Luxembourgul, Olanda sau Irlanda nu sunt singurele state din UE care adoptă politici fiscale favorabil pentru atragerea investiţiilor străine.
Practicile care favorizează eludarea de la plata taxelor de către corporaţiile internaţionale sunt răspândite în multe state europene, unde guvernele se declară “competitive din punctul de vedere al impozitării”, se arată într-un studiu al unei coaliţii de organizaţii nonguvernamentale, despre practicile de impozitare în 15 ţări, printre care şi Luxembourgul.
Ducatul luxembourghez este în această perioadă în atenţia opiniei publice şi a autorităţilor europene, în urma publicării dovezilor prin care s-a demonstrat că, prin politica sa fiscală şi înţelegerile cu multinaţionalele, Luxembourgul ajută aceste corporaţii să plătească taxe considerabil reduse faţă de profitul pe care îl fac.
(Citiți și: ”De partea cealaltă a baricadei / Comisia Juncker investighează practicile neconcurențiale ale fostului premier Juncker”)
European Network on Debt and Development (Eurodad) a analizat în studiu (ataşat la finalul articolului) 15 state europene, din patru puncte de vedere :
- Corectitudinea tratatelor lor fiscale cu ţări în curs de dezvoltare
- Dorinţa guvernelor de a înceta acceptarea corporaţiilor fisctive, înregistrate pe teritoriul lor, dar fără activitate
- Susţinerea guvernelor pentru transparenţa activităţilor economice şi a plăţi taxelor companiilor transnaţionale
- Atitudinea ţărilor în a perimite statelor mai sărace să participe la negocierile standardelor globale ale impozitării
Competiţia între ţări determină practici de impozitare lipsite de onestitate
- Practicile care facilitează evitarea plăţii taxelor de către multinaţionale sunt aplicate în multe state europene, iar în unele cazuri guvernele se implică în competiţii dincolo de limitele admise pentru a atrage corporaţiile pe teritoriul lor.
Unele ţări au reuşit mai bine – precum Luxemburg, Irlanda, şi Olanda – arată studiul, dar ele sunt acum cele anchetate de Comisia Europeană pentru a fi făcut, în spatele uşilor închise, aranjamente anticoncurenţiale cu multinaţionalele.
- Multe ţări permit pe teritoriul lor „companii care au doar căsuţă poştală”, iar altele structuri – entităţi în scopuri speciale, cum sunt numite – folosite cu scopul de a se eluda de la plata taxelor.
- Studiul mai relevă faptul că statele europene au acorduri fiscale cu alte ţări, din afara UE, în curs de dezvoltare. Franţa are, de pildă, 72 de astfel de acorduri, în timp ce Marea Britanie are 66.
Aceste acorduri prevăd adesea niveluri mici de taxare pe transferurile financiare din ţările în curs de dezvoltare şi creează astfel căi prin care corporaţiile transnaţionale pot evita plata taxelor. Spania, Marea Britanie şi Suedia au negociat cele mai mari reduceri la taxe prin acordurile cu ţările în cauză.
- Majoritatea statelor UE analizate în acest studiu nu au reuşit să indice adevăraţii proprietari ai companiilor, trusturilor sau structurilor legale similare care operează pe teritoriul lor. Cehia şi Luxemburgul au decis recent să elimine acţiunile la purtător animine, dar ambele fac schimbări în legislaţie pentru a oferi noi opţiuni pentru deţinerea anonimă de acţiuni.
Studiul remarcă o rezistenţă a guvernelor naţionale de a transparentiza domeniul companiilor transnaţionale, chiar dacă au acceptat o transparentizare în domeniul bancar.
Franţa este cea mai transparentă ţară din UE, în timp ce Germania, Luxemburg, Spania, Olanda şi Suedia se opun la nivel european oricăror iniţiative de transparentizare în acest domeniu.
Statele UE profită de ţările mai sărace în acordurile fiscale
Spania a reuşit să negociete cea mai mare reducere în acordurile sale fiscale cu ţările în curs de dezvoltare, o reducere de 5,3 puncte procentuale.
Ţările mai sărace pierd astfel miliarde din veniturile de care au nevoie ca rezultat al acestor acorduri. Sub argumentul că se doreşte evitarea dublei impozitări, iar statele îşi doresc investitori, companiile ajung să plătească niveluri extrem de reduse ale taxelor, faţă de profiturile pe care îl fac.
Recomandările experţilor
Experţii care au realizat studiul au făcut şi recomandări pentru statele membre şi pentru instituţiile comunitare. Ele sunt făcute şi în baza legislaţiei comunitare existente sau pe cale de elaborare. La nivel european nu există o politică fiscală comună şi, cel mai probabil, nici nu va exista foarte curând, fiind una dintre temele extrem de sensibile pentru politicienii europeni.
Pe de altă parte, criza economică şi scandalurile din ultima vreme ar putea crea terenul propice pentru începerea unei dezbateri pe această temă. UE pierde anual 1000 de miliarde de euro din evaziune fiscală sau evitarea plăţii taxelor, iar această temă a fost prezentă în dezbaterile de la nivel european în alegerile din mai 2014.
Printre sugestiile experţilor :
- Stabilirea unor reguli unitare europene pentru accesul public la un registru privind proprietarii reali ai corporaţiilor, trusturilor şi entităţilor cu scopuri speciale (acele instituţii financiare înfiinţate cu scopul derulării de tranzacţii internaţionale, dar care nu au operaţiuni pe teritoriul statului în care se află).
- Rapoarte comprehensive despre corporaţii la care să existe acces public. Ele ar trebui să conţină informaţii despre toate ţările în care operează multinaţionalele, numele subsdiarelor din fiecare ţară, iinformaţii despre performanţele financiare ale grupului în fiecare ţară în care operează, profituri, vânzări, achiziţii şi costurile cu forţa de muncă.
Informaţii despre activele companiilor şi valoarea acestora, precum şi numărul de angajaţi din fiecare ţară ar trebui să fie publice, arată raportul. Nu în ultimul rând, să fie făcute publice valoarea taxelor plătite şi datorate bugetului în fiecare ţară în care operează.
- Experţii mai sugerează studii privind efectul de contagiune al politicilor naţionale fiscale şi efectul acestora asupra ţărilor în curs de dezvoltare, prejudiciate prin acordurile fiscale încheiate cu ţările UE, care obţin beneficii fiscale şi reduceri de taxe, în defavoarea bugetelor acestor ţări mai sărace, dar avide dupîă investitori.
- Toate statele UE ar trebui să publice evaluarea impactului existenţei unor entităţi cu scop special pe teritoriul lor şi date despre fluxurile de investiţii în taţa lor prin astfel de entităţi.
Practicile de taxare din Luxemburg au provocat prima criză a noii Comisii Europene: șeful Comisiei își investigează activitatea de premier
Atenţia sporită asupra modului de impozitare a unora dintre statele europene a fost suscitată şi de LuxLeaks, publicarea dovezilor care demonstrează că Luxemburgul este un paradis fiscal pentru marile corporaţii internaţionale.
Iar practicile autorităţilor luxemburgheze datează din perioada în care actualul şef al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, era ministru de finanţe şi premier în Ducat.
Au existat eurodeputaţi care i-au cerut demisia şi care solicită explicaţii de la Comisia Europeană. Marţi, comisarul pentru concurenţă – al cărui directorat investighează Luxemburgul pentru suspiciunea de ajutor de stat acordat printr-un regim preferenţial de taxe oferit Amazon şi Fiat – a avut o discuţie în comisia de afaceri economice din PE.
Margrethe Vestager le-a spus eurodeputaţilor că ar vrea să soluţioneze cele patru anchete moştenite de la comisarul anterior, înainte de a porni noi investigaţii în urma dezvăluirilor din LuxLeaks.
Întrebată cum ar putea Jean-Claude Juncker să cerceteze practicile fiscale pe care le-a supravegheaz, ca premier, comisarul a spus că nu s-au făcut niciun fel de presiuni asupra sa şi că i s-a dat mână liberă să investigheze aceste cazuri.
Pe de altă parte, preşedintele Comisiei Europenea rupt tăcerea la o săptămână de la izbucnirea scandalului LuxLeaks. El a declarat presei de la Bruxelles că „dacă regulile fiscale, care sunt legale, au dus la situaţia de netaxare”, atunci regretă acest lucru. Şi a continuat cu o glumă: nu îşi poate asuma răspunderea ca premier al Luxemburgului, pentru că nu mai ocupă acel post.
Jean Claude Juncker va participa la sfârşitul acestei săptămâni la reuniunea G20 de la Brisbane, Australia, care are pe agendă reformarea sistemului de taxe. Negocieri separate privind o unificare a standardelor se poartă şi sub egida ONU, la New York.
