Sub laurii creșterii economice din ultimii 2 ani băltește un fenomen care peste un deceniu ne poate exploda în față : miza pe salariile mici ca principală sursă de competitivitate, îndeosebi în industria adjudecată de investițiile străine – zona care ne-a adus cea mai importantă creștere – și ignorarea celorlalte surse de valoare adăugată mare.
cursdeguvernare.ro continuă seria de analize care premerg conferința organizată în data de 3 iunie cu sprijinul Academiei de Studii Economice – sub un titlu inspirat după o formulare mai veche a profesorului Mircea Coșea: ”Economia – De la made in Romania, la made by Romania”.
Nu, Nu e vorba de ”capitalul străin versus capitalul autohton” : într-o economie globalizată aceasta ar fi o rudimentară inadecvare, iar într-o economie românească ce-și caută locul pe piețe lumii orice astfel de antagonism ar fi pur și simplu prostie.
E vorba, însă, de trecerea la ”nivelul următor” – despre care nu vorbește nimeni : punerea în valoare a avantajelor comparative ale economiei locale, monetizarea surselor autohtone de competivitate și complementaritatea capitalului autohton la investițiile străine în dezideratul unei valori adăugate cât mai mari.
Adică despre păstrarea banilor de dezvoltare pe toate direcțiile în entitatea economică numită România. (Cristian Grosu)
***
Pe calea trecerii de la loc de materializare a unei expertize superioare în condiții de costuri scăzute spre un loc în care să obțină mai multă valoare adăugată cu resurse umane plătite mai bine remunerate există o piedică importantă pe segmentul de cercetare-dezvoltare. Unde suntem pe ultima poziție în rândul statelor membre UE.
România alocă în prezent mai puțin de o jumătate de procent din PIB și se situează cam la un sfert din media UE 28 (situată la 2,06% din PIB), respectiv o șesime din obiectivul stabilit prin strategia Europa 2020 ( 3% din PIB). Cu doar 0,42% din PIB potrivit datelor Eurostat și 0,49% din PIB conform metodologiei naționale (date definitive pentru 2012), am fost devansați clar până și de Bulgaria (0,64% din PIB).
De reținut, suntem și singura țară pentru care Eurostat menționează o diferență în materie de definire a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare ( doar pentru SUA apare o mențiune similară), după ce în 2011 a fost raportată o discontinuitate în seria temporală. Cifrele din rapoartele anuale ale INS și cele aduse în termeni comparabili de Eurostat sunt aproape identice până anul trecut, când diferența e cam mare.
Dincolo de aspectele metodologice, evoluția acestui sector strategic de activitate a fost în scădere față de anul 2008. Fapt de natură să ne compromită șansele de a avansa spre o producție cu caracter inovativ pronunțat și valoare adăugată mai mare. Și, atenție sporită, contrar tendințelor din țările din fostul bloc estic, cu care concurăm pentru atragerea investițiilor străine.
Dacă înaintea crizei, România se afla ”în pluton”, la mică distanță de Polonia, ulterior a neglijat acest domeniu-cheie al economiei și a pierdut teren. În acest timp, colegele din regiune au mizat pe zona de cercetare –dezvoltare și au sprintat spre valori mai apropiate de media UE, de care Cehia s-a apropiat deja.
Pentru referință, ar fi utilă și prezentarea topului european în materie, dominat de țările nordice, prin raportare la câteva țări din sudul continentului. Alăturarea este elocventă pentru capacitatea de a traversa criza și de a genera o creștere sustenabilă a nivelului de trai. Se poate vedea cum problemele de competitivitate încep acolo unde era de așteptat, la originea proceselor de producție.
În anul 2012 ( pentru care avem datele oficiale definitive), au fost cheltuite pentru activitatea de cercetare-dezvoltare din România 2.872,7 milioane lei. Din acești bani, 2355,5 milioane lei au reprezentat cheltuieli curente, adică 82% din total şi doar 517,2 milioane lei cheltuieli de capital, respectiv 18%, ceea ce spune multe desprea (ne)dotarea tehnică a sectorului. Mai mult ponderea cheltuielilor de capital pentru dotarea unităţilor care au desfăşurat activitate de cercetare-dezvoltare, a scăzut cu 1,2 puncte procentuale în anul 2012, faţă de anul 2011.
Privind în structură, sumele cheltuite pentru echipamente și aparatură s-au situat la 77,5% din totalul cheltuielilor de capital, ceea ce înseamnă doar 400 milioane lei sau 90 milioane euro. Alte 63 milioane lei (12,1% din total) s-au dus pe achiziții de terenuri și construcții, 29 milioane lei pe achiziții de software (5,7% din total) și 24 milioane lei (4,7% din total) pe alte destinații.
Cât privește structura sumelor alocate pentru cercetare-dezvoltare la nivel național, cam 50% au provenit din fonduri publice, 30% de la întreprinderi și 15% au venit din străinătate. De remarcat că mai puțin de cinci procente din banii întreprinderilor au susținut cercetarea din sectorul de învățământ superior, ceea ce reflectă slaba legătură între teorie și practică și deficitul de stimulente în fiscalitatea aplicată firmelor.
Una peste alta, pentru face tranziția de ”made in Romania” la ”made by Romania”, ar trebui să luăm măsuri urgente pentru a intra pe o traiectorie necesară atingerii obiectivul fixat prin strategia Europa 2020. Adică de la 0,5% la 3% din PIB în următorii șase ani, provocare dificilă dar a cărei neglijare ar greva asupra ritmului de dezvoltare economică și a perspectivelor de creștere pe termen mediu și lung.
