Euroalegeri 2014: „Anti-sistemicii” vor zgudui sistemul european? 

In mai 2014 vom vedea exact cat de vulnerabila este societatea europeana la populism si extremism: vor fi alegeri europene si vom sti exact daca electoratul va trimite in Parlamentul European un numar record de populisti. In acest context se ridica mai multe probleme: a cui e vina – a politicii mainstream? -, daca aceste elemente populiste pot fi izolate sau nu, respectiv in ce masura o parte dintre ele vor face echipa si vor incerca sa blocheze o parte din proiectele Uniunii Europene.

Intai, sa incepem cu o observatie: e usor sa fii antisistem in foarte multe dintre -daca nu chiar in toate- tarile din Europa: economia europeana a fost afectata de criza mondiala si are propria criza a eurozonei. Slujbele si salariile nu mai sunt ca pe vremuri, tinerii raman multi pe bara (in unele tari, precum Spania, unul din doi fiind somer), iar angajatorii incearca sa supravietuiasca angajand oameni competenti dar mai ieftini, cazul imigrantilor. De aici, multi „localnici” au inteles ca imigrantii sunt de vina, uitand insa ca acestia din urma ocupa pozitii pe care ei, localnicii, le-au refuzat, in majoritatea cazurilor, ca fiind sub demnitatea lor. In acelasi timp, clasa politica a dat, pe rand, cu schimbul (caci din 2008 incoace fiecare tara a trecut prin cel putin un exercitiu electoral), masura incompetentei sale, pe fond si/sau forma: mai precis guvernele nu au stiut sa explice cu empatie de ce iau masurile de austeritate si cat va dura pana la iesirea din criza.

De asemenea, multe dintre guverne au pierdut increderea in competenta lor dand-o in bara comunicational, fiind fie prea agresive in taieri si asumarea mandriei reformatoare, fie nestiind sa explice de ce „fac ce trebuie”. S-a incercat o cosmetizare in 2013 incepand sa se vorbeasca in plan european de „consolidare bugetara” in loc de mult-uratul cuvant „austeritate”, dar e prea tarziu, populatia a obosit deja si incepe sa fie atenta la mesajele populiste sau extremiste, dandu-le o sansa.

Asadar, populistii si extremistii au o perioada de vis pentru a se exprima: o clasa politica slabita si demonizata per ansamblu, o economie inca sangeranda caci si unde se inregistreaza crestere economica ea nu se reflecta in buzunare, o lipsa de viziune comunicationala la varf. Misiunea le e usurata si de esenta populismului: sa constati si sa comunici bine situatia – parand empatic – fara sa oferi solutii. Sau ofera solutii insa ele sa constea in expulzarea presupusilor vinovatilor – cazul extremistilor care identifica dusmanul cu un imigrant sau minoritar etnic.

Daca e usor sa fii antisistem, va propun sa vedem cat se poate clatina „sistemul” in mai 2014. Pentru asta, trebuie vazut in primul rand care sunt marile cladiri cu bulina rosie, pasibile de a fi scuturate mai puternic de cutremur. Daca ne uitam la primele 7 tari ca marime din Uniunea Europeana, scapa aparent 3: Germania, Spania si Romania. Berlinul are noroc cu factorul calmant Merkel si cu starea economiei in ultimii ani, Madridul are norocul de a nu avea un Beppe Grillo local, care sa mature procente bune de la PP si PSOE, iar Bucurestiul pare a nu mai crede in solutii gen PPDD (deputatii si senatorii lor fiind absorbiti oricum in ultimele luni de alte partide, prioritar PSD) sau PRM, desi exista dezamagiri in crestere cu privire la USL si partidele care o compun.

Probleme vor fi insa in alte 4 mari tari din Uniunea Europeana: in primul rand Franta, unde Frontul National al lui Marine Le Pen sta bine in sondaje si pare de neoprit in obtinerea unui scor bun, de peste 20 la suta. Apoi Marea Britanie, unde UKIP e posibil sa faca un scor istoric, si chiar, din cauza sistemului de vot, sa trimita un numar mare de europarlamentari, ceea ce ar ingreuna si mai mult eforturile pro-europenilor din Marea Britanie de a pastra tara in UE in eventualitatea unui referendum in 2017. Ramane de vazut daca Italia a fost sau nu dezamagita de prestatia in Parlamentul national a Miscarii 5 Stele a lui Beppe Grillo sau daca italianul poate miza pe sprijin electoral puternic, de peste 20%, si la alegerile din mai. O ultima surpriza vine din Polonia, unde, saptamana trecuta, Miscarea Natională Poloneza (Ruch Narodowy, RN), formatiune de extrema dreapta care grupeaza zeci de mici organizatii nationaliste, ultracatolice si antieuropene, a anuntat ca se lansează in cursa pentru Parlamentul European si ca doreste sa formeze o coalitie cu Le Pen.

Faptul ca am urmarit prioritar primele 7 tari din UE, nu inseamna ca restul de 21 vor scapa de populism sau extremism, ci ca delegatii mai mari de populisti sunt pasibile sa intre in Parlamentul European in primul rand din tari cu un numar mai mare alocat de europarlamentari. De exemplu, imediat dupa Romania ca populatie se afla Olanda unde se asteapta ca Geert Wilders sa scoata un scor bun si sa faca o alianta in PE cu Marine Le Pen. E important de vazut daca, dincolo de rezultate individuale, populistii si extremistii vor reusi sa faca echipa si sa formeze un grup in PE. De cine si de cati are nevoie? De 25 de eurodeputati din 766, din cel putin un sfert din statele membre UE, iar sanse sunt, avand in vedere rezultatele din sondajele actuale. Le Pen curteaza la greu, alaturi de olandezul Wilders, aliati din Austria, Suedia, Italia, invitandu-l si pe „prietenul nostru Nigel” de la UKIP.

O ultima remarca ar putea fi de interes: bunul simt e singurul care poate salva proiectul european in urmatorul deceniu. Liderii partidelor traditionale, de stanga, dreapta, sau centriste, trebuie sa invete sa simplifice limbajul, sa creasca empatia si sa arate, clar si cu cuvinte cheie bine alese, de ce oamenii ar trebui sa ii aleaga pe ei si nu alternativele populisto-extremiste: in fond, inima bate ratiunea. Le Pen si ai sai colegi trec cu usurinta ilogica de la calificarea UE ca proiect „nazist“ (o ironie, avînd în vedere rolul construcţiei europene de a evita conflictele în Europa, prin pacea şi prosperitatea date de punerea în comun a resurselor) la „Uniunea Sovietica Europeana”. Fara o pasiune reinnoita pentru politica bunului simt, riscam sa retraim anii 30.

***

(Radu Magdin a lucrat ca ofițer de presă la Parlamentul European, actualmente este CEO SmartLink Communications)