Creşterea numărului de proprietari de locuinţe dintr-o ţară poate avea un efect negativ asupra stabilităţii financiare din cauza extinderii ciclurilor de creditare, potrivit unui studiu publicat de economistul Băncii Centrale Europene (BCE), Gerhard Ruenstler.
În plus, cererea mare de locuințe crește riscul bulelor imobiliare, atrage atenția acesta.
Analiza lui Ruesntler oferă două exemple total opuse care îi susțin teza:
- Marea Britanie – unde ponderea proprietarilor este foarte mare, de 72% (adică 72% din familii dețin apartamentul sau casa în care locuiesc) și
- Germania – țara europeană cu cel mai redus procent de proprietari (52%).
În ultimele patru decenii, în Marea Britanie au avut loc trei mega-cicluri ale volumului creditelor şi preţurilor la locuinţe, în timp ce în Germania ciclurile de creditare şi preţurile caselor au fost relativ stabile.
România pare să se încadreze în categoria riscantă reprezentată de Marea Britanie, fiindcă are cel mai mare procent de proprietari, potrivit datelor Eurostat:
Însă situația nu este deloc asemănătoare cu cea din Marea Britanie și nu există niciun pericol economic sau social, din acest punct de vedere, precizează doctor Ion Radu Zilișteanu, profesor de economie.
Procentul acesta nu este efectul unor boomuri imobiliare, ci al unei situații social-istorice speciale, de imediat după Revoluție.
Statul, explică Radu Zilișteanu, a dorit atunci să scape de cheltuielile uriașe pe care le presupunea întreținerea numeroaselor locuințe pe care le deținea și le-a vândut chiriașilor.
Cercetător ICCV spulberă unul dintre miturile postcomuniste: Românii nu și-au cumpărat locuințele fiindcă au mentalitate de superproprietari, ci de teamă
Mariana Stanciu, cercetător științific gradul I la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), a declarat pentru cursdeguvernare.ro că explicația acestui număr mare de proprietari nu trebuie căutată într-o mentalitate deosebită a românilor, așa cum greșit se spune încă:
„Subiectul este dezbătut nu numai în România, și numeroase publicații spun că românii au mentalitate de superproprietari. Dar, nu este adevărat. Este rezultatul fricii de a rămâne fără locuințe, în condițiile în care accesibilitatea la o locuință, din punct de vedere financiar, este deosebit de scăzută.
Regimul comunist a investit foarte mult în construirea de blocuri de locuințe, iar după 1989, foarte multă lume a intrat în vibrație de teamă că va rămâne fără locuința cu chirie deținută. „Nu or să mă mai lase să stau în casa asta, or să-mi ia locuința”… Și, atunci, s-au asigurat că vor cumpăra locuința în care stăteau”, a explicat cercetătoarea Mariana Stanciu.
Ea atrage atenția însă că majoritatea blocurilor sunt deja „putrezite” în interior, s-a investit doar în fațade, tot fiindcă veniturile sunt foarte mici.
De altfel, România este țara europeană cu cele mai multe probleme la capitolul calității locuirii, atrage atenția Mariana Stanciu.
România: Țara proprietarilor, mobilitate internă mică, chirii puține
Chiar și în condițiile unui procent atât de mare de proprietari, numărul de chiriași din România este foarte redus.
Explicațiile sunt multiple: salariile mici, mai ales la început de carieră, și intrarea târzie pe piața muncii, îi face pe tineri să-și prelungească până foarte târziu plecarea din casa părintească și să-și închirieze un apartament.
Așa se explică de ce România este țara europană cu cele mai multe gospodării formate din trei generații.
Pe de altă parte, spune Radu Zilișteanu, mobilitatea internă foarte scăzută: „Dacă cineva locuiește în București și primește un contract la Iași sau la Cluj, de cele mai multe ori nu este dispus să se ducă.” Indicatorul a crescut după 1989 (când majoritatea românilor mureau în casa în acre s-au născut), însă este încă foarte scăzut.
Cel mai mic procent de credite imobiliare în plată
Românii au început să aibă acces extins la credite imobiliare abia după 2005 și prețurile au explodat, angrenând unele efecte negative enumerate de economistul BCE.
Însă ponderea populației române care locuiește în locuințe cumpărate cu credite sau închiriate la prețul pieței este cea mai mică din Europa, potrivit ultimelor date Eurostat, din noiembrie 2015, referitor la situația din 2014. Cu mult chiar sub procentul înregistrat în Bulgaria, singura țară europeană care are mai multă populație în risc de sărăcie și excluziune socială:
În 2014, aproape 10% din europeni trăiau în locuințe închiriate la prețul pieței.
Cele mai mari procente din UE28 s-au înregistrat în Germania (aproape 40% din familii), Danemarca (36,6%), Olanda (32,6%), Suedia (30,4 %), și Austria (27,2 %). În Europa, cel mai mare procent de populație care locuiește cu chirie la prețul pieței este cel din Elveția, unde mai mult de jumătate din locuitori (51,8 %) plăteau o astfel de chirie.
România, acces foarte scăzut la o locuință proprie
În 2014, 11,4% din populația UE trăia într-o gospodărie în care costul total al locuirii depăşeşte 40% din veniturile disponibile ale gospodăriilor estimate pe adult echivalent.
În cazul categoriei proprietarilor de case grevate de credite ipotecare sau orice alt tip de credit, România are cel mai mare procent de populație aflată în această situație – 31,2% din proprietarii acestor case sau apartamente cheltuiau pentru locuință, în 2014, peste 40% din veniturile disponibile ale gospodăriilor estimate pe adult echivalent.
Gradul de supraîncărcare este procentul de populație care trăieşte într-o gospodărie în care costul total al locuirii depăşeşte 40% din aceste venituri. Cheltuielile legate de locuinţă includ atât costurile legate de chirie, credite ipotecare, costurile cu utilitățile şi alte cheltuieli necesare pentru reparații, sporirea confortului în locuinţă.
Este un indicator al accesibilității, iar cercetătorul Mariana Stanciu spune că toate aceste date arată, încă o dată, că suntem o țară săracă, în care prețurile la locuințe sunt extrem de prohibitive, raportate la salarii.
Spre deosebire de România, unde 31,2% din cei cu credite ipotecare cheltuiesc peste 40% din venituri cu locuirea, în Germania, țara cu cei mai puțini proprietari de case, procentul deținătorilor de credite pentru locuință aflați în această situație este de numai 11,3%.
De asemenea, gradul supraîncărcare, sau de împovărare a costului total al locuirii, în cazul populației germane care locuiește în apartamente sau case închiriate la nivelul pieței este de 23,1%, în timp ce în România este similar celui înregistrat în cazul celor cu credite – 31,6%:
Pentru a rezolva situația românilor care nu-și mai pot plăti ratele pentru casă, în aprilie a fost promulgată controversata lege a dării în plată. Băncile au înregistrat 3.907 notificari de dare în plată, din care au fost acceptate doar 1.300. Doar în cazul a 56% din renunțări ratele aveau un termen de întârziere de peste 90 de zile.
