(1) situaţie a pieţelor interdependente caracterizată prin inexistenţa
excesului de cerere sau de ofertă. De exemplu, dacă toate veniturile sunt cheltuite în întregime pentru procurarea bunurilor x şi y, atunci o creştere a cererii pe piaţa bunului x determină o reducere a cererii pe piaţa bunului y. În cazul în care pe piaţa bunului x excesul de cerere este egal cu zero, atunci această piaţă se află în echilibru, cantitatea cerută fiind egală cu cea oferită. Dar în acest caz şi piaţa bunului y se află în echilibru. Generalizând, se poate spune că n pieţe interdependente sunt în echilibru, dacă pe n-1 pieţe excesul de cerere sau de ofertă este egal cu zero. (2) Metodă de analiză a interdependenţelor existente între diferitele entităţi (pieţe, sectoare etc.) ale economiei naţionale. Această metodă porneşte de la faptul că evenimentele care au loc într-o anumită entitate pot determina modificări majore în restul economiei. Totodată, aceste modificări au un efect de feed-back asupra situaţiei din respectiva entitate. De exemplu, majorarea preţului la benzină determină creşterea costurilor şi preţurilor altor bunuri. La rândul lor, preţurile mai ridicate ale acestor bunuri vor determina creşterea costului benzinei.
