Deficitul balanței comerciale pe prima lună anului în curs a fost de 382,7 milioane euro, de peste trei ori decât cel din ianuarie 2015.
Exporturile au fost mai mici cu 1,6%, în timp ce importurile au crescut cu 3,1%, ceea ce explică evoluția deficitului dar arată și sensibilitatea acestuia la ușoare variații nedorite ale performențelor din schimburile externe.
Cu toate acestea, situația nu este chiar atât de rea deoarece deficitul a fost relativ redus în mărime absolută iar gradul de acoperire a importurilor cu exporturile realizate s-a situat la 95,4%.
Adică peste performanța de anul trecut, când acest indicator a fost în scădere și s-a dus spre pragul de 90%.
Ponderea exporturilor către statele din zona UE a fost de 77,7% din totalul exporturilor (în creștere) , în timp ce 78,4% din importuri (tot în creștere) s-au făcut pe aceeași relație externă, cu observația că decalajul între cele două ponderi este în scădere.
În fapt, economia românească este tot mai mult orientată către piața unică europeană, ceea ce nu pare a se constitui într-un avantaj.
Rezultatul schimburilor cu statele membre ale Uniunii a fost de 85% raportat la deficitul total, ceea ce confirmă deficitul de competitivitate față de statele UE și nu constituie o noutate.
În schimb, a fost dezamăgitoare evoluția pe relația non-UE, unde importurile au depășit exporturile ( 973,2 milioane euro față de 917,4 milioane euro) și au deteriorat suplimentar rezultatul de ansamblu (+15% raportat la sold).
În structură, se păstrează poziția net excedentară pe segmentul livrărilor de mașini, echipamente de transport și alte produse manufacturate, care reprezintă 53% față de deficitul consemnat și explică performanța bună a gradului de acoperire.
Din păcate, produsele agroalimentare, băuturile și tutunul, aflate o vreme pe plus, au revenit și se consolidează pe sold în domeniul negativ.
Minusul de pe partea de materii prime și materiale este unul minor și nu reprezintă neapărat un lucru rău. Mai ales dacă se sporește capacitatea de prelucrare în țară a acestor materii prime și li se adaugă o valoare suplimentară.
Situația rămâne îngrijorătoare la capitolul produse chimice și produse conexe, unde deficitul reprezintă 124% față de cel înregistrat pe total și explică integral soldul negativ din comerțul exterior.
Pe segmentul de combustibili minerali, lubrifianți, etc., se mai adaugă circa o șesime din deficitul comercial, ceea ce face din petrochimie segmentul critic al schimburilor externe.
Poate că, date fiind investițiile necesare pentru asigurarea condițiilor de mediu și de decontaminare a zonelor care erau afectate de poluarea din industria chimică, nu ar fi o situație chiar atât de rea. În treacăt fie spus, acum devine clar că toate acele clauze din privatizări privind investiții în retehnologizare și aducerea la zi a emisiilor de noxe au fost doar vorbe în vânt.
Cu toate acestea, raportul în sine de dependență a României față de produsele chimice livrate de alte țări a ajuns să fie unul îngrijorător, cu importuri care sunt de aproape patru ori mai mari decât exporturile.
E bună și atenția îndreptată către independența energetică a țării, dar cum rămâne cu dependența deja cronică de produsele chimice realizate de alte țări ?
