Analiză

Costul muncii în România: defazaj sever între zona business și non-business. Marea problemă a structurii creșterii, în context european şi regional

În trimestrul III 2017, România s-a situat pe primul loc între statele membre UE în ceea ce priveşte creşterea costului orar al muncii (+16,5% nominal… Mai mult

27.12.2017

Analiză

Consumul individual efectiv al românilor a luat-o înaintea PIB/locuitor – Eurostat ne vede la 61% din media UE

România a ajuns în 2016 la 61% din nivelul de trai mediu al UE 28, potrivit indicatorului de consum individual efectiv (AIC), arată cele mai… Mai mult

19.12.2017

Chestiunea

Cu ce? România – de 10 ani ultima din UE la venituri bugetare şi prima la reducerea lor! Problemele punctuale

România a întreprins în perioada 2006 – 2016 cea mai bizară politică a fondurilor publice dintre toate statele europene, potrivit unei analize date publicităţii de… Mai mult

13.12.2017

Chestiunea

Premieră istorică, importurile lunare au depăşit 7 miliarde de euro

În pofida nivelului record al exporturilor, care au însumat 5.761 milioane euro, deficitul comercial a avansat la impresionantă cifră de 1.318,4 miliarde euro, ca urmare… Mai mult

12.12.2017

Europa Rețelelor: Influența națională la Bruxelles

de Radu Magdin 20.8.2013

Acest articol este dedicat influentei nationale la Bruxelles, dorindu-se a fi o harta succinta a marilor retele nationale din oras, care stiu sa isi faca lobby la momentul oportun, atunci cand interesele lor sunt in joc. Harta aceasta poate fi de folos oricui interesat de afacerile europene, cu atat mai mult cu cat in 2019 vine momentul cand Romania va putea sa isi arate forta -sau lipsa ei, depinde de noi- in jocul european (detalii aici).
Articolul are in vedere retelele germane, franceze, britanice, italiene, spaniole si poloneze, ca provenind din primele sase state ca marime din Uniunea Europeana. Noi suntem al saptelea stat, iar dupa noi urmeaza un stat cu un lobby national foarte eficient, Olanda.

Sa incepem insa cu inceputul. Iar debutul unui asemenea demers e dat de constientizarea schimbarii: criza economica a schimbat multe in Bruxelles. Pentru un roman care venea “in oras” in 2007, odata cu aderarea, harta influentei arata altfel decat in prezent: nemtii erau puternici si discreti, francezii erau puternici si vocali, britanici scurti, la obiect si eificienti, spaniolii si italienii activi si voiosi, polonezii indrazneti si cu ambitie.

Dupa inceperea crizei, si odata cu prelungirea ei, germanii din institutii sunt omniprezenti, mai puternici ca oricand; francezii controleaza in continuare pozitii cheie din institutiile Uniunii Europene (printre care majoritatea serviciilor juridice) dar nu mai sunt la fel de vocali; britanicii au ramas eficienti dar jocul intern si fortarea ideii de referendum in relatia cu UE, dublate de iesirea conservatorilor britanici din Partidul Popular European, i-a scos putin din ritm; spaniolii si italienii nu mai sunt voiosi si au scazut de cand cu bail-out-urile ca influenta, polonezii fiind prin contrast mai optimisti, mai activi si mai ambitiosi.

Si alte state mai mici au suferit modificari de abordare si de negociere, cazul cel mai contrastant fiind Grecia, unde criza a pus pe “mut” actiunea, de obicei foarte vocala, a Atenei in plan european.

Pentru Romania este greu de facut o evaluare, caci am cunoscut doar un an de “prosperitate” a Uniunii, si nu prea avem cum compara actiunea noastra “inainte si dupa” criza. Cert e ca invatam si, vorba dumei, incepem sa “ne organizam, caci asa nu mai merge”. Ce e insa relevant, la capitolul invatare si apoi mobilizare, e ca, indiferent de modificarile de influenta in timp, e util de vazut cum se misca lucrurile cand un interes national este in joc; avem de invatat din felul in care se mobilizeaza diversele “retele nationale”, exercitandu-si influenta. Aici, sunt mai multe paliere.

In primul rand, cine defineste interesul national de aparat la Bruxelles.

In al doilea rand, cine exact e reteaua nationala, si cum isi dau componentele ei mana pentru atingerea scopului dorit.

In primul rand, interesul national poate fi definit de clasa politica, de sfera administrativa sau de sectorul privat, care se consulta intre ele (de preferinta), cu privire la directiile strategice de urmat in plan european. Nu de altceva, dar putine lucruri mari se decid in capitalele nationale (70% din legislatia “nationala” vine de la Bruxelles) deci felul cum “jucam la UE” e foarte important. Cine sesizeaza primul pe cine, depinde de la caz la caz. City-ul britanic avertizeaza guvernul de la Londra, agricultorii spanioli executivul de la Madrid, industria carbunelui premierul polonez, dar cateodata Guvernul intelege un joc strategic si il protejeaza (Franta si cazul energiei nucleare).

In al doilea rand, cine exact e reteaua nationala. E vorba de toti cei activi in Bruxelles – si aflati in coordonare- (o retea necoordonata nu e o retea, e o adunatura simpatica si atat), fie permanent aflati in institutiile Uniunii fie ca “prelungiri” periodice in oras pentru interesele nationale. Aici includem Reprezentanta permanenta, europarlamentarii si comisarul, cabinetele lor, alti cetateni aflati in pozitii cheie in institutii, reprezentante ale unor asociatii, federatii, patronate, mari companii, municipii, judete etc. De aici si deducem un lobby national, local, industrial, s.a.m.d., care se poate coaliza sau nu in functie de importanta si relevanta dosarului aflat pe agenda institutiilor europene.

Daca in majoritatea cazurilor, mobilizarea este punctuala, mai exista si batalii periodice date de retelele nationale, fiind vorba prioritar de bataliile pentru putere si bani (desi, puterea de multe ori inseamna si bani). Concret, ne referim la ocuparea de pozitii cheie in institutiile europene (comisarul european, pozitii de directori in Consiliu, Comisie si Parlament, dar si pozitii politice precum presedintia sau vicepresedintia unei Comisii cheie din Parlamentul European) respectiv “castigarea” bataliilor bugetare anuale sau cele pe exercitiile bugetare de mai lunga durata (alocarea de bani de care tara respectiva sa beneficieze, fie in general – “mai multi bani pentru noi”, fie sectorial – “mai multi bani pentru agricultura”, de exemplu).

Nu ne propunem in prezentul articol sa facem o harta a negocierilor bugetare sau a pozitiilor din institutii – un “google” in acest sens, si o studiere a organigramelor institutiilor europene pot oferi o imagine clara asupra influentei germane, franceze, si a altor nationalitati, in oras.

Va propunem insa sa analizam cateva cazuri concrete de lobby national – cand influenta e testata concret, nu doar generic- pentru a vedea cum functioneaza lucrurile, in spatele aparentei birocratii de care sunt acuzate institutiile europene. Practic, specificul lobby-ului la Bruxelles e ca nu poti face, ca la Washington, o operatiune de “lichidare” a propunerii legislative: o poti doar frana/ accelera, dilua sau intari ca si continut, caci odata declansata o propunere a Comisiei Europene, rotitele mecanismului european in dosarul cu pricina nu pot fi decat foarte greu oprite. Vom avea legislatie – cum procedam?

Exemple și dosare

Sa incepem cu hegemonul european actual: Germania. Motorul franco-german are, ca o recunoaste sau nu, ca si Europa, doua viteze. Germania sta mai bine ecoonomic ca Franta si a stiut sa prezinte marile decizii europene ale ultimelor ani in termeni de “eu platesc, faceti, va rog, ca mine”.

Sigur, nuantele au fost de natura diplomatica, dar in esenta Germania stie sa negocieze foarte bine si sa ceara ce e al Cezarului. Asta inseamna si responsabilitate si responsabilizare la un nivel care nu este usor de gestionat. Nu intamplator ministrul german Schaeuble spunea recent ca Berlinul nu vrea o Europa germana (detaii aici): “ne asumăm responsabilitatea de a conduce, alături de prietenii francezi”, a explicat Schaeuble. Frumos spus.

Cert e ca periodic, eficienta retelei germane in Bruxelles duce la tensiuni, in special in dosare in care Berlinul are un interes puternic si e mai putin dispus la compromis. In iulie 2013, au aparut, vizibil, nemultumiri cu privire la jocul german in materie de emisii (detalii aici).

Diplomati din mai multe state UE au acuzat Germania ca a amenintat, intimidat si santajat colegii europeni pentru a diminua puterea legislatiei privind emisiile masinilor noi (“amenintate” ar fi fost Irlanda, Ungaria si Olanda). In acest dosar a fost vizibil un lobby interesant pentru analiza noastra, cel industrial, miza fiind viitorul industriei auto germane, in special Daimler si BMW (detalii aici).Daca aici am avut de-a face cu un dosar “hard” (alt exemplu in acest sens fiind industria chimica – detalii aici), Berlinul se mobilizeaza, la nevoie, si in chestiuni mai “soft”, precum discriminarea pozitiva.

Cancelarul Merkel si ministra familiilor Kristina Schroeder s-au opus – femei fiind – regulilor UE cu privire la cotele de gen in board-urile companiilor tranzactionate public; in plus, Berlinul a facut lobby activ mai departe in acest sens catre alte state pentru diluarea propunerii comisarei Viviane Reding ca cel putin 40% dintre pozitiile neexecutive sa fie ocupate de genul subreprezentat (detalii aici).

Un ultim cuvant despre lobby-ul german: importanta domeniului energiei. Germania are comisarul european de profil, este prezenta in mai toate marile proiecte energetice europene, a fost, in ciuda climei, un lider in materie de energie solara (detalii aici), in acest din urma domeniu jucand inclusiv “extern” (facand lobby la Bruxelles in favoarea Chinei, pentru evitarea unui razboi comercial cu privire la panourile solare – detalii aici).

In ceea ce priveste lobby-ul national francez, el este inca foarte puternic in institutii, desi un sondaj recent in cercurile franceze constata o dezamagire cu privire la scaderea influentei lor in afacerile europene (peste 60% considerand ca influenta lor in Europa a scazut de la criza economica care a cuprins continentul in 2008 – detalii aici).

Lobby-ul francez insa se dovedeste redutabil periodic (cum bine remarca un consultant francez de marca la Bruxelles, lobbyul francez e “bine raspandit, profesionist, si bine organizat” – detalii aici), iar reduta sa numarul 1 a reprezentat-o politica agricola comuna (detalii aici).

Si aici nu e vorba numai de cei peste 500 miii de fermieri francezi actuali: originile protejarii Intereselor franceze in materie de agricultura merg pana in 1965, cand presedintele Charles de Gaulle a practicat political “scaunului gol” in parte pentru a-si manifesta nemultumirea fata de felul in care evolua politica agricola a comunitatii europene.

Reteaua britanica in institutiile europeana are ceva imperial: e discreta, strategica, cu energie folosita punctual cat si unde trebuie. Din pacate, optiunile strategice recente in negocierile cu Uniunea Europeana, si iesirea conservatorilor britanici din PPE, au lasat mai putin influenta Marea Britanie per ansamblu.

Insa, lobby-ul britanic nu trebuie subestimat, din mai multe motive: comunica foarte bine intern, e mare (13% din grupurile de lobby active in Bruxelles – detalii aici) si e foarte bine finantat in caz de miza mare, precum reforma sectorului financiar si bancar european. Daca britanicii au fost vizibili in materie de energie (fie ea regenerabila – detalii aici– sau clasica – BP fiind un actor cheie in Bruxelles, coordonat cu Londra), protectia datelor (detalii aici), turism (detalii aici), cea mai mare batalia data de Londra recent a fost cea a “finantelor si bancherilor”.

Potrivit Bloomberg (detalii aici) Londra, capitala financiara a Europei, are peste 1 milion de angajati in industria financiara. In consecinta, Autoritatea pentru servicii financiare (Financial Services Authority – FSA) are o greutate considerabila, de altfel lucrand mana in mana cu executivul britanic, pe tot parcursul legislatiei europene de profil, incepand cu proiectul Comisiei Europene, si pana in discutiile avansate din Parlamentul European si Consiliul UE.

Ce este interesant e faptul ca se “joaca” la mai multe capete: lobby-ul financiar sesizeaza autoritatile, dar mobilizeaza in paralel sume impresionante pentru lobby individual, colateral (detalii aici) – de altfel, acesta este unul din marile secrete ale lobby-ului in dosare cheie.

In ceea ce priveste Spania si Italia, traditional, cele doua tari au avut pozitii puternice de lobby la Bruxelles, in materie de fonduri europene, dar si domeniul comercial (pozitiile lor stand de altfel la baza razboaielor comerciale “textile” UE-China in anii 2000 – detalii aici).

In momentul de fata, lobby-urile Madridului si Romei sunt mai putin vizibile, desi nu au pierdut iremediabil din influenta (uneori, sunt tacute si eficiente ca in cazul culturilor modificate genetic – detalii aici). In plus, exista apeluri interne la resuscitare, precum cel recent al ambasadorului italian la UE, Stefano Sannino, care sugereaza o voce mai puternica in afacerile europene pentru Italia “refacuta” (detalii aici). Acesta este un mesaj diferit fata de exasperea unor analisti italieni, acum cativa ani, cu privire la specificul latin -intalnit si la noi de multe ori- de fragmentare a intereselor, si incercarea de promovare a unei noi atitudini: trecere peste “distanta intre a fi prezent si a fi influent” (detalii aici).

Un ultim exemplu util e cel polonez, cu atat mai mult cu cat “fratele nostru” estic, poate constitui, ca stat cu experienta istorica similara, un model de actiune si influenta pentru noi la nivelul UE.

Actiunea poloneza a variat, cand “soft” -precum influenta asupra conturarii si implementarii politicii estice a UE (detalii aici) – cand “hard” precum in domeniul industrial (promovarea carbunelui – detalii aici , dar si diluarea prevederilor cu privire la emisii – detalii aici).

Astfel, polonezii s-au organizat, au fondat si finantat evenimente sub patronajul “Central European Energy Partners” (CEEP), o combinatie de capital privat si statal, si au reusit sa obtina de multe ori ce si-au dorit.

Jocul Europei retelelor este, dupa cum putem observa, mult prea complex pentru a face obiectul detaliat al unui singur articol; insa, esentiala este cunoasterea lui, fie si schematica, imprumutarea modelelor de buna practica, luarea in considerare a specificului national si crearea unui “model romanesc” pe care sa putem conta in bataliile legislative ale anilor care vin.

Trebuie sa ne miscam rapid, cat mai din timp, fara a astepta, pe ultima suta de metri, Presedintia romana a UE, in 2019.

***

Radu Magdin este CEO al SmartLink Communications

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 20.8.2013

3 comentarii

  1. Chirita Calin Catalin
    20.8.2013, 11:06 am

    Interesant articolul.Doresc sa va spun ca pentru a intra in jocurile europene trebuie mai intai sa te prezinti cu oameni respectabili, care sa aiba intotdeauna un punct corect de vedere chiar daca nu intotdeauna corespunde politicii tarii tale la momentul respectiv.Si credeti-ma esti inteles si apreciat.Apoi dupa ce i-ai identificat pe cei 5 sau 6 care decid, iar apoi, toti ceilalti care-i recunosc de lideri , voteza, trebuie sa te aproprii de acestia.Credeti-ma, din acest moment, cuvantul tau conteaza, altfel, nici nu cred ca esti ascultatat, indiferent cata dreptate argumentata ai.

  2. PRICEPUTU
    20.8.2013, 12:38 pm

    HAIDETI frati romani sa nu mai VISAM cai verzi pe pereti si sa fim cat se paote de RATIONALI si cu DICERNAMANTUL lucid. Jocul retelelor de influienta la Bruxelles este, nu numai complex ci si cu multe riscuri generatoare de consecinte grave.“Modelul romanesc” poate fi descris cat se poate de NEGATIV in primul rand de comisarii europeni care ne-au controlat, asistat si monitorizat in prioada preaderarii si dupa pana in prezent. NEGATIVA este si reprezentarea Ro in Parlamentul European de catre tot felul de IMOSTORI, TRADATORI si RETARDATI.In aparatul administrativ de la Bruxelles Ro are numai bezadele ale fostilor si actualilor securisti sau nomenclaturisti nimic valoros ca material uman, numai secaturi. In aceste conditii de unde sa vina binele general, de orice natura atat de necesar Ro? Trebuie sa implementam printre alte principii in actul de reprezentare; responsabilitatea, competenta, moralitatea, experinta, exigenta, seriozitatea, etc…..

  3. Doru
    20.8.2013, 1:09 pm

    Interesant cum mai toti publicistii romani sint gaga dupa Polonia. Polonezii nu fac decit sa calce apa, sint plasati cum e mai rau, intre Germania si Rusia, care le-au facut bucata mereu. Cum spunea macelarul meu, un neamtz sudet – astia nici n-au fost tara sute de ani.

Lăsați un comentariu


Stiri

Refuzul de prezentare la audieri la Comisia de anchetă a alegerilor 2009 se pedepseşte cu amendă penală sau închisoare – proiect

Vladimir Ionescu

Preşedintele Comisiei de anchetă a alegerilor prezidenţiale din 2009, Oana Florea (foto), va depune în Parlament un proiect de lege care să stipuleze că persoanele… Mai mult

Stiri

Studiu EY: Consumurile de energie tradițională și regenerabilă vor ajunge la egalitate în Europa în următorii 4 ani

Vladimir Ionescu

Se estimează că, până în anul 2022 în Europa şi 2021 în Oceania, costurile de generare şi stocare autonomă a energiei vor fi similare cu… Mai mult

Stiri

Patru români au convins Fondul European de Investiții cu GapMinder, un fond de capital de risc pentru start-up-uri IT în România

Vladimir Ionescu

Patru investitori români și un italian au lansat GapMinder, un fond de investiţii cu capital de risc pentru start-up-uri inovatoare din România. GapMinder are un… Mai mult

Europa

FT: Comisia Europeană va lega accesul la resurse comunitare de independența sistemului judiciar – cele 2 variante de lucru

Iulian Soare

Oficiali de la Bruxelles pregătesc un set de propuneri pentru a se asigura că independența justiției este respectată în statele membre care sunt principali beneficiari… Mai mult

Stiri

Redevențe la gaze: ANRM leagă prețul de referință de hub-ul austriac. Prețul crește

Adrian N Ionescu

Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a lansat în consultare publică noua metodologie a prețului de referință pentru stabilirea redevențelor la gazele naturale extrase în… Mai mult

Europa

Reforma Zonei Euro începe în iunie, sau nu mai începe niciodată – promisiunea ministrului francez al Economiei, Bruno Le Maire

Iulian Soare

Am vorbit destul, este momentul să decidem – acesta va fi principalul mesaj pe care ministrul francez al Economiei, Bruno le Maire, îl transmite șefilor… Mai mult

Europa

Germania: Congresul SPD a votat în favoarea negocierilor cu cancelarul Merkel pentru noul guvern

Vladimir Ionescu

Social-democraţii germani au votat duminică în favoarea desfăşurării de negocieri cu cancelarul Angela Merkel pentru formarea unui nou guvern. Votul favorabil a fost obținut cu… Mai mult