Creşterea datoriei publice din perioada 2009 – 2012 a devansat ritmul de creştere al economiei, iar datoria externă contractată pentru finanţarea de proiecte se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria pentru susţinerea balanţei de plăţi, atrage atenţia Curtea de Conturi, în Raportul “Evaluarea vulnerabilităţilor şi sustenabilităţilor datoriei publice”.
La nivelul trimestrului III al anului 2013 Romania se situa printre statele membre ale Uniunii Europene cel mai puţin îndatorate (locul 5), în timp ce nivelul mediu de îndatorare la nivelul UE a ajuns la 86.8 % în PIB şi la 92,7 % în PIB în zona Euro, şi este de aşteptat ca această tendinţă să se păstreze şi pentru sfârşitul anului 2013, arată Evaluarea Curţii de Conturi.
Ritmul de creştere a datoriei publice guvernamentale a devansat ritmul de creştere al economiei. Această situaţie se reflectă în creşterea riscului de solvabilitate ceea ce implică o atenţie deosebită din partea factorilor de decizie din Ministerul Finanţelor Publice.
În totalul datoriei publice guvernamentale a crescut ponderea obligaţiilor financiare ale statului datorate creditorilor de pe piaţa externă (de la 38,8% în anul 2010 la 45,5% în anul 2012) şi a scăzut ponderea obligaţiilor financiare ale statului datorate creditorilor de pe piaţa internă.
Analiza constată că majorarea datoriei publice (de la o mărime relativă de 37,1% din PIB în anul 2010 la 41,0% în anul 2012) a fost generată nu doar de nevoia de finanţare a deficitului bugetar, ci şi de deprecierea monedei naţionale şi consolidarea rezervelor de lichiditate ale Trezoreriei Statului.
Datoria publică internă
În perioada 2010 – 2012, datoria publică guvernamentală internă a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, creându–se astfel un cerc vicios între datoria publică şi consolidarea bancară. Apreciem că, în calitatea lor de depozitari ai resurselor financiare ale populaţiei şi ale societăţilor comerciale, băncile au o poziţie privilegiată pe piaţă. Întrucât acestea trebuie să–şi valorifice resursele, prin plasarea lor în titluri de stat, MFP a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur şi plasamente în active fără risc.
În contextul actual, cel al creşterii necesităţilor de refinanţare a datoriei publice guvernamentale, structura actuală a portofoliului de datorie publică guvernamentală internă în care împrumuturile cu maturitate pe termen scurt contractate de pe piaţa internă deţin cea mai mare pondere în totalul datoriei publice guvernamentale interne, poate expune statul la riscuri de lichiditate şi refinanţare.
În contextul actual, cel al creşterii necesităţilor de refinanţare a datoriei publice guvernamentale, structura actuală a portofoliului de datorie publică guvernamentală internă în care împrumuturile cu maturitate pe termen scurt contractate de pe piaţa internă deţin cea mai mare pondere în totalul datoriei publice guvernamentale interne, poate expune statul la riscuri de lichiditate şi refinanţare.
Datoria contractată pentru finanţarea de proiecte
Datoria publică guvernamentală externă contractată pentru finanţarea de proiecte, menţionează Raportul, se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria publică guvernamentală externă contractată pentru susţinerea balanţei de plăţi, consolidarea rezervei valutare, finanţarea de deficit şi refinanţarea datoriei publice.
În anul 2012, ponderea împrumuturilor externe contractate în scopul finanţării unor proiecte prioritare pentru economia românească în total datorie publică externă a ajuns la cel mai mic nivel, respectiv de 36,5%.
Nivelul redus al contractării împrumuturilor externe destinate finanţării unor programe/proiecte de investiţii viabile pe termen lung şi generatoare de progres în plan economic care să conducă la creşterea producţiei, implicit la crearea de noi locuri de muncă, pentru realizarea unei creşteri economice durabile şi contractarea cu preponderenţă a împrumuturilor externe pentru finanţarea deficitului bugetului de stat şi refinanţarea datoriei publice, accentuează dezechilibrele comerciale.
Finanţarea deficitului bugetului de stat
Deficitul bugetului de stat (cumulat în sumă de 171.378,3 milioane lei), nu a fost finanţat în proporţie echilibrată din surse interne şi externe, aşa cum a fost prevăzut prin Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2011 – 2013, constată evaluarea Curţii:
- împrumuturi de stat contractate de pe piaţa internă în sumă totală de 62.572,8 milioane lei;
- certificate de trezorerie emise pentru populaţie în sumă totală de 1.081,5 milioane lei;
- împrumuturi temporare din contul curent general al trezoreriei statului în sumă totală de 79.447,5 milioane lei;
- împrumuturi de stat contractate de pe piaţa externă în sumă totală de 28.276,5 milioane lei.
- Ministerul Finanţelor Publice (în calitate de garant/împrumutat) a efectuat plăţi din fondul de risc în sumă totală de 476,9 milioane lei, din care a fost recuperată numai suma de 245,6 milioane lei, gradul de recuperare fiind de 51,5%.
- Totodată, au fost anulate datorii la fondul de risc în sumă totală de 2.343,4 milioane lei, reprezentând obligaţii financiare neachitate ale operatorilor economici subîmprumutaţi sau garantaţi de stat, ca urmare a lipsei la scadenţă a disponibilităţilor financiare proprii.
Datoria publică în raport cu rezervele internaţionale
Ritmul de creştere al datoriei publice externe a devansat cu mult ritmul de creştere al rezervelor internaţionale.
În condiţiile menţinerii unui ritm de creştere al datoriei publice externe care devansează ritmul de creştere al rezervelor internaţionale, România va fi din ce în ce mai mult dependentă de finanţări externe, precizează autorii evaluării.
Recomandările auditului
- 1. Analizarea posibilităților reintroducerii obligativităţii aprobării prin lege a plafonului de îndatorare, în scopul creşterii controlate a datoriei publice;
- 2. Identificarea posibilităților de reducere a costurilor aferente instrumentelor de datorie publică şi de limitare a riscurilor implicate;
- 3. Împrumuturile externe să fie contractate pe cât posibil pentru finanţarea unor proiecte/programe prioritare de investiţii productive;
- 4. Limitarea contractării de împrumuturi interne şi externe în scopul finanţării deficitului bugetar şi refinanţării datoriei publice
- 5. Diversificarea instrumentelor de datorie publică plasate pe piaţă în sensul utilizării şi a instrumentelor destinate populaţiei;
- 6. Realizarea unor proiecţii multianuale pe elementele componente ale portofoliului datoriei publice în scopul analizării impactului costurilor asociate asupra poziţiei fiscale a statului;
- 7. Luarea deciziilor privind contractarea de instrumente de datorie publică astfel încât să se asigure evitarea vârfurilor anuale şi lunare ale serviciului datoriei publice;
- 8. Restructurarea portofoliului de datorie publică guvernamentală în vederea asigurării unui echilibru între împrumuturile cu rata dobânzii fixă şi cele cu rata dobânzii variabilă contractate de pe piaţa internă, pentru că rata dobânzii variabilă conduce de regulă la costuri ridicate;
- 9. Identificarea posibilităților de recuperare a sumelor plătite de către Ministerul Finanţelor Publice (în calitate de garant) reprezentând obligaţii financiare neachitate ale operatorilor economici subîmprumutaţi sau garantaţi de stat ca urmare a lipsei la scadenţă a disponibilităţilor financiare proprii;
- 10. Efectuarea, după caz, a unor analize a cauzelor care au generat plata de către statul român a sumelor reprezentând comisioane de angajament în cazul împrumuturilor pentru care banca finanţatoare a anulat parţial sume din împrumuturi (ca urmare a lipsei de performanţă în implementarea proiectelor) și identificarea unor măsuri pentru prevenirea acestor situații.
