principiu,
teorie, privitoare la rolul comerţului exterior ca factor
de dezvoltare şi progres al ţărilor partenere la
schimburi. În literatura de specialitate, a.c.r. este
cunoscut şi ca teorie a costurilor comparative
relative. Spre deosebire de A. Smith, David Ricardo
(cel care a fundamentat acest principiu) a pus accentul
pe mărimile relative, atunci când a analizat eficienţa
şi rolul comerţului exterior. Potrivit principiului a.c.r.,
fiecare ţară se specializează în producerea şi exportul
acelor bunuri pe care le fabrică cu costuri relativ mai
scăzute, cu sacrificarea unor şanse mai puţine şi a
căror eficienţă este relativ mai mare, comparativ cu
alte ţări. Invers, fiecare ţară va căuta să importe acele
bunuri pe care le produce la costuri mai mari şi a
căror eficienţă este relativ mică, comparativ cu a altor
ţări. Deci, esenţa principiului a.c.r. constă în
următoarele: (a) o ţară optează pentru producerea unei
mărfi A, pentru care, în comparaţie cu o altă marfă
B, cheltuielile nete sunt comparativ mai mici; (b) pe
această bază, schimburile comerciale internaţionale
pot fi reciproc avantajoase tuturor partenerilor; (c)
premisa şi corolarul a.c.r. este liberul schimb, deplina
libertate concurenţială între ţări, indiferent de poten-
ţialul lor economic. D. Ricardo a ilustrat principiul
a.c.r. cu date privitoare la două ţări (Anglia şi
Portugalia) şi două bunuri (vin şi pânză). Pentru
simplificare, Ricardo a exprimat costurile în ore-
muncă. În acest exemplu clasic, Portugalia dispune
de costuri mai reduse la ambele bunuri (80 şi 90 faţă
de 120 şi 100 ore-om de muncă). Dacă se analizează
problema cu ajutorul costurilor oportune, se constată
că Anglia are un avantaj relativ la pânză, deoarece
pentru producerea unui yard de pânză este obligată
să sacrifice 5/6 galoane de vin. În schimb, în
Portugalia cheltuiala de muncă pentru un yard de
pânză ar echivala-o pe cea ocazionată de producerea
a 9/8 ga-loane de vin. Deci, costul oportun al pânzei
este mai mic în Anglia, comparativ cu Portugalia (5/
6<9/8). Portugalia, la rândul ei, dispune de un a.c.r. în producerea de vin, costul oportun al vinului produs aici este mai mic (8/9<6/5). Dacă se consideră că cele două ţări sunt economii deschise şi că ele s-au
specializat în sensul principiului a.c.r., pe baza unora
şi aceloraşi resurse deţinute de ţările partenere se obţin
sporuri de producţie. Principiul a.c.r. a reflectat mai
mult economiile din secolul al XIX-lea şi de la
începutul celui de-al XX-lea, adică acele economii