nivelul maxim al utilităţii totale de care beneficiază un consumator din bunurile cumpărate cu un anumit buget (venit). În condiţiile constrângerii bugetare, consumatorul trebuie să aleagă o variantă de combinare a diferitelor cantităţi din bunurile disponibile care poate fi achiziţionată şi, totodată, să corespundă preferinţelor sale. Utilitatea totală rezultată din aceste bunuri este maximă atunci când utilităţile marginale sunt proporţionale cu preţurile lor. De exemplu, în cazul a două bunuri x şi y: dacă Umx şi Umy, Px şi Py reprezintă utilităţile marginale şi, respectiv, preţurile bunurilor, atunci utilitatea totală este maximă când: Umx/Px = Umy/Py. Generalizând, rezultă că echilibrul consumatorului este atins atunci
când raporturile dintre utilităţile marginale şi preţurile tuturor bunurilor sunt egale (v. Curbele de indife- renţă, Linia bugetului, Utilitatea marginală).
