Bugetul general consolidat a înregistrat la finele primelor opt luni din 2017 un deficit de circa şase miliarde şi jumătate de lei, sumă echivalentă cu 0,78% din noul PIB estimat pentru anul în curs (mai mare cu 21 de miliarde de lei faţă de cel utilizat la raportările lunare precedente, ceea ce a atenuat şi creşterea deficitului în raport cu luna anterioară, când fusese anunţat la 0,63% din PIB).
Rezultatul consemnat se situează mult sub performanța de anului trecut, când, la 31 august 2016, soldul bugetului a fost tot pe minus dar undeva la ceva mai mult de jumătate ca sumă, respectiv doar -3,41 miliarde lei sau -0,41% din PIB. Ceea ce se constituie într-un serios motiv de îngrijorare, dat fiind că la finalul anului trecut de-abia am reuşit să ne încadrăm, la limită, în deficitul maxim permis de 3% din PIB.
Cheltuieli peste posibilităţi
Rezultatul mai slab decât în primele opt luni din 2016 a apărut din combinarea avansului de 13,2 miliarde lei pe partea de venituri cu sporul de 16,6 miliarde lei pe partea de cheltuieli. România a s-angajat în cheltuieli peste posibilităţile rezultate din creşterea economică, risipind acest avantaj în loc să profite pentru a consolida finanţele publice.
După cum anticipam, odată cu refacerea prognozei referitoare la valoarea PIB pe anul în curs, veniturile bugetare au apărut MAI MICI prin raportare la PIB. De aici problema creată prin efectuarea şi, mai ales, angajarea hazardată de cheltuieli prezente şi VIITOAREcu o pondere MAI MARE în PIB, pe fondul unui nivel oficial previzonat record negativ de doar 30,5% pondere a veniturilor.
Fapt grav, dacă tot au crescut într-o proporţie semnificativ mai mare decât veniturile, cheltuielile nici măcar nu au fost orientate către dezvoltare şi investiţii, ci s-au dus în sacul fără fund al consumului după criterii discutabile ( de pildă, pe calea punctului de pensie umflat artificial , în proporţii egale pentru toţi pensionarii, indiferent de nivelul pensiei).
De reţinut, ne aşteaptă în acest septembrie scadenţa de plată a peste 1 miliard de euro din împrumutul de stabilizare macroeconomică luat în anul 2009 de la Uniunea Europeană, cheltuială pe care nu am avut-o în anul 2016, din motive de programare a scadenţelor legate de campania electorală (după cum se vede, după ce că iarna nu-I ca vara, nici 2017 nu e ca 2016).
Cum se mută banii din buzunarul drept în buzunarul stâng
În esenţă, tot sporul de cheltuieli s-a concentrat pe partea de cheltuieli de personal, care au crescut cu 0,5% din PIB pe primele opt luni ( după o fulminantă majorare cu 21,4% de la un an la altul).Prin taxarea acestor cheltuieli sporite ( mutând banii dintr-un buzunar în altul) a rezultat şi un spor de +0,3% din PIB pe partea de venituri, ceea ce coincide pe net cu majorarea cheltuielilor totale.
Pe capitole de cheltuieli, majorarea salariilor a fost parţial contrabalansată prin diminuarea semnificativă a cheltuielilor cu bunuri şi servicii şi prin tăieri de fonduri de la cheltuielile de capital. Singurul domeniu unde lucrurile au mers ceva mai bine decât anul trecut ( era şi destul de greu să meargă şi mai prost după prestaţia guvernului „technocrat”) a fost cel al finanţării proiectelor cu asistenţă nerambursabilă.
Factorii de maxim impact pe buget – absorbţia şi pensiile
Din păcate, absorbţia de fonduri europene, singura sursă care ar fi avut o amplitudine suficientă pentru a echilibra decisiv bugetul public, nu a fost adusă cât de cât mai aproape de potenţial. Miarcolul acreditării rapide pentru depăşirea obstacolelor birocratice impuse de Bruxelles nu s-a produs şi nici interesul pentru gestionarea unor fonduri controlate draconic nu afost prea mare.
Majorarea fără nicio bază reală a punctului de pensie cu 9% de la mijlocul anului, a trimis deficitul cronic al bugetului asigurărilor sociale la peste 4 miliarde de euro pe an. bani care nu au legătură cu pilonul I şi cu solidaritatea între generaţii. bani ce vor trebui daţi din bugetul de stat, an de an de an, precum în reclama cu Aspenterul, fie şi „din piatră seacă”.
Aşadar, prin măsurile luate de Executiv, s-a deplasat considerabil accentul dinspre investiţii (dezvoltare sustenabilă pe termen mediu și lung) către consum (pe termen scurt). Dacă anul trecut am avut un deficit de 3% din PIB iar acum, pe fondul unor încasări ce se dovedesc a fi mai mici, angajăm cheltuieli tot mai mari, ce credeţi că se poate întâmpla cu minusul din execuţia bugetară ?
