Producătorii de medicamente generice din România traversează o gravă perioadă de incertitudini, generate în principal de volatilitatea cadrului legislativ.
”În România, sunt 30 de fabrici de medicamente, niciuna nu se simte foarte bine. Toți producătorii români reclamă fiscalitatea și metoda de calcul a prețurilor la medicamente, sunt facturi care atârnă foarte greu și nu știu cât ne mai putem descurca”, declară pentru cursdeguvernare.ro Dragoș Damian (foto), membru al Consiliului Director al APMGR și CEO Terapia.
În prezent, spune Dragoș Damian, trei fabrici de medicamente sunt în şomaj tehnic şi două reprezentanţe în procedură de închidere. Asta se întâmplă din cauză că în România nu există o politică a medicamentului, nimeni nu știe exact de de este nevoie.
”În alte state, când un guvern stă de vorbă cu industria farma sunt chemați producătorii. În România, lucrurile stau altfel: primii chemați la discuții sunt producătorii internaționali, apoi distribuitorii, farmaciștii și, la coadă, noi, producătorii naționali. De 10 ani nu văd nicio schimbare. Nu există o ţară în UE care să nu fi dezvoltat proiecte de atragere şi susţinere a investitorilor în industria farmaceutică, tocmai pentru a evita crize de tipul celei din România.
Este obligatorie intervenţia Guvernului pentru un plan de măsuri serioase, pe termen lung, inclusiv de a crea un cadru legislativ care să încurajeze investiţiile industriale în fabrici de medicamente în România, pentru a evita în următorii doi ani o criză mult mai dură, nu numai de acces al pacienţilor la medicamente, dar şi de natură economică. Dacă nu vom avea o legislație predictibilă și clară, atunci vom naviga din șomaj tehnic în șomaj tehnic. Cât om mai putea.”, declară Dragoș Damian.
(Citiți și: ”Guvernul schimbă, la doar 3 luni de la ultima modificare, modul de avizare a prețului la medicamente. Industria reclamă că 48% din piață e dată peste cap”)
Poziția guvernelor față de producătorii autohtoni de medicamente generice este una foarte curioasă în condițiile în care în România există și capacități, și tehnologia necesară pentru a fabrica marea majoritate a medicamentelor uzuale care sunt deficitare.
Cum însă legislaţia nu a încurajat, nici în trecut, nici în prezent, transferurile de unităţi de producţie, reţetă sau patent, situația producătorilor s-a degradat constant:
- în urmă cu 8 ani, 40% din necesarul de medicamente era produs în România, astăzi producția autohtonă acoperă cam 25%
- din producţie au dispărut 170 de medicamente în ultimii doi ani, pe lângă celelalte aproape 2.000 care au dispărut până în 2014
”Producătorii români le scot din fabricaţie sau nu introduc în fabricaţie altele noi, iar producătorii internaţionali nu aduc medicamente din import din cauza preţurilor mult prea mici aprobate de guvern şi a taxei clawback, care obligă şi la plată a 20% din cifra de afaceri“, explică Dragoș Damian.
Ministerul Sănătății a scos, în februarie 2017, în dezbatere publică un proiect de HG care urmărește schimbarea metodologiei de calcul și procedura de avizare/aprobare a prețurilor maximale ale medicamentelor.
Actul normativ a readus în discuție chestiunea predictibilității în afaceri: el a apărut la mai puțin de 3 luni de la modificări similare aprobate de fostul guvern, în baza căruia industria și-a făcut socotelile pe anul 2017.
