România figura la finele lunii februarie 2019 pe locul 2 între fostele state ale blocului estic ca nivel în ceea ce privește rezerva de aur, după Polonia (care, dealtfel, a avut un nivel aproape identic cu al nostru până în iulie 2018).
Pentru referinţă internaţională mai largă, ceva mai puţin decât Coreea de Sud ( 104,4 tone dar numai 1,1% din rezerve) sau Grecia (113,1 tone dar 61,4% din rezerve).
Ponderea aurului în rezervele internaţionale ale României este doar ceva mai mare de o zecime, aproximativ dublu faţă de ţări precum Polonia, Bulgaria sau Ungaria. Ea se încadrează în uzanţele internaţionale, unde cea mai mare ( şi surprinzătoare, dată fiind originea comună) diferenţă regională se consemnează între Slovacia şi Cehia.
Potrivit articolului „Central bank gold at the Bank of England” ( de Ronan Manly) apărut în 2015, conturile naţionale de aur deţinut la Banca Angliei nu sunt publice şi multe dintre băncile naţionale aleg să nu releve cât anume din aurul naţional este depus acolo sau la Federal Reserve din New York.
Dezvăluirea unor asemenea date ţine de practica recentă iar multe dintre băncile centrale nu cooperează în cazul unor întrebări directe referitoare la „împrăştierile” aurului naţional.
Cine și de ce își ține aurul la Banca Angliei
O cercetare derulată în acel an a arătat că nu mai puţin de 72 de state aveau aur depus la Bank of England, ceea ce explică diferenţa uriaşă între aurul din rezerva Marii Britanii şi cantitatea de metal preţios aflată pe teritoriul acesteia. În treacăt fie spus, spre deosebire de alte cazuri din trecut, nici un furt de aur nu a fost înregistrat de la Banca Angliei în 320 de ani de istorie.
Potrivit World Gold Council, Cantitatea de aur aflată în octombrie 2018 la Banca Angliei era de 163.796.000 de troy ounces (t oz.), care înseamnă 5.077,6 de tone de aur fin. Un lingou tipic cântăreşte 400 t oz., respectiv 12,4 kg. Este a doua cea mai mare de cantitate de aur depozitat din lume, după cea deţinută de SUA (8.133,5 tone).
Interesant, Marea Britanie în sine deţine doar 310,3 tone de aur şi figurează doar pe locul 17 în clasamentul World Gold Council.
Clasament în care pe locul 12 se intercalează între India şi Taiwan o altă instituţie, Banca Centrală Europeană, cu un total de 504,8 tone sau 26,4% pondere în rezerva deţinută.
Aşadar, dacă facem diferenţa, pe teritoriul Marii Britanii, mai precis la Bank of England, se află nu mai puţin de 4.767,3 tone de aur care nu aparţin Marii Britanii, adică de peste 15 ori rezerva naţională. Doar aproximativ 1,2% este aur românesc (circa 60 de tone).
Este absolut normal pentru o ţară care se află pe locul 35 în lume în ce priveşte rezervele în aur să facă parte din cele 72 de state ( la care se mai adaugă aproape 30 de entităţi) care păstrează metalul preţios în aceste condiţii.
Estimarea, de altfel declarat destul de imprecisă ( vezi cantitatea trecută pentru România, care are de fapt circa 61 de tone de aur la Londra, dar şi prezenţa de reţinut a Poloniei şi Bulgariei, ca să nu mai vorbim despre Germania, Austria, Olanda, Portugalia ş.a.m.d.), făcută în articolul menţionat arată cam aşa::
Evident, nu există o directivă ca ţările să-şi ţină rezerva de aur în străinătate, dar este vorba despre buna practică internaţională şi de ceea ce ( intraductibil pentru unii), englezii şi pieţele financiare numesc „common sense”.
Cert este că ar fi mai ciudată (şi un semn de întrebare pentru piaţa financiară internaţională) situaţia în care o ţară NU are rezerve la Londra decât dacă are.
