Evoluţia protecţiei sociale în România – datele pe zece ani. Consideraţii

Cercetarea statistică referitoare la protecţia socială, întreprinsă de INS pe perioada 2005 – 2015 conform metodologiei Eurostat, ne-a oferit date esenţiale privind evoluţia protecţiei sociale pe perioada de zece ani 2005 – 2015, cu date deja certe. Modul în care România a gestionat fondurile alocate pe categorii de cheltuieli nu este de natură să ne bucure.

De reţinut, sistemul de clasificare a acestor cheltuieli este ESSPROS (European System of Integrated Social Protection Statistics), derulată în baza Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr.458/2007 privind sistemul european al statisticilor integrate de protecţie socială.

Decalajul de timp este cel normal pentru prelucrarea datelor mai ales că PIB-ul la care se face raportarea sumelor pentru protecţie socială se modifică succesiv din semnal în provizoriu, apoi în semidefinitiv, pentru a trece la valoarea definitivă de-abia după doi ani. De aceea, chiar şi pentru 2015 s-au utilizat valorile semidefinitive din prezent.

Importantă este, însă, observaţia că România a intrat în linia dreaptă a sprintului final de aderare la UE cu o valoare în scădere la 12,5% din PIB pentru protecţia socială (asta la valori semnificativ mai mari ale încasărilor bugetare faţă de PIB decât în prezent – peste 30% faţă de 26-27% -), după care a urcat cu o viteză riscant de mare la peste 14% ( vezi tabelul ).

Riscul s-a şi materializat în 2009 – 2010, când suprapunerea cu criza economică şi poziţia rigidă a Curţii Constituţionale ( absurdă în plan logic dar acoperită juridic) au dus depăşirea nivelului de 17% din PIB. După care a urmat revenirea spre valoarea din 2008 şi acum se acordă din nou beneficii pentru a relua riscanta creştere a beneficiilor sociale chiar dintr-un punct situate mai sus decât în 2008.

Evident, cu riscurile proporţional mai mari aferente, mai ales că susţinerea pe partea de venituri bugetare este şi mai slabă, urmare a unei politici de tip seppuku la nivelul fiscalităţii, scăzută în contratimp, prea repede şi fără a urmări consolidarea gradului de încasare ce se prespune că ar fi venit ca urmare a unor valori procentuale mai mici de taxare.

Totul către pensii, la schimb cu voturi

În ce priveşte modul în care au evoluat alocările procentuale din banii acordaţi pentru protective socială de la buget, se poate trage concluzia unui cinism dus la extrem şi pe stânga şi pe dreapta politică (aşa cum se vor ele a fi clasificate).

Practic, banii au fost redirijaţi sistematic dinspre toate segmentele de protecţie socială către creşterea pensiilor pentru limită de vârstă, prin conivenţă cu beneficiarii, în încercarea de a le atrage voturile şi a veni la putere prin orice mijloace.

De undeva la circa 40% din banii de protecţie socială, pensiile au fost trimise electoral la peste 50% ( şi chiar mai mult după ultima ispravă de la 1 iulie, dar statistica cu nota de plată clară va veni prin 2019). Cum suma era de 100%, pierderile (inevitabile prin redistribuire) faţă de situaţia din urmă cu un deceniu au fost împărţite.

Cam jumătate la familie şi copii (peste cinci procente, după care ne mirăm de ce nu face lumea copii !), un sfert la şomaj ( cele mai sărace familii sunt cele de şomeri, mult sub cele de agricultori şi pensionari) o cincime la sănătate ( oare de ce nu or fi medicamente şi vaccinuri pentru copii ?) şi o zecime la excluziune socială ( ce mai interesează, dacă nu mai ai mult de trait ?).

Este ca şi cum am alerga spre viitor cu privirea întoarsă spre trecut şi fără a fi atenţi că ne putem împiedica cu toţii. Mai ales cei care, lăsând la o parte lipsa de empatie faţă de cei care le asigură pensia şi viziunea „sublimă” faţă de interesele dezvoltării societăţii, nu s-au prins că principalul lor activ nu sunt banii ci sănătatea. Iar satisfacţia adevărată nu o aduce poştaşul ci nepoţii.

În fine, dar nu în ultimul rând, din comunicatul INS se pot observa două lucruri interesante:

• primul, în 2015, veniturile de protecţie socială ar fi însumat 106.347 milioane lei iar cheltuielile doar 103.883 milioane lei, inclusiv costurile administrative ale schemelor de protecţie socială. Impresia era că bugetele de protecţie socială ar fi în deficit şi nu pe excedent.
• al doilea, ar trebui să reţinem şi să fim mai atenţi la costurile de administrare ale protecţiei sociale, care s-au situat în 2015 la peste 2,3 miliarde lei sau cam o jumătate de milliard de euro sau peste 0,3% din PIB.

PRECIZĂRI METODOLOGICE

Prestaţia socială reprezintă transferul în numerar sau în natură către gospodării sau indivizi,având ca scop protejarea acestora de unul sau mai multe riscuri (nevoi) fără să existe unaranjament simultan de reciprocitate.

Funcţia de protecţie socială se defineşte în termenii scopului final pe care trebuie să îl atingă protecţia socială, adică de protejare a indivizilor şi familiilor/gospodăriilor împotriva riscului social major identificat.

Veniturile de protecţie socială reprezintă resursele din care se acordă prestaţiile sociale.

Cheltuielile cu prestaţiile sociale reprezintă valoarea resurselor de protecţie socială alocatebeneficiarilor în numerar sau în natură (bunuri şi/sau servicii). Costurile administrative reprezintă cheltuielile pe care le implică organizarea şi administrarea schemelor de protecţie socială. Ele cuprind:

• cheltuielile cu prestaţiile sociale;
• costurile administrative (inclusiv alte tipuri de cheltuieli cum ar fi dobânzi bancare în conexiune cu fondurile sociale).