Distribuția în ”blană de leopard” a PIB: Axele de subdezvoltare Nord-Sud și Vest-Est și contribuția județelor la PIB

Datele prezentate de Comisia Naţională de Prognoză referitor la contribuţia fiecărui judeţ la realizarea PIB la nivel naţional arată un decalaj semnificativ atât între regiunea Capitalei şi celelalte regiuni de dezvoltare cât şi, mai ales, în interiorul acestor regiuni.

Bucureştiul înseamnă mai mult de un sfert din economia României, în timp ce cele mai slab dezvoltate 11 judeţe ale ţării totalizează mai puţin de 10% din PIB.

Simplificat, situaţia se prezintă sub forma unei combinaţii între şapte regiuni care aduc în medie cam zece procente din PIB plus regiunea Capitalei, care vine aproape cu restul de 30%.

Uşor peste medie figurează regiunea Sud Muntenia şi sub medie apare semnificativ regiunea Sud-Vest Oltenia (v. tabelul).

Dată fiind şi concentrarea populaţiei din zona Capitalei, din punct de vedere economic împărţirea pe actualele regiuni de dezvoltare apare ca fiind destul de bine echilibrată.

(Citiți și: ”Analiză / Cele 4 Românii și drumul fiecăreia până la euro. Divergența internă severă”)

Diferenţele majore re regăsesc nu atât între aceste regiuni ci în interiorul lor, unde regăsim un judeţ relativ puternic, aflat într-un raport situat între 3,5 la 1 şi 5 la 1 faţă de cel mai slab judeţ.
(V. mai jos tabelul cu contribuțiile județelor la rezultatul regiunilor și cu raportul de divergență din chiar interiorul regiunilor )

Primul şi al doilea judeţ ca forţă economică reuşesc aproape în toate cazurile să aibă o pondere majoritară în rezultatele consemnate, perechile formate regional fiind :

• Constanţa-Galaţi (58% din PIB-ul regiunii din care fac parte)
• Prahova-Argeş (55% din PIB-ul regiunii din care fac parte),
• Dolj-Gorj (61% din PIB-ul regiunii din care fac parte ),
• Timiş-Arad (72% din PIB-ul regiunii din care fac parte ),
• Cluj-Bihor (56% din PIB-ul regiunii din care fac parte ).

Regiunile de Nord-Est şi Centru se aseamănă ca distribuţie interioară prin aceea că sunt la aproximativ la 50% cu primele două judeţe şi 70% cu primele trei, deoarece poziţia de „first runner up” este dublată.

Iaşiul secondat de Bacău şi Suceava, cu ponderi aproape identice, iar Braşovul de Sibiu şi Mureş, aflate la foarte mică diferenţă.

Axele de subdezvoltare: Nord-Sud și Vest-Est

Distribuţia PIB „în blană de leopard”, cu o minoritate de judeţe intens colorate de rezultate şi o majoritate formată din judeţe rămase serios în urmă, este corentă la nivel naţional, fiecare regiune venind cu câte o reprezentată în topul ponderilor în PIB la nivel naţional, unde am tras linia la trei ( sau aproape trei) procente.

Excepţia o constituie regiunea Sud Muntenia, care are două reprezentante în acest top, Prahova şi Argeş. Situate la mica distanţă de regiunea Capitalei, aici avem nucleul dur al economiei româneşti.

Poziţia extremelor din clasament ale reprezentantelor regionale, axa Timişoara – Iaşi, ar creiona, la o privire sumară destul de bine, o corelaţie de scădere a nivelului de trai de la vest la est şi de la nord la sud.

Există, însă, două probleme de concentrare a sărăciei în acest peisaj. Prima, în centrul ţării, unde (prin dimensiunea destul de mică şi prin condiţiile geografice mai dificile), judeţul Covasna este, de departe, cel mai puţin însemnat ca nivel economic, atât din perspectivă naţională, cât (atenţie !) şi din perspectivă regională.

Nici vecinul Harghita nu stă prea bine dar, totuşi, figurează pe locul 11 la nivel national, reuşind să treacă de puţin pragul simbolic de 1% aport la PIB-ul naţional.

Surpriza vine, însă, atunci când, puse la rând, se observă uşor cum particula “Sud” apare la şase din cele mai slabe 11 judeţe (cele cinci grupate plus Mehedinţiul la concurenţă cu Covasna).

Avem de-a face cu o adevărată centură a sărăciei, întinsă pe tot sudul ţării, din Banat şi până la Deltă. Care se îmbină, însă, cu relativa prosperitate a judeţelor situate în proximitate (inclusiv zona capitalei), aflate în marea lor majoritate ( excepţie fac poziţiile 4, 6 şi 8 din topul ponderilor ridicate) tot în jumătatea de jos a României, aşa cum apare ea pe hartă.

Aici se percep cel mai acut decalajele relative de dezvoltare la nivel national şi nu în Regiunea Nord-Est. Unde sărăcia, ca fenomen, este cert de mai mare amploare dar şi, oarecum, mai puţin dureros, deoarece se manifestă mai uniform ( aici întânim şi decalajul minim între judeţele care compun regiunea).

Sunt aspecte care ar trebui să dea de gândit, cel puţin din perspectiva abordărilor de atribuire a fondurilor (inclusive europene şi nerambursabile) menite să asigure reducerea decalajelor de dezvoltare. Cu eventuala deplasare a accentului în profil intraregional, nu doar între regiuni sau ca medie între România (privită ca un bloc omogen) şi ţările dezvoltate din Occident.