerea în funcţie a magistratei şi recunoaşterea vechimii acesteia pe perioada suspendării, respectiv 8 iulie 2010-19 aprilie 2011. Daca cineva trebuia sa vada cat de hada este justitia romaneasca a putut vedea-o. Nu pentru ca legea a fost interpretata sec si josnic, ci pentru comportamentul acestei doamne judecatoare care poate fi vizionat pentru o vesnicie pe youtube. Nu interpretarea legii, nici macar faptul ca judecatoarea s-a imbatat nu sunt tragice, ci felul in care s-a adresat aceasta femeie sus-pusa fata de politistii care trebuiau sa impuna legile pe care ea trebuie sa le respecte si sa le aplice.

Din punct de vedere politic ceea ce se va intampla maine la Conventia PD-L este exact ce s-a intamplat la”congresele” PSD si PNL, aranjamente de culise pentru a continua jocurile asa cum au fost intotdeauna. Din nefericire, “partidul primarilor” numit si Democrat-Liberal va stagna pentru ca “reformatorii” nu au inteles ca nu trebuie sa intri in gura lupului ca sa-i controlezi ascutimea caninilor si nici Blaga sau Boc nu inteleg ca pana la urma oamenii vor vedea clar cine sunt ei si ce se ascunde in spatele falsei lor bonomii sau alternativ duritatii.

Teophyle