intervenţie exercitată de un subiect individual sau colectiv asupra unui sistem, sau proces economic, în scopul de a-i imprima şi menţine o anumită evoluţie decurgând dintr-un proiect asumat de subiectul respectiv. G.e. presupune exercitarea de către subiect, potrivit unor criterii specifice de raţionalitate economică, a atributelor de proiectare, pilotare, control şi reglare asupra obiecti- velor, structurii, funcţionării şi performanţelor proce- sului sau sistemului economic gestionat. În accepţiunea sa originară, g.e. era considerată ca fiind de natura administrării unei entităţi economice autonome şi active, în principal prin sesizarea şi corectarea abateri- lor constatate faţă de o serie de condiţii sau parametri de referinţă, sub controlul unui factor de autoritate şi cu respectarea unor reguli juridice, metodologice şi procedurale; un asemenea demers viza respectarea unor corelaţii necesare între eforturi şi rezultate, între venituri şi cheltuieli, integritatea patrimoniului entităţii gestionate şi utilizarea în propriul interes a resurselor sale. Conceptul şi practica actuale ale g.e. înregistrează, sub impactul noilor abordări de factură sistemică, evoluţii marcate în raport cu cea tradiţională; acestea constau, în principal, în accentuarea orientării prospec- tive faţă de cea retrospectivă, diminuarea elementelor de control formal în favoarea celor de concepţie, trecerea de la perspectiva analitică la cea interactivă şi integratoare, de la promovarea continuităţii la gestiona- rea inteligentă a schimbărilor. Asemenea evoluţii sunt alimentate de extinderea sferei g.e. şi asupra activelor intangibile, precum şi a unor asemenea ipostaze şi coor- donate ale realităţii economice, cum sunt: timpul, informaţia, competenţele firmei, învăţarea şi cunoaşterea organizaţională, succesul şi performanţele, precum şi situaţiile de criză (v. Management).
