Moto: “Nu am vrea sa le aducem aminte prietenilor nostri europeni cat au conditionat admiterea in UE de privatizarea sistemului bancar“. Sistemul bancar a “obtinut profituri uriase in Romania“, si este un act lipsit de fair-play sa lase economia Romaniei fara finantare in timp de criza. Presedintele Basescu (24.11.2011)
“Drumul către aservire” (The Road to Serfdom), este titlul unei carti fundamentale ale lui Friedrich Hayek, fost economist si filozof politic austriac, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 1974. Unul din marii mei preferati. Hayek a fost un reprezentant de seamă al scolii austriece si s-a remercat prin apărarea pietei libere si liberalismului economic. Friedrich Hayek a scris “Drumul către aservire” (The Road to Serfdom) pe timpul celui de al doilea razboi mondial cand era profesor in Marea Britanie. În 1931 a primit o catedră la London School of Economics unde a stat până în 1948. Din 1950 a predat la Universitatea din Chicago filosofie socială si morală până în 1962.
Fara indoiala cartea respectiva este Magnum Opus al operei lui Hayek, impreuna cu ultima lui carte publicata “Fatal Conceit” sunt lecturi obligatorii ale fiecarui om cu preocupari politico-economice. Din nefericire cartea lui Friedrich Hayek “Drumul către aservire” este cunoscuta in limba romana sub titlul “Drumul către servitute”, care denatureaza intelesul titlului original. De ce mi-am adus aminte de lucrare si am hotarat sa o prezint sumar, simplu, intr-o discutie despre rolul statului intr-o democratie liberala. Am hotarat sa ma pozitionez si sa sustin pozitia unui stat puternic in situatii de criza.
ADEVARAT! Bineinteles ca am fost etichetat demagog pentru o pozitie care nu poate fi sustinuta de un liberal-conservator ca mine. GRESIT!
Tragedia care a condus la prima criza majora in 1929 a fost exact slabiciunea statala a unor democrati liberale, inclusiv SUA. Statele fasciste, naziste si comunismul “triumfator” s-au nascut din lozincile inepte ale unor etichetati liberali, de genul lui Particiu & Co.
În capitolele III si in special VII ale cartii lui Friedrich Hayek, autorul face distinctia între planificarea economică centralizată ca specie a colectivismului (fascism, comunism, socialism) si planificarea ca rationalitate si previziune specifică a oricărui act politic rational a statului si a oricărui individ prin care se proiectează viitorul economic si social după criterii de eficientă, si da este una din prerogativele statului modern. Statul modern trebuie sa fie unul puternic.
Criza actuala, ca si marea criza a secolului al XX-lea (1929-1933), sunt rezultatul direct al slabiciunilor statelor care nu au reusit sa-si apere cetatenii de infractorii de drept comun, mascati in capitalisti onesti. Intariti-va statul, ne-a solicitat un “capitalist” roman cunoscut care este spalat de justitia romana de cam multisor.
Note si bibliografie: Friedrich Hayek -„Drumul către servitute”, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994.
2 răspunsuri
Iaca ați ajuns să apărați piața de capitalism. Mai rămâne să înțelegeți că sectorul public este o organizare rațională, acolo unde organizarea după principiile pieței ar fi irațională. Chestia cu statul minimal e prostie, ideea absurdă de-a reduce statul ca să nu poată fi… privatizat. Dacă tot ne fură, să vindem „pe un leu” casa hoților.
Piața poate fi privită ca un serviciu public. De unde și succesul relativ al capitalismulului chinez și rusesc, acolo unde bogătanii sunt strict controlați de stat. Cel puțin servicul de legalitate și serviciul monetar sunt intrinsec publice. Adică nu au unități de măsură și nu pot fi vândute la bucată. Le cumpără o colectivitate și tot ea apreciază dacă a meritat banii. Asta e, ghinion pentru dogmaticii individului.
Marx vedea geneza capitalismului din „producția de mărfuri” (din piață), dar credea că piața va dispărea odată cu capitalismul. Lenin chiar spunea că banii generează capitalism. Nu înțelegeau că piața democratică va devaloriza mase mari de capital, după extinderea pieței de capital și de credit, și va duce la scăderea prețului capitalului (prin informatizarea întregii piețe) și la transformarea muncii salariate, dependente în servicii de muncă pe piață (prin transparența sistemului informațional al întreprinderii).
Cum ar veni „comunismul de piață”, mai bine spus informaționalismul este postcapitalismul, viitorul omenirii.
Capitalism fara JUSTITIE nu exista. Domnul socialist (si cu palarie) de mai sus nu intelege acest concept. Ar fi nevoie de O SINGURA MORALA insa el are mai multe. Dupa caz..
Sau posibilitati. 🙂