tip de analiză ce permite ca agentul economic să elaboreze şi să implementeze decizii comparând beneficiile sau costurile adiţionale (extrasuplimentare) rezultate din două acţiuni concurente. Termenul este cunoscut în teoria economică şi drept „analiză marginală”. O variaţie (pozitivăde creştere; sau negativăde reducere) a unui factor economic determinant (variabilă independentă) va genera o modificare implicită a factorului economic determinat (variabilă dependentă), în sensul creşterii sau reducerii acestuia, în funcţie de faza de evoluţie în care se găseşte acesta. Raţionamentul în cadrul c.e.m. presupune următoarele reguli: atunci când unitatea adiţională este pozitivă, fenomenul determinat înregistrează o creştere; când modificarea fenomenului determinant generează o valoare marginală negativă, vom asista la o scădere a valorii fenomenului determinat; iar atunci când unitatea adiţională este nulă, nu vom asista la modificarea fenomenului determinat; în situaţia în care unitatea adiţională este mai mare decât valoarea medie a fenomenului, valoarea lui totală creşte, iar când modificarea suplimentară este inferioară valorii medii, valoarea totală scade; cele două valori (medie şi marginală) sunt egale în punctele de minim sau de maxim (de extrem ale
funcţiilor matematice ce definesc evoluţia celor două forme ale productivităţii)
