România se individualizează clar în UE ca evoluţie a deficitului de cont curent, cu a doua cea mai mare valoare a deficitului de cont curent pe 2017 şi un trend în creştere permanentă din 2014 încoace, potrivit datelor actualizate de Eurostat la mijlocul lunii ianuarie 2019.
În aceste condiţii, se pune problema ce motive am avea noi să fim altfel decât ţările din regiunea şi liga noastră de dezvoltare, încât să fim complet pe dos. Şi faţă de ele şi faţă de marile economii europene. Mai mult, să ne permitem ieşirea din zona de echilibru recomandată expres prin tabloul de bord cu 14 indicatori macroeconomici pentru stabilitate monitorizaţi la nivelul UE.
Poate am fi putut acepta un deficit temporar dacă banii s-ar fi dus pentru „şcoli, spitale şi şosele”, dar nu este cazul, banii s-au dus şi se vor duce şi mai abitir în consum. Presând pe cursul de schimb euro/leu, într-o piaţă liberă care cotează inclusiv capacitatea unei ţări de a lua decizii utile mediului economic.
Pentru a vedea cum ne poziţionăm relativ la alte state membre vă prezentăm următorul tabel:
Notă metodologică
Deficitul de cont curent se referă la situaţia unei ţări pentru care valoarea bunurilor şi serviciilor importate o depăşeşte pe cea a bunurilor şi serviciilor exportate, după cumularea pe ambele fluxuri cu intrările şi ieşirile provenite din veniturile „primare” (venituri din muncă, venituri din investiţii în active financiare – investiţii directe, de portofoliu şi alte investiţii – şi alte venituri primare – impozite, subvenții-) şi veniturile „secundare” (transferuri curente private şi transferuri ale administraţiei publice. În esenţă, este vorba despre rezultatul în bani al tranzacţiilor cu străinătatea.
Observaţii:
1. Ieşirea din criză în 2014 şi revenirea la nivelul economiei din 2008 s-a făcut simultan cu reducerea deficitului de cont curent la valoarea de numai -0,7%, cu care România se încadra în rândul statelor provenite din fostul bloc estic. Din păcate, avansul luat pe calea recomandărilor de echilibrare financiară faţă de alte state a fost irosit ulterior.
2. Deteriorarea sistematică a soldului contului curent s-a produs în contracurent cu TOATE statele ex-socialiste prezentate în tabel, care au aderat la UE. Acestea au ajuns integral pe plus în 2017, cu valori cuprinse între +0,2% din PIB în cazul Poloniei, economia cea mai apropiată ca structură şi mărime de a noastră şi +6,5% în cazul Bulgariei, ţară care şi-a declarat intenţia de a adopta cât mai rapid moneda unică europeană.
3. Deja, conform datelor oficiale publicate după primele 11 luni din 2018 România a ajuns cu deficitul contului curent la -4,3% din PIB, ceea ce înseamnă că trendul negativ se va păstra şi pentru anul trecut, valoarea cea mai probabilă de final de an fiind undeva la -4,7% – 4,8% din PIB.
4. Chiar dacă nu au forţa economică şi competitivitatea Germaniei ( care a ieşit în partea superioară din zona recomandată de echilibru ( -4% – +6% din PIB) pentru deficitul de cont curent, celelalte mari economii din UE, cu excepţia Marii Britanii, au avut excedente sau minusuri puţin semnificative (în pofida modelului socio-cultural latin, vezi Italia, Spania şi Franţa).
5. De altfel, chiar şi Marea Britanie a luat măsuri pentru a restrânge deficitul de cont curent, mai ales după ce lira sterlină a coborât în ultimii trei ani de la 1,37 euro spre 1,13 euro. Ori, spre deosebire de noi, britanicii mai au, în balanţa de plăţi, un cont financiar şi un cont de capital capabile să atenueze efectul deficitului de cont curent.
