termen utilizat în teoria economică marxistă, care desemnează utilitatea unui bun, determinată de proprietăţile fizice şi chimice intrinseci ale acestuia, pe baza căreia poate satisface o anumită nevoie socială, materială sau spirituală, fie direct, ca bun de consum individual sau colectiv, fie indirect, ca resurse utilizate pentru producerea de noi bunuri economice. În concepţia marxistă, v. de î. este rezultatul muncii concrete şi formează fondul material al avuţiei naţionale. În unitate cu valoarea-muncă constituie conţinutul conceptului de marfă. V. de î. este considerată purtătoarea materială a valorii (v. Marfă).
