semnat la 17
şi 28 februarie 1986, la Luxemburg şi Haga, modifică
Tratatul de la Roma şi prevede realizarea, începând
cu 1 ianuarie 1993, a unei mari pieţe “fără frontiere
interioare în care să fie asigurată libera circulaţie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor”.
Aprofundarea procesului de integrare între ţările
membre vizează şi alte obiective asupra căror se
realizează consensul, cum sunt: a) coeziunea
economică, prin care fiecare membru va face eforturi
de a elabora şi promova politici economice şi sociale
convergente cu partenerii din comunitate, beneficiind
şi de sprijin comunitar; b) recunoaşterea mutuală
în domeniul comercial şi al concurenţei, care presu-
pune ca statele membre să recunoască măsurile
(reglementările) speciale ale partenerilor după regula
“un bun produs şi comercializat legal într-un stat
membru beneficiază de libera circulaţie pe marea
piaţă unică”. Prin recunoaşterea mutuală a regulilor
stipulate într-un acord asupra exigenţelor minimale
privind politicile comerciale şi ale concurenţei se
conferă dinamism măsurilor naţionale în acest
domeniu; c) armonizarea politicii sociale la nivelul
Uniunii, prin posibilitatea organelor comunitare de
a adopta şi a urmări implementarea în toate ţările
membre a reglementărilor în domeniul social. A.U.E.
introduce conceptul de “spaţiu fără frontiere”, prin
care orice cetăţean comunitar poate circula fără for-
malităţi în spaţiul geografic comunitar, poate munci
şi învăţa oriunde fără discriminări, creându-se o
adevărată piaţă unică a muncii la nivel comunitar;
d) coordonarea eforturilor de cercetare şi
dezvoltare tehnologice ale ţărilor membre, inclusiv
pe baza unui sprijin comunitar multilateral, logistic
şi financiar; e) consolidarea SME (Sistemul Monetar
European) şi extinderea domeniilor de folosire a ECU
(Unitatea Europeană de Cont), la care să adere toate
statele membre, premisă pentru crearea marii pieţe
interioare; f) adoptarea deciziilor, preponderent pe
baza majorităţii calificate în cadrul Consiliului
Ministerial (în detrimentul principiului unanimităţii).
Se convine asupra următoarei repartizări a voturilor:
câte zece voturi revin pentru Anglia, Germania,
Franţa, Italia; Spania – opt; câte cinci voturi pentru
Belgia, Olanda, Grecia, Portugalia; câte trei voturi
Danemarca şi Irlanda; Luxemburg două voturi.
Majoritatea calificată 54 voturi, iar minoritatea de
blocaj 23. Prin aderarea, după 1 ianuarie 1995, a
Austriei, Suediei, Finlandei se modifică majoritatea
calificată şi minoritatea de blocaj; g) sporesc
competenţele Parlamentului European, desemnat
prin vot universal direct şi având putere de
amendament în domeniile supuse procesului
decizional bazat pe majoritate calificată (libera
circulaţie a capitalurilor, prestările de servicii, politica
comună în domeniul transporturilor maritime şi
aeriene, politica de coeziune în domeniul cercetării
ş.a) (v. Uniunea Europeană).
