În Uniunea Europeană, peste 2,8 milioane de hectare au fost alocate producţiei de fructe şi alte 2,1 milioane de hectare producţiei de legume.
Eurostat a publicat topurile de profil, topurile în care România, a şaptea ţară din UE ca mărime şi populaţie străluceşte prin absenţa la toate capitolele.
Altminteri, trebuie precizat că Spania a fost statul membru care a acordat în anul 2016 cea mai mare atentie producţiei de fructe ( 942 de mii de hectare sau 33% din suprafaţa totală), în timp ce Italia a fost cel mai mare producător de legume ( 420 de mii de hectare sau aproape 20% din suprafaţa totală).
Pentru referinţă, menţionăm că ţara care ar trebui să ne fie model de urmat pe calea integrării europene şi a reducerii decalajelor faţă de Occident, Polonia, a recoltat mai mult de unu din patru mere produse în UE, depăşind lejer Italia sau Franţa ( 28,7%, faţă de 19,6%, respectiv 14,5%).
Totodată, Polonia a fost principalul producător european de cireşe ( 29,3%), urmat la mare distanţă de Spania (11,9%), Italia (11,2%) şi Ungaria (9,9%). Aici am apărut şi noi pe locul 5, doar cu puţin înaintea Greciei ( 8,2% faţă de 7,9%).
Polonezii au figurat pe locul doi la o categorie unde puteam să concurăm şi noi, adică la căpşuni (17,4%), după Spania (31,6%) dar înaintea Germaniei (12,0%)
Cert este că ne-am făcut de râs, date fiind condiţiile noastre de sol şi climă la cele mai importante culturi de fructe şi legume din UE. Este vorba despre mere, care au avut o producţie totală de 12,5 milioane tone sau 25 de kilograme per locuitor şi la roşii, care figurează în statistica europeană cu 18,5 milioane tone sau 36 de kilograme per locuitor.
Am precizat aceste cifre pentru a vedea că este loc şi pentru o eventuală dezvoltare a producţiei autohtone, mai ales data fiind calitatea net superioară a produselor noastre faţă de cele de import. Chestiunea este că ar trebui să funcţionăm pe bază de muncă intelgentă, cu aplecare spre interesul naţional şi pe bază de interese personale şi profit facil din importuri.
(Citiți și: ”Record istoric la importul de alimente: 6,51 miliarde euro în 2016. Deficitul comerțului pe sector a fost de aproape 560 milioane euro”)
Elocventă este situaţia de la producţia de roşii (roşia românească o fi ea sublimă, dar e atât de sublimă că lipseşte din Europa). Unde Italia (35,5% din producţia UE) şi Spania (28,2%) sunt marile puteri de volum dar noi nu ne vedem de ţări precum Portugalia (9,1%), Grecia (5,5%), sau Olanda (4,8%). Şi unde măcar polonezii ( 4,7%), fie şi în lipsa unei clime ca a noastră, au ajuns să se bată cu olandezii.
Şi pentru că tot lor le place mai mult să scoată bani (din salata altora), tot ei s-au intercalat între spanioli şi olandezi pe segmentul de castraveţi ( 20,1% faţă de 28,1% pentru Spania şi 16,5% pentru Olanda). Plus că au luat conducerea la morcovi (14,7%), la mare luptă cu Marea Britanie ( 12,9%) şi Germania (11,5%).
Așadar: de unde și ce mâncăm
Am tot bătut şaua să priceapă iapa cu polonezii, deoarece aveau pe vremea blocului estic economia cea mai apropiată de a noastră ca mărime, structură şi nivel de dezvoltare şi erau oarecum similari ca mărime şi populaţie.Din păcate pentru noi, se pare că nu şi la nivel de organizare, hărnicie şi accesare de fonduri europene, deşi nu avut un comisar european în domeniu.
Cât despre consumatorii români, în lipsa unei producţii naţionale mai consistente, care să merite includerea în comunicatele Eurostat şi în aşteptarea topurilor privind importurile de legume şi fructe, unde probabil suntem fruntaşi pe continent, vă oferim sugestiile făcute de organismul de statistică al UE:
- mere şi cireşe din Polonia,
- piersici din Italia
- căpşuni din Spania
- roşii din Italia
- castraveţi
- dovlecei din Spania
- morcovi din Polonia
