Numărul de azilanți înregistrați oficial în țările UE s-a triplat în ultimii șapte ani iar ritmul de creștere al valulului de solicitări în acest sens a urcat la 45% anul trecut, potrivit cifrelor oficiale ale Eurostat.
Odată cu primele semnele de redresare a situației economiilor UE, interesul pentru accederea în Occident a urcat vertiginos, după ce scăzuse conjunctural în anul 2010.
Datele arată că fenomenul migrației către Europa nu este unul nou, doar expandarea sa recentă a atras atenția mediatică și a solicitat găsirea unor soluții la nivelul guvernelor europene, în condițiile în care se fac eforturi pentru echilibrare bugetară și încadrarea într-un set nou de reguli fiscale.
Germania a cunoscut cea mai spectaculoasă creștere a numărului de cereri de azil, de la 26.945 în anul 2008 până la 202.815 persoane în anul 2014, ceea ce reprezintă aproape o treime din numărul total și cu 25% mai mult decât numărul cumulat de cereri depuse în celelalte trei mari state ale UE, Italia, Franța și Marea Britanie.
Pe locul al doilea și cu cea mai mare presiune din Europa raportat la mărimea populației autohtone, din perspectiva celor care doresc să se stabilească în țară, se găsește Suedia, cu 81.325 cereri de azil.
Surprinzătoare și poziția Ungariei, care figurează pe locul cinci la nivel european, înaintea Marii Britanii (?!), probabil din cauza poziției geografice pe ruta de acces la UE și a apartenenței la spațiul Schengen.
De reținut, s-au depus mai multe cereri de azil în Bulgaria decât în Grecia.
România, în context
România se află în situația cu mult mai liniștită a jumătății dintre statele UE care sunt relativ puțin afectate de fluxul de azilanți sosiți în UE : Cehia, Estonia, Irlanda, Spania, Croația, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Finlanda.
Numărul maxim de solicitări a fost înregistrat în anul 2012, după care interesul pentru țara noastră a scăzut și stabilizat undeva în jurul nivelului de 1.500 de persoane.
Desigur, cifrele reale diferă semnificativ de aceste statistici ale Eurostat, dar documentele oficiale oferă o imagine destul de bună a proporțiilor acestui fenomen de migrație internațională și a măsurii în care se distribuie la nivelul statelor UE povara materială aferentă, precum și perspectivele de integrare a noilor sosiți.
Foarte probabil, anul 2015 va aduce depășirea pragului de un milion de cereri de azil, ceea ce înseamnă un număr considerabil chiar și raportat la populația de circa 500 milioane persoane a UE.
Stabilirea regulilor uniform acceptate de țările membre ale Uniunii și repartizarea pe țări, în funcție de capacitatea fiecărei economii și societăți de a susține integrarea noilor veniți rămâne o provocare, inclusiv pentru România.
