egalitatea dintre cheltuielile şi veniturile bugetului public. E.b. constituie o problemă de politică economică şi financiară. În concepţie clasică, e.b. era considerat “regula de aur” a gestiunii financiare publice. În prezent, pornindu-se de la teoria keynesistă, se susţine că politica financiară a unui guvern trebuie apreciată după rezultatele obţinute, după efectele pe care le are asupra economiei şi nu după simpla stare de echilibru sau dezechilibru a bugetului, fiind esenţială evitarea risipei şi ineficienţei. Urmărindu-se maximizarea rezultatelor ce se obţin totuşi, este de preferat e.b. (v. Buget de stat).
