vineri

29 martie, 2024

Dicționar Economic

UTILITATE ORDINALĂ

joi, 16 ianuarie, 2014

concept ce semnifică metodele neoclasice de măsurare a utilităţii economice. După cum se ştie, măsurarea cardinală a utilităţii a ridicat numeroase semne de întrebare, mai ales în legătură cu operaţionalizarea acestei metode. În primul rând, nu s-a găsit o unitate acceptabilă de măsurare a utilităţii în viziune cardinală. În al doilea rând, au apărut confuzii în legătură cu agregarea utilităţilor parţiale asociate fiecărui bun. Ca urmare, s-a impus metoda măsurării ordinale a utilităţii eco- nomice, metodă ce a fost fundamentată de V. Pareto, J.R. Hicks, R. Allen. Ipoteza de bază a concepţiei ordinale asupra măsurării utilităţii este următoarea: nu este necesară  măsurarea utilităţii fiecărei doze din bunul consumat, a fiecărui bun, fiind suficientă doar ordonarea preferinţelor consumatorului. Pornind de la bunurile existente (oferite), de la cazurile (combinaţiile) posibile de bunuri ce ar putea fi cumpărate şi consumate, consumatorul este în măsură să compare mai multe programe (coşuri) de consum şi să le ordoneze după preferinţele sale individuale şi după posibilităţile pe care le are (venit, buget). Rezultanta acestor operaţiuni de alegere şi de ordonare este tocmai u.o. (v. Utilitate cardinală)



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: