valoare mobiliară, titlu de creanţă reprezentativ pentru un împrumut contractat de un agent economic-persoană juridică pentru o sumă şi un timp determinat de la diferite persoane fizice şi/ sau juridice. Se emite în condiţii reglementate prin lege, pe piaţa financiară primară; se revinde pe piaţa financiară secundară. Dreptul de a emite o. îl au agenţii economici (persoane juridice) cu o anumită experienţă şi al căror capital este liber. Numai societăţile comerciale importante şi cu reputaţie bună, precum şi unităţile administraţiei publice centrale şi locale pot avea cumpărători pentru o. emise. O., ca titlu de valoare, are numeroase indicaţii: număr de ordine, valoare nominală, termene de plată, modul în care se achită dobânda, condiţii de rambursare, garanţii pentru obligatari, emitentul, raţiunea sau sco- pul emisiunii, capitalul şi sediul emitentului etc. De regulă, emisiunea de o. se face la valori nominale standard şi este însoţită de un prospect care explicitează condiţiile şi scopul împrumutului. O. este un mijloc de finanţare care nu permite obligatarilor să intervină în gestiunea societăţii emitente, aceştia putându-se organiza însă pentru a-şi realiza interesele. Dobânda pe care o aduce o. este de o mare diversitate: a) exprimată printr-o rată invariabilă, progresivă sau care se indexează pe diferite baze; b) însoţită de o primă de subscriere, care se determină ca diferenţă între valoarea nominală a o. şi preţul de subscriere; c) cu primă de rambursare, ce se calculează ca diferenţă între suma rambursată (mai mare) şi valoarea nominală (mai mică); d) mărită cu câştiguri prin tragere la sorţi. Plata dobânzii şi restituirea împrumutului către cei ce au subscris sunt garantate. Durata împrumutului angajat prin emisiunea de o. este medie şi lungă. Rambursarea sumelor subscrise de obligatari se poate face prin: a) anuităţi constante; b) anuităţi regresive; c) răscumpărare la bursă; răscumpărare anticipată – dacă a fost prevăzută în prospectul de emisiune; d) conversiunea o. în
acţiuni – dacă a fost prevăzută la emisiune. O. se deosebeşte de acţiune prin faptul că aceasta din urmă este un titlu de proprietate. O. se deosebesc şi faţă de titlurile de creanţă pe termen scurt negociabile (precum bonurile de trezorerie şi altele), pentru că acestea din urmă au termen scurt şi sunt proprii pieţei monetare. O. poate fi: a) la purtător şi b) nominativă (v. Acţiune, Bon de tezaur).
