creşterea capitalului unei unităţi economice (firme) sau ţări. În optica economiştilor, creşterea capitalului are atât semni- ficaţii, cât şi moduri diferite de realizare. În acest sens se distinge: a) a. de c. în condiţiile menţinerii (intacte a) structurii componentelor existente anterior; b) a. de c. prin modificarea structurii componentelor existente anterior în condiţiile în care au loc substituiri între ele sau între ele şi altele noi, ceea ce implică reorganizarea lor. Sursele a.  de c. sunt: a) profitul propriu, b) amortismentele proprii, c) aportul de capital; d) creditul. Orice unitate economică poate recurge la una sau mai multe surse deodată sau succesiv.