Drumul de la nominalizare la funcția de comisar european: culise și cutume. Și miza

de Anne-Marie Blajan | 4.9.2014 .

Corina Creţu a avut joi discuţia cu preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker. Este doar începutul procesului prin care va deveni comisar european, un proces complex, nu foarte îndelungat, dar extrem de important pentru activitatea sa ulterioară.

 cursdeguvernare.ro a aflat, de la persoane foarte apropiate acestui mecanism politic, care au preferat să îşi păstreze anonimatul, culisele acestui proces, modul în care decurge fiecare etapă, provocările pe care le întâlneşte candidatul la postul de comisar european şi ce recomandări ar avea pentru nominalizat.

Interviul cu preşedintele Comisiei – o verificare dacă va trece de filtrul audierii în PE

De obicei această primă fază care este în derulare în acest moment, are loc în cea mai mare discreţie. Jean-Claude Juncker a ales, după cum se vede, să facă publice câte o imagine de la întâlnirile cu nominalizaţii, după ce acestea au loc.

Iar discreţia a fost preferată pentru că nu se ştie niciodată care sunt rezultatele acestor discuţii. Se poate întâmpla, cum au fost cazuri, ca nominalizaţii statelor membre să fie respinşi de preşedinte: fie i-a considerat nepregătiţi, fie aveau nişte schelete în dulap care ar fi complicat lucrurile la audierea din Parlamentul European.

Atunci cere guvernului statului membru în cauză înlocuirea nominalizatului, chiar dacă procesul este foarte vizibil în ţara de origine a candidatului. Este mult mai importantă evitarea unor probleme la audieri, decât orice dezbatere dintr-un stat membru şi declaraţii politicianiste şi politice.

Preşedintele verifică anumite lucruri la nominalizaţii pe care îi are în faţă:

  • verifică să fie un european convins
  • să aibă competenţe pe zona de politici europene
  • să fie sigur din punctul de vedere al audierii în PE – să nu aibă schelete în dulap sau istorii profesionale care ar putea crea probleme.

Intră în istoria relaţiilor României cu UE, cazul Varujan Vosganian, primul nominalizat al României ca proaspătă membră a UE pentru postul de comisar european. Preşedintele Barroso a avut discuţiile cu acesta, după care au început să fie vehiculate în presa din România mai multe de informaţii si zvonuri potrivit cărora ar fi colaborat cu Securitatea. În faţa unor astfel de informaţii, reprezentantul României a fost înlocuit. Nu se dorea o astfel de vulnerabilitate, pentru că putea fi respins.

Comisia sa avusese de înfruntat, la audieri, un caz similar: eurodeputaţii l-au trecut prin furcile caudine pe reprezentantul Ungariei, Laszlo Andor, despre care apăruseră informaţii despre o colaborare prea apropiată a acestuia cu autorităţile comuniste, în trecutul său politic.

Mai recent, în urmă cu 5 ani, Rumiana Jeleva, reprezentanta Bulgariei a fost respinsă din cauza suspiciunilor care planau asupra afacerilor soţului ei. Presa de la Sofia scria că acesta ar face afaceri cu mafia organizată din ţară. Europarlamentarii au argumentat decizia de a o respinge în urma audierilor cu slaba ei pregătire, însă şi cu aceste raporturi neclare între familia ei şi mafia bulgară.

Pe de altă parte, dacă evaluăm situaţia actuală, există o serie de informaţii în presa românească şi o contestaţie referitoare la Corina Creţu:

  • scrisoarea ACL – care contestă legalitatea nominalizării Corinei Creţu
  • informaţiile referitoare la viaţa sa personală – presupusa legatură cu Colin Powell
  • acuzele lui Mihai Pacepa, că ar fi fost agent KGB

În evaluarea Corinei Creţu nu vor conta nici contestaţia ACL, dar nici informaţiile despre viaţa personală, despre presupusa legătură amoroasă. Însă o informaţie precum cea lansată de Mihai Pacepa atrage însă atenţia: Poate fi utilizată de adversarii ei politici în Parlamentul European, la audieri.

În general, la aceste audieri, PE a fost mereu atent la aceste informaţii referitoare la colaborări cu serviciile secrete sau cu poliţia politică a fostelor ţări comuniste.

Orice declaraţie politică făcută la un moment dat se poate întoarce împotriva candidatului, dar nu neapărat în discuţia iniţială cu preşedintele Comisiei, ci în audierea din Parlamentul European. Şi activitatea politică, precum traseismul este remarcat şi sancţionat, de exemplu.

În schimb, nicio informaţie legată de viaţa personală, fie că este vorba despre presupuse sau relae relaţii amoroase, sau despre preferinţele sexuale, nu contează şi nu sunt puse pe tapet.

Preşedintele Comisiei are pregătit un dosar despre fiecare nominalizat, însă nu are timpul să parcurgă fiecare amănunt. Tocmai de aceea se bazează şi pe răspunsurile date de candidaţi. Iar cea mai importantă întrebare care li se pune în această fază este: „cât de solid eşti de a obţine avizul favorabil a comisiei din PE?”

Discuţii despre portofoliu – preşedintele vorbeşte şi despre portofoliu cu nominalizaţii. Discută despre preferinţele pentru un domeniu, competenţele, dar discuţiile esenţiale despre portofoliu au loc şi cu preşedintele sau premierul – în funcție de ţară – care face lobby-ul şi negocierile.

După discuţiile cu toţi nominalizaţii, preşedintele începe să îşi deseneze organigrama şi/sau să o modifice. Faptul că a apărut o variantă, care s-a rostogolit în toată presa europeană, nu înseamnă nimic. Poate însemna că Jean-Claude Juncker a vrut să „testeze apele”, să vadă reacţii, dar până la anunţul oficial, totul este posibil.

În versiunea ideală de selecție, atribuirea portofoliilor se face pe competenţe, însă nu este criteriul esenţial. Aşa apar candidaţi pe portofolii care nu au backgound. Însă se presupune o cunoaştere bună a politicilor europene, care ar asigura apoi adaptarea la domeniu, şi cu sprijinul cabinetului şi al direcţiei generale.

Există criteriul sexului: chiar preşedintele Jean-Claude Juncker a anunţat că femeile din echipa sa vor primi portofolii mai importante şi funcţie de vicepreşedinte.

Un criteriu deloc de neglijat este cel a interesului statului membru pentru un anumit dosar: România, de exemplu, nu va putea primi niciodată politica de vecinătate şi de extindere, având interesul evident pentru Republica Moldova.

Pe de altă parte, în acelaşi registru, i-ar putea fi greu României să obţină portofoliul politicii de coeziune, dezvoltarea regională, în condiţiile în care a avut numeroase probleme în gestionarea fondurilor europene – care au dus la decizii ale Comisiei de întrerupere a programelor operaţionale – şi în condiţiile celei mai mici rate de absorţie din UE.

După atribuirea portofoliului – pregătirea audierii şi formarea cabinetului

După atribuirea portofoliului, comisarul european are la dispoziţie în principiu o lună să se pregătească pentru audieri. Pregătirea se face cu specialişti din Comisie, din directoratul general al portofoliului care îi este atribuit.

Un avantaj este cunoaşterea politicilor europene foarte bine. Însă trebuie să înveţe foarte bine politica legată de domeniul pe care îl va gestiona.

Audierile sunt dure, mai ales pentru că membrii comisiei parlamentare de specialitate cunosc domeniul foarte bine şi politica. Se ştie că eurodeputaţii optează pentru comisii în funcţie de expertiză, experienţă şi afinităţi cu un domeniu, aşa că adesea membrii comisiei sunt foşti miniştri în ţările lor, care au gestionat domeniul respectiv şi îl ştiu foarte bine.

Crearea cabinetului, o sarcină extrem de dificilă, cu capcane

Cabinetul comisarului este foarte important. Încă din faza în care eşti candidat şi se sugerează oameni, sunt sute de candidaturi, recomandate de toată lumea: familia politică, propria ţară , statele membre şi chiar proprii colegi.

Tocmai de aceea, procesul alcătuirii cabinetului ar trebui să fie amânat până după audiere, în mod ideal, dar, de cele mai multe ori pregătirea audierii şi această muncă de formare a echipei merg în paralel.

Principalul criteriu este profesionalismul şi competenţa. Comisarul trebuie să se gândească cine vor fi oamenii care îl ajută. Ei trebuie să fie super-profesionişti şi să fie de încredere. Un aspect esenţial, având în vedere că sunt multe informaţii confidenţiale, mai ales în faza de pregătire a politicilor şi opiniilor, a poziţiilor.

Nu au lipsit experienţele din Comisia Europeană în care cabinetul a demisionat din cauza unei fracturi între el şi comisar. În plus, au existat în Comisie războaie deschise între directoratul general (DG) şi cabinetul comisarului. DG are sarcina de a pregăti lucrează poziţiile şi documentele, în timp ce cabinetul comisarului îi oferă consilierea pentru poziţia politică.

Fiecare vrea să îşi lase o amprentă cât mai puternică asupra propunerii, ceea ce duce la confruntări şi sabotaje, uneori. DG trimite documentele la cabintul comisarului atât de târziu, încât nu mai are timp decât să accepte versiunea acestuia. Un comisar fără un cabinet bun este catastrofal.

În privinţa naţionalităţii, dintre cei 7 membri, doar 3 pot fi din ţara de provenienţă a comisarului. Mulţi dinte ei îşi aleg şeful de cabinet din propria ţară. El este fundamental, are rolul-cheie şi, în general, trebuie luat din interiorul Comisiei Europene.

Altfel, el trebuie să fie extrem de competent sau specialist. În cazul României, sunt foarte puţini reprezentanţi ai ţării noastre capabili să fie şefi de cabinet. Din afara Comisiei, la o evaluare a experţilor, ar fi ambasadorul nostru pe lângă UE, Mihnea Motoc. Iar din interiorul Comisiei, Aurel Ciobanu Dordea, primul negociator al României, acum director general în Comisie.

Politic, este dezirabilă alcătuirea unui cabinet multicolor politic.

Comisarul învaţă în fiecare zi, iar unii estimeză că el este pregătit după vreo 3 până la 6 luni să participe eficient la dezbaterile în Colegiu. Dar activitatea executivă anterioară nu contează extrem de mult, sau nu este o piedică faptul că nu a existat înainte. Comisarul nu este neapărat un administrator – există proceduri foarte clare ca sistemul să funcţioneze.

Un comisar pentru UE, sau pentru statul membru din care face parte?

Comisarii europeni servesc interesele Uniunii, nu pe ale statelor membre care îi propun în Comisie. Teoretic, ei sunt formulează şi urmăresc politica în domeniu la nivel european. Şi atunci de unde bătălia pe portofolii şi influenţa pe care fiecare stat membru o vrea în Comisie?

Răspuns: Pentru că un comisar are o marjă de manevră consistentă. Sunt decizii care se iau la nivelul comisarului şi nu merg la nivelul Colegiului. Un exemplu ar fi deciziile de suspendare de programe operaţionale prin care se derulează fonduri europene. Iar România a avut această experienţă. Decizia de suspendare a fost luată de comisarul Hahn, la fel ca şi cea de deblocare, în urrma evaluărilor şi misiunilor de audit.

Din marja de manevră pe care o are un comisar se pot decide lucruri şi în favoarea statului din care face parte.

Analizând activitatea comisarului Dacian Cioloş, responsabil de portogoliul agriculturii, care a reformat politica agricolă comună (PAC), şi-a pus amprenta asupra acestei politici cu elemente care să fie şi în avantajul României, au spus sursele cursdeguvernare.ro.

Un comisar este supus foarte multor presiuni, trebuie să acomodeze interese divergente de multe ori, iar ceea ce poţi face nu este ceea ce vrei, este departe de optimul pe care îl poţi face, susţin acestea.

O altă dovadă a fost flexibilitatea de care a dat dovadă în evaluarea modului în care sunt gestionate fondurile europene destinate agriculturii. Dacă DG Regio, a fost extrem de dură şi a blocat programe operaţionale, uneori chiar în urma raportării autorităţilor române că ar exista nereguli, programul privind dezvoltarea rurală s-a desfăşurat chiar şi atunci când un şef al APIA a fost pus sub urmărire penală pentru acordarea nelegală a plăţilor directe.

A fost şi meritul comisarului român, care nu a considerat întreg sistemul cu deficienţe şi corupt şi nu a întrerupt programul, motiv pentru care rata de absorbţie în agricultură este bună.

În plus, contribuţia comisarului pe proiectele conexe din Comisie este esenţială. Comisarii României au putut influenţa modul în care au fost adoptate rapoartele MCV, sau au putut temporiza nişte proceduri de infringement.

Alianţele sunt esenţiale în Colegiul Comisarilor

În Colegiul Comisarilor funcţionează alianţele. Preşedintele nu are cuvântul decisiv asupra unei decizii, cum se întâmplă în multe dintre guvernele naţionale, el trebuie să aibă cel puin majoritate pentru adoptarea sau respingerea unei decizii. În funcție de modul de lucru impus de preşedinte, acesta poate vrea ca hotărârile să fie adoptate cu unanimitate de voturi, pentru a fi ulterior susţinute mai uşor în confruntările, negocierile cu alţi parteneri, fie ei instituţii europene sau statele membre.

Comisarii negociază şi în baza acestor negocieri se fac alianţele între ei. Culoarea politică nu este neapărat coagulantul unei alianţe, dar uneori este importantă. Prieteniile cu colegii din Comisie contează şi, de multe ori, sunt esenţiale în decizia votului, se creează relaţii pe care, atunci când este nevoie, te poţi baza.

Comisarii europeni sunt printre funcţionarii UE cei mai bine plătiţi

Un comisar european are un salariu de 20.832 de euro pe lună. La instalare primeşte o indemnizaţie echivalentă cu salariul pe două luni şi i se decontează costurile mutării la Bruxelles.

Mai primeşte o alocaţie de reşedinţă, în cuantumul a 15% din salariul de bază, şi indemnizaţii lunare de 607 euro pentru reprezentare.

Explicaţia acestor venituri considerabile este aceea că, în momentul în care o persoană devine comisar, renunţă la orice altă activitate, care i-ar putea aduce un venit. În plus, dacă primeşte aprobarea preşedintelui Comisiei să publice o carte, în timpul mandatului, nu o face pe bani. Un comisar nu are dreptul să mai aibă niciun fel de venit pe perioada în care este comisar din niciun fel de activitate.

Pe de altă parte, la părăsirea Comisiei, primeşte o alocaţie de relocare echivalentă salariului de pe o lună, iar cheltuielile de călătorie şi mutare sunt decontate.

(Descărcaţi aici documentul Comisiei Europene în care este prezentat modul de salarizare şi beneficiile financiare ale comisarilor europeni)

Publicat la data de 4.9.2014 .

Un raspuns

  1. casandra
    5.9.2014, 10:17 am

    Un articol foarte util. Felicitări!
    Nu știu dacă dna. Crețu va primi un portofoliu important, dar acuzele domnului Pacepa sunt ridicole. Crețu a terminat studiile la ASE în 1989, la 22 de ani, și a fost repartizată la o uzină din Blaj. A lucrat acolo putin timp. La Revoluție avea 22 de ani. Mă tem că dl. Pacepa deja nu prea mai știe ce spune. Sau face ”servicii”.
    Scrisoare ACL este chiar confuză. Ponta a făcut propuneri dlui. Juincker, mai exact două propuneri de persoane, nu a făcut nominalizarea comisarului român. Nu putea nominaliza două persoane pentru singura funcție de comisar european care revine României. Acelea au fost propuneri, adică o etapă care precede nominalizarea.
    Cred că ar fi fost foarte utilă dezvoltarea textului privind capacitatea comisarului de a face alianțe în cadrul Colegiului comisarilor. Credeți că dl. Cioloș are o capacitate de a face alianțe mai mare decât dna. Crețu sau nu? Pe ce vă bazați?

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Mutarea contribuţiilor: problemele ei ascunse și mitologia oficială

Discuţia privind mutarea contribuţiilor plătite din salariu de la sistemul actual, parţial la angajat şi parţial la angajator, integral pe seama salariatului are conotaţii...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Consultanții: Ministerul Finanțelor ia bani „cu forţa” din sectorul privat, prin stabilirea unui prag al salariului brut. Cheltuielile angajatorilor vor creşte

Planul Ministerului Finanţelor Publice (MFP) de a  se impune firmelor private „un anumit nivel al salariului brut” este o intruziune discutabilă  în mediul privat,...Citeste mai departe »

Vladimir Ionescu

The Global Human Capital Report 2017: România, locul 42 din 130, în ceea ce privește dezvoltarea capitalului uman

România ocupă locul 42 din 130 de state la nivel mondial în funcţie de dezvoltarea capitalului uman, potrivit The Global Human Capital Report 2017,...Citeste mai departe »

Marin Pana

Deficitul de cont curent la 7 luni, în creştere cu 63%. Semnalele de atenţionare se accentuează

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat pe primele şapte luni ale anului în curs un deficit de 3.631 milioane euro, rezultat cu...Citeste mai departe »

Marin Pana

Rectificarea: ”pozitivă” sau ”negativă” e, de fapt, NEGATIVĂ PENTRU NOI

Rectificarea bugetului 2017 a ajuns prilej de bancuri, pe sistemul rabinului care le dă dreptate şi guvernanţilor care spun că e pozitivă, şi liberalilor...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / “Germany First”. Paradoxal, ce ar însemna un guvern Merkel IV fragil?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Când Donald Trump și-a anunțat, în discursul inaugural, Doctrina care-i poartă numele, sub semnul unui teribil de populist slogan America First, am...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română