indicator sau mărime
statistică care constituie o componentă a masei
monetare, cu autonomie relativă în cadrul acesteia.
Fiecare a.m. are funcţii specifice şi relevanţă prin
fluxurile reale pe care le mijlocesc instituţiile
financiar-bancare ce îl gestionează şi informaţiile pe
care le poate furniza. Se determină prin însumarea
după anumite reguli a unor operaţii sau fluxuri în
expresie valorică precum numerar în afara sistemului
bancar, disponibilităţi la vedere, depozite ale
populaţiei, depozite în valută ale rezidenţilor etc.
Modul de calcul are, adesea, anumite elemente
specifice diferite de la o ţară la alta, fără a-şi pierde
însă capacitatea de a asigura o anumită
comparabilitate la scară internaţională. A.m. are
valoare cognitivă prin: modul de calcul, mărimea sa
absolută, dinamica sa şi comparaţii cu alte agregate.
Cele mai cunoscute a.m. sunt M1, M2, M3, şi L. Pe
baza lor se mai pot determina şi altele. Astfel, a.m.
curent, operativ, al Băncii Naţionale a României este
baza monetară care se compune din: a) numerar în
casieriile băncilor; b) numerar în afara sistemului
bancar; c) disponibilităţi ale băncilor la banca
centrală. Prin intermediul acestui a.m., Banca
Naţională urmăreşte, indirect, masa monetară.
Raportul dintre baza monetară şi masa monetară este
esenţial pentru realizarea unei corelaţii adecvate între
politica monetară şi creşterea preţurilor (v. Agregat,
Masă monetară).
