vineri

29 martie, 2024

26 ianuarie, 2011

Fost ministru al muncii în guvernarea PSD, actual parlamentar, Dan Mircea Popescu, vede în relansarea economică principalul instrument de luptă cu scăderea demografică:

1. ” Principala măsură pe care ar trebui s-o ia un prim ministru ar fi stimularea creeri de locuri de muncă. Tot ce se întâmplă acum în sistemul de pensii este și din cauza faptului că am pierdut 4 milioane de locuri de muncă în 20 de ani. Gândiți-vă dacă am reuși într-un termen mediu să stimulăm crearea a un milion de locuri de muncă, dintr-o dată și sistemul de pensii ar respira mai ușurat. Cauza pentru care noi suntem în situația asta e faptul că economia românească nu are capacitatea de a produce locuri de muncă.

Reducerea cheltuielilor statului e necesară, la rigoare, dar cu totul insuficientă. O rată de ocupare crescută de la 57% în prezent, până la 70% cât prevede Lisabona e o chestiune pe care ar trebui s-o urmăm cu sființenie. O măsură ce ar trebui luată indiferent de culoarea guvernului. Locurile de muncă în plus înseamnă noi contributori la sistem, și îl fac sustenabil într-o mai mare măsură.


2. Ne-ar mai trebui și o strategie a ocupării forței de muncă. Nu o avem. Nu știm în ce să creăm locuri pentru că nu avem viziunea pe 10-20 de ani pe ce ar trebui să punem accentul. Lipsa acestei viziuni strategice face să bâjbâim, că mergem la întâmplare. Se creează locuri de muncă la întâmplare. Dacă mă întrebați ce produce România nu știu. Nu știe aproape nimeni. Dezvoltarea e absolut întâmplătoare. Problema e din viziunea aceasta a statului minimal, a dereglementării. Trebuie să știm ce forță de muncă pregătim, în ce domeniu.

3. A treia măsură ar fi stimularea natalității. De la 1,3 cât este acum ar trebui să ajungem la 2,1 grad de fertilitate. Asta s-ar putea face nu numai cu indemnizații. Cele de până acum au cam eșuat. Sunt descurajate mamele și prin lipsa altor măsuri. De exemplu creșe, grădinițe. Lipsa infrastructurii pentru copii. Grădinițele particulare depășesc bugetul unei familii normale din România. Ce s-a spus acum când s-a tăiat indemnizația de creștere a copilului, că din spitalele restructurare se vor naște grădinițe e o aiureală. Dar observați că discuția vine, stăruie 3 zile după care se stinge. Nimeni nu mai spune nimic. Rămân mamele cu situația pe cap. Acum avem idei cu sălile de sport, am trecut de faza cu creșele și grădinițele. În general orice măsură care crește gradul de siguranță al familiei va fi benefică pentru natalitate.

Dacă sistemul de sănătate, de educație sunt precare, dacă accesul la ele e condiționat, sigur că am rețineri de a aduce pe lume copii. Faptul că eu nu mă simt în siguranță în țara mea e clar că mă va determina să am rețineri în a aduce pe lume copii. Iar sentimentul de insecuritate e accentual de ani de zile”.

4. În privința imigrației, eu mai degrabă aș încerca să-i atrag înapoi pe cei care au plecat. Aș încerca să fac ceva pentru propriii cetățeni. Cu imigrația nu poți să te pui, dar nu aștept mare lucru de la asta”.


Dan Mircea Popescu preferă să privească jumătatea plină a paharului din următoarele două decenii:

„Sunt prognoze, și ale Băncii Mondiale, care spun ce va fi peste 20 de ani. Dar dacă nu va fi așa? Toate pornesc de la „dacă nu se întâmplă nimic”. Dar poate că economia se relansează, poate că reușim să facem locuri de muncă. De ce să perpetuezi ideea că în România nu se va întâmpla nimic? Vreau să privim cu mai multă reticență aceste prognoze. Până la urmă deși sunt mii de institute de cerceare în lume, niciunul nu a prevăzut înainte de 1989 că va cădea comunismul. De ce aș lua de bune acum niște prognoze? De exemplu am făcut o Carte albă a pensiilor în 2000, tot cu specialiștii din Banca Mondială. Acum se dovedesc un fâs toate acele prognoze de acolo.

În plus: niciun guvern nu s-a bazat pe prognoze în ultimii 20 de ani. În toate domeniile este o falie uriașă între cercetare și decizia politică. Decizia politică nu e fundamentată din punc de vedere științific. Ceea ce reproșam vechiului regim comunist se perpetuează mai dihai în anii ăștia. Iar măsurile astea impuse de Banca Mondială și de Fondul Monetar sunt rodul anului 2009 când și PSD era la putere. Atunci am încheiat acordul, iar măsurile cu legea pensiilor, a salarizării, codul muncii, au fost agreate de Marian Sârbu, care era ministru al muncii. Care nu s-a opus. E complicat acum să spui că numai domnul Boc e de vină, că de fapt și PSD era acolo”.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

6 răspunsuri

  1. Majoritatea populaţiei active în România de azi şi majoritatea românilor care lucrează peste hotare fac parte din generaţia decreţeilor. Este singurul motiv pentru care, în condiţiile actuale, cu emigraţie masivă, sistemul de pensii încă mai rezistă. Forţarea demografică impusă de către Ceauşescu, începând cu 1967, a avut şi un efect neaşteptat, atunci: exportul gratuit de populaţie activă de calitate către ţările occidentale.
    Decreţeii care muncesc în străinătate vor avea pensii asigurate în ţările unde s-au stabilit. Greul cade pe cei care au rămas în ţară. Acum ei plătesc, greu, pensii pentru părinţii lor şi pentru părinţii celor care au plecat. Problema este, într-adevăr, cine le va plăti lor pensii, în condiţiile date de creşterea, în continuare, a emigraţiei şi de golul demografic creeat de situaţia post decembrie 1989 + 9 luni.
    Singura şansă pentru aceştia este crearea condiţiilor prin care să fie atrasă în România populaţie activă de calitate din import.
    Am scris despre problema depopulării ţării încă de la începutul lui decembrie 2010:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/
    şi am revenit, o lună mai târziu:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2011/01/08/update-la-doar-o-remarca/
    Este, cred, bine că problematica intră în atenţia a tot mai multor autori, aşa poate va ajunge şi la urechile celor care hotărăsc strategiile pentru următoarele decenii.

  2. Locuri de munca, multe locuri de munca! Ceausescu introdusese munca obligatorie. Sa dezvoltam economia considerand ca statul are nevoie de locuri de munca? Munca este un scop in sine? Taxarea muncii este un scop in sine? Ele sunt prioritare?
    Consumul in RO este, in mare parte, bazat pe importuri. Munca de care vorbiti reduce aceste importuri?
    Munca de dragul muncii sau de dragul taxelor duce la deprecierea omului. Modul sanatos de dezvoltare este de acoperire a nevoilor in mod eficient! Asta valorizeaza omul, sa descoperi necesitatile si sa le acoperi in mod eficient, nu in tone de otel pe cap de locuitor, nu in 1 milion de locuri de munca. Acestea sunt aberatiile grotelor comuniste.
    Fara sa stim clar cu ce poate contribui RO in lumea noastra, nu in preistorie, si apoi sa se actioneze sistematic pe termen lung in aceasta directie. Uitati-va la invatamant educatie. Dupa interventia brontozaurilor si paleozaurilor timp de 20 de ani, invatamantul nu mai slujeste decat locurilor de munca. Calitate ioc, educatie ioc, salarii varza.
    De altfel v-ati asociat cu o gasca de interlopi, penali: Iliescu, Voiculescu, Hrebenciuc, si multi alti `fara numar, fara numar` ca sa ne cantati manele.
    Fiecare om este dator sa `munceasca` pe masura creativitatii sale, si cand evident creativitatea scade la zero sa se pensioneze!
    E adevarat ca cel mai greu lucru pentru un om este sa recunosca starea de `fost`, dar este un mare semn de intelepciune!
    PSD-ul nascut si rafinat ca o gasca de interlopi care sa-l slujeasca pe Iliescu si idealurile lui comuniste din anii `50, a adus o succesiune de nenorociri pentru RO si a nascut monstrii precum Ponta, Antonescu, Sova, Fenechiu, Pop, Adomnitei si asa mai departe `fara numar, fara numar`.
    Trebuie sa fii oportunist sau prost sa skujesti idealurile anilor 1950 in 2012. Si inca ceva: Iliescu nu a fost `oprimat` de Ceausescu, doar el se credea dizident, era doar expirat si incompetent.

  3. 1. Domnul Dan Mircea Popescu are o pata comunista pe creier: nr. Locurilor de munca= tona de otel pe cap. Dup ace 22 de ani a acceptat beneficii nemeritata securistilor si politrucilor comunisti simte ca I se apropie pensia si se gandeste cu disperare ca dupa 22 de ani de iresponsabilitate in gestionarea banului public, el va avea o pensie binemeritata calitatii activitatii sale, adica ceva de genul sjutor social. Domnule nu de cantitate avem nevoie ca sa aveti o pensie ci de calitatea locurilor de munca, de eficienta si responsabilitate. Cantitatea ii asigura o pensie de aur lui Iliescu si altor politruci si securisti, dar la primul cutremur, cantitatea prost constituita devine 10% si 10% nu-ti vor asigura pensia! Reformati pensile potentatilor comunisti si bugetul de pensii va arata altfel. Clitate nu cantitate!
    2. Nu goana dupa locuri de munca ci structurarea sanatoasa a economiei. In plus dezvoltarea spiritului de libertate in gandire responsabila in sistemul educational lipseste cu desavarsire . Dupa ce create pe banda rulanta tineri cu creierii schiloditi de marasmele dinozaurilor comunisti, va plangeti de gradul de ocupare a fortei de munca?
    Dup ace domnia voastra ii tratati ca pe niste obiecte, niste numere, niste sclavi a caror singura datorie este sa va plateasca pensile la ce va asteptati de la ei? Sa intre in `ocne` sis a va sustina batraneti infloritoare? Gandire comunistoida! Gandirea d-voastra isi trage seva din anii `50: varsta in sine nu inseamna intelepciune. Nu mai schiloditi creiere! Comunistoidele sunt un cosmar, nu un vis frumos!
    3. Dupa 22 de ani de iresponsabilitate, de bairamuri neintrerupte pe resturile din ce in ce mai scheletice ale economiei va aduceti aminte de infrastructura pentru copii, si visati la timpurile de glorie ale „decreteilor„. Acelasi concept communist de cantitate care a dus la destructurarea societatii romanesti, la dramele a milioane de femei? Uitati-va la actuala componenta a structurii sociale si la `dorul ei de munca`. Cantitatea in sine paraziteaza!, adica lipsa calitatii duce ca parte din cantitate sa devina consumatoare de resurse si astfel societatea isi arata adevarata fata: cantitatea fara calitate nu numai ca este degeaba ci chiar trage in urma, devine o povara suplimentara.
    4. Sunteti gestantii imigratiei. In anii `90 ati facut tot ce era posibil pentru nenorocirea in masa a oamenilor din Romania si acum va mirati de succesle obtinute? Va ingroziti ca nu mai puteti sa-I platiti pensia lui Iliescu, unui criminal dupa 22 dec `90, omului care ne-a condamnat la involutie?
    Basescu e de vina! Boc e de vina! Socialistii comunistoizi nici nu au minat Romania. Ei doar au construit visul de aur al omenirii, o Romanie sub comanda, prin infiltratii rusi din `90, care sa experimenteze `ferestroika` sis a haraneasca doar politrucii comunisti si securistii care le-au asigurat puterea .
    Oricat va doriti sa pareti innocent, ati participat din plin la duhoarea pe care ati raspandit-o 22 de ani in Romania, la mizeria in care ati scufunadat Romania!

  4. Domnule Pop, e clar că sunteţi un mâncător de anticopmunism pe pâine (comunism, care nu a existat niciunde până acum şi nici nu va exista ptr că este o utopie), practicaţi un talibanism fără speranţă. Spuneţi şi unele lucruri care, întâmplător, sunt şi adevărate, dar e foarte puţin! Ia ascultă matale aici ce spun nu nostalgicii, cum vă place să ziceţi, ci respectabile feţe bisericeşti de la Sfântul Scaun despre capitalismul pe care îl iubiţi la nemurire!
    Înşişi capii bisericii catolice au simţit nevoia să denunţe falsul umanism al turbocapitalismului contemporan. Papa Ioan al II-lea spunea despre capitalism: “Deficitele acestui sistem economic care supune pe om robiei lucrurilor, se numesc: excludere, exploatare, înstrăinare”. “Marxistul” Papa Benedict al XVI-lea punea şi el, în spiritul moralei creştine, un diagnostic limpede în mesajul de Crăciun 2008: “Dacă fiecare se gândeşte numai la propriile interese, lumea nu poate decât să meargă spre pieire. Credicioşii ar trebui să se opună cu curaj şi să aibă o atitudine solidară împotriva călcării în picioare a demnităţii umane şi situării egoismului personal şi intereselor de grup deasupra binelui comun. Nu este permis să ne obişnuim cu ura şi cu exploatarea omului de către alţi oameni, care omoară frăţietatea. O economie al cărui scop nu este omul, care nu pune în centrul ei demnitatea omului, distruge, în ultmă instanţă, fundamentele convieţuirii umane“. Bomboana pe colivă o pune actualul papă: „Capitalismul ucide!”Aici, sfinţii părinţi apar în ipostaza de filozof-economist: fără muncă creatoare omul îşi pierde demnitatea, este, practic, aneantizat! Implicit, ei propun schimbarea sistemului, sunt siguri că există soluţii! Iată ce spun şi unii mireni: Politologul german Elmar Alvater, autor al studiului „Sfârşitul capitalismului pe care îl trăim“, apărută în 2005, afirmă că o adevărată schimbare nu este posibilă fără schimbarea actualelor structuri de putere bazate pe proprietatea privată, cea care legitimează “formele de însuşire şi de deposedare, în sens economic, social-cultural şi ecologic”. Alternativa propusă:“o societate dreaptă şi solidară”; continuarea capitalismului pe care îl trăim ar însemna căderea în “imperiul barbariei”. Pe la jumătatea secolului trecut, un mare economist, este vorba de Karl Polanyi, demonstra în lucrarea sa “Marea transformare” că apariţia economiei de piaţă, zis liberă, a capitalismului şi “autonomizarea” ei faţă de celelalte domenii ale societăţii, conduce treptat la dezintegrarea societăţii ca atare, la distrugerea premiselor sale.
    Celor care au stilizat prăbuşirea dictaturilor comuniste drept victorie a Vestului, o inscripţie apărută pe Zidul Berlinului, chiar în săptămânile în care acesta cădea, ar trebui să le dea de gândit şi să-i îndemne la meditaţie şi luciditate : “Capitalismul nu a învins, el, pur şi simplu, a rămas”.
    Social-democraţia română şi cea internaţională, în mod cert la nivelele de conducere, care,în slugărnici lor,s-au resemnat cu sistemul capitalism pe care ni l-a băgat pe gât,de fapt, Oculta mondială capitalistă (care revoluţie, care stat de drept, care democraţie?)nu mai au capacitatea sau ambiţia de a modela viitorul printr-o gândire vizionară non-capitalistă şi, ca să fie pe placul dvs., şi non-comunistă! Reforma/reformarea sistemului, formula preferată şi, e drept, practicată şi-a atins limitele. Atunci, cine să-şi asume schimbarea radicală? Sigur este un lucru: nimic nu poate fi veşnic, nici măcar capitalismul! Dacă doriţi, vă pot da o lungă bibliografie (inclusiv autori burghezi(vă place,nu?)care pune clar problema aruncării la coş a capitalismului ca sistem social-economic opresor al omului şi demnităţi sale. Drept aperitiv, v-aş putea trimite un eseu apărut în ziarul german „Die Zeit” (pot jur că nu e nici de stânga, nici de centru-stânga şi, of course, nici comunist.Acum vă dau doar titlu: CAPITALISMUL: FALIMENTUL ULTIMEI UTOPII, ZECE ILUZII PIERDUTE, Die Zeit, 25.09.2008 Nr.40
    Ia interesaţi-vă, domnia voastră, cam cum statu lucrurile în Norvegia. Veţi vedea ce socialism naţional, democratic şi liberal au ei. Ce bun ar fi şi pentru noi, ce ziceţi!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

6 răspunsuri

  1. Majoritatea populaţiei active în România de azi şi majoritatea românilor care lucrează peste hotare fac parte din generaţia decreţeilor. Este singurul motiv pentru care, în condiţiile actuale, cu emigraţie masivă, sistemul de pensii încă mai rezistă. Forţarea demografică impusă de către Ceauşescu, începând cu 1967, a avut şi un efect neaşteptat, atunci: exportul gratuit de populaţie activă de calitate către ţările occidentale.
    Decreţeii care muncesc în străinătate vor avea pensii asigurate în ţările unde s-au stabilit. Greul cade pe cei care au rămas în ţară. Acum ei plătesc, greu, pensii pentru părinţii lor şi pentru părinţii celor care au plecat. Problema este, într-adevăr, cine le va plăti lor pensii, în condiţiile date de creşterea, în continuare, a emigraţiei şi de golul demografic creeat de situaţia post decembrie 1989 + 9 luni.
    Singura şansă pentru aceştia este crearea condiţiilor prin care să fie atrasă în România populaţie activă de calitate din import.
    Am scris despre problema depopulării ţării încă de la începutul lui decembrie 2010:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2010/12/09/doar-o-remarca/
    şi am revenit, o lună mai târziu:
    http://nelucraciun.wordpress.com/2011/01/08/update-la-doar-o-remarca/
    Este, cred, bine că problematica intră în atenţia a tot mai multor autori, aşa poate va ajunge şi la urechile celor care hotărăsc strategiile pentru următoarele decenii.

  2. Locuri de munca, multe locuri de munca! Ceausescu introdusese munca obligatorie. Sa dezvoltam economia considerand ca statul are nevoie de locuri de munca? Munca este un scop in sine? Taxarea muncii este un scop in sine? Ele sunt prioritare?
    Consumul in RO este, in mare parte, bazat pe importuri. Munca de care vorbiti reduce aceste importuri?
    Munca de dragul muncii sau de dragul taxelor duce la deprecierea omului. Modul sanatos de dezvoltare este de acoperire a nevoilor in mod eficient! Asta valorizeaza omul, sa descoperi necesitatile si sa le acoperi in mod eficient, nu in tone de otel pe cap de locuitor, nu in 1 milion de locuri de munca. Acestea sunt aberatiile grotelor comuniste.
    Fara sa stim clar cu ce poate contribui RO in lumea noastra, nu in preistorie, si apoi sa se actioneze sistematic pe termen lung in aceasta directie. Uitati-va la invatamant educatie. Dupa interventia brontozaurilor si paleozaurilor timp de 20 de ani, invatamantul nu mai slujeste decat locurilor de munca. Calitate ioc, educatie ioc, salarii varza.
    De altfel v-ati asociat cu o gasca de interlopi, penali: Iliescu, Voiculescu, Hrebenciuc, si multi alti `fara numar, fara numar` ca sa ne cantati manele.
    Fiecare om este dator sa `munceasca` pe masura creativitatii sale, si cand evident creativitatea scade la zero sa se pensioneze!
    E adevarat ca cel mai greu lucru pentru un om este sa recunosca starea de `fost`, dar este un mare semn de intelepciune!
    PSD-ul nascut si rafinat ca o gasca de interlopi care sa-l slujeasca pe Iliescu si idealurile lui comuniste din anii `50, a adus o succesiune de nenorociri pentru RO si a nascut monstrii precum Ponta, Antonescu, Sova, Fenechiu, Pop, Adomnitei si asa mai departe `fara numar, fara numar`.
    Trebuie sa fii oportunist sau prost sa skujesti idealurile anilor 1950 in 2012. Si inca ceva: Iliescu nu a fost `oprimat` de Ceausescu, doar el se credea dizident, era doar expirat si incompetent.

  3. 1. Domnul Dan Mircea Popescu are o pata comunista pe creier: nr. Locurilor de munca= tona de otel pe cap. Dup ace 22 de ani a acceptat beneficii nemeritata securistilor si politrucilor comunisti simte ca I se apropie pensia si se gandeste cu disperare ca dupa 22 de ani de iresponsabilitate in gestionarea banului public, el va avea o pensie binemeritata calitatii activitatii sale, adica ceva de genul sjutor social. Domnule nu de cantitate avem nevoie ca sa aveti o pensie ci de calitatea locurilor de munca, de eficienta si responsabilitate. Cantitatea ii asigura o pensie de aur lui Iliescu si altor politruci si securisti, dar la primul cutremur, cantitatea prost constituita devine 10% si 10% nu-ti vor asigura pensia! Reformati pensile potentatilor comunisti si bugetul de pensii va arata altfel. Clitate nu cantitate!
    2. Nu goana dupa locuri de munca ci structurarea sanatoasa a economiei. In plus dezvoltarea spiritului de libertate in gandire responsabila in sistemul educational lipseste cu desavarsire . Dupa ce create pe banda rulanta tineri cu creierii schiloditi de marasmele dinozaurilor comunisti, va plangeti de gradul de ocupare a fortei de munca?
    Dup ace domnia voastra ii tratati ca pe niste obiecte, niste numere, niste sclavi a caror singura datorie este sa va plateasca pensile la ce va asteptati de la ei? Sa intre in `ocne` sis a va sustina batraneti infloritoare? Gandire comunistoida! Gandirea d-voastra isi trage seva din anii `50: varsta in sine nu inseamna intelepciune. Nu mai schiloditi creiere! Comunistoidele sunt un cosmar, nu un vis frumos!
    3. Dupa 22 de ani de iresponsabilitate, de bairamuri neintrerupte pe resturile din ce in ce mai scheletice ale economiei va aduceti aminte de infrastructura pentru copii, si visati la timpurile de glorie ale „decreteilor„. Acelasi concept communist de cantitate care a dus la destructurarea societatii romanesti, la dramele a milioane de femei? Uitati-va la actuala componenta a structurii sociale si la `dorul ei de munca`. Cantitatea in sine paraziteaza!, adica lipsa calitatii duce ca parte din cantitate sa devina consumatoare de resurse si astfel societatea isi arata adevarata fata: cantitatea fara calitate nu numai ca este degeaba ci chiar trage in urma, devine o povara suplimentara.
    4. Sunteti gestantii imigratiei. In anii `90 ati facut tot ce era posibil pentru nenorocirea in masa a oamenilor din Romania si acum va mirati de succesle obtinute? Va ingroziti ca nu mai puteti sa-I platiti pensia lui Iliescu, unui criminal dupa 22 dec `90, omului care ne-a condamnat la involutie?
    Basescu e de vina! Boc e de vina! Socialistii comunistoizi nici nu au minat Romania. Ei doar au construit visul de aur al omenirii, o Romanie sub comanda, prin infiltratii rusi din `90, care sa experimenteze `ferestroika` sis a haraneasca doar politrucii comunisti si securistii care le-au asigurat puterea .
    Oricat va doriti sa pareti innocent, ati participat din plin la duhoarea pe care ati raspandit-o 22 de ani in Romania, la mizeria in care ati scufunadat Romania!

  4. Domnule Pop, e clar că sunteţi un mâncător de anticopmunism pe pâine (comunism, care nu a existat niciunde până acum şi nici nu va exista ptr că este o utopie), practicaţi un talibanism fără speranţă. Spuneţi şi unele lucruri care, întâmplător, sunt şi adevărate, dar e foarte puţin! Ia ascultă matale aici ce spun nu nostalgicii, cum vă place să ziceţi, ci respectabile feţe bisericeşti de la Sfântul Scaun despre capitalismul pe care îl iubiţi la nemurire!
    Înşişi capii bisericii catolice au simţit nevoia să denunţe falsul umanism al turbocapitalismului contemporan. Papa Ioan al II-lea spunea despre capitalism: “Deficitele acestui sistem economic care supune pe om robiei lucrurilor, se numesc: excludere, exploatare, înstrăinare”. “Marxistul” Papa Benedict al XVI-lea punea şi el, în spiritul moralei creştine, un diagnostic limpede în mesajul de Crăciun 2008: “Dacă fiecare se gândeşte numai la propriile interese, lumea nu poate decât să meargă spre pieire. Credicioşii ar trebui să se opună cu curaj şi să aibă o atitudine solidară împotriva călcării în picioare a demnităţii umane şi situării egoismului personal şi intereselor de grup deasupra binelui comun. Nu este permis să ne obişnuim cu ura şi cu exploatarea omului de către alţi oameni, care omoară frăţietatea. O economie al cărui scop nu este omul, care nu pune în centrul ei demnitatea omului, distruge, în ultmă instanţă, fundamentele convieţuirii umane“. Bomboana pe colivă o pune actualul papă: „Capitalismul ucide!”Aici, sfinţii părinţi apar în ipostaza de filozof-economist: fără muncă creatoare omul îşi pierde demnitatea, este, practic, aneantizat! Implicit, ei propun schimbarea sistemului, sunt siguri că există soluţii! Iată ce spun şi unii mireni: Politologul german Elmar Alvater, autor al studiului „Sfârşitul capitalismului pe care îl trăim“, apărută în 2005, afirmă că o adevărată schimbare nu este posibilă fără schimbarea actualelor structuri de putere bazate pe proprietatea privată, cea care legitimează “formele de însuşire şi de deposedare, în sens economic, social-cultural şi ecologic”. Alternativa propusă:“o societate dreaptă şi solidară”; continuarea capitalismului pe care îl trăim ar însemna căderea în “imperiul barbariei”. Pe la jumătatea secolului trecut, un mare economist, este vorba de Karl Polanyi, demonstra în lucrarea sa “Marea transformare” că apariţia economiei de piaţă, zis liberă, a capitalismului şi “autonomizarea” ei faţă de celelalte domenii ale societăţii, conduce treptat la dezintegrarea societăţii ca atare, la distrugerea premiselor sale.
    Celor care au stilizat prăbuşirea dictaturilor comuniste drept victorie a Vestului, o inscripţie apărută pe Zidul Berlinului, chiar în săptămânile în care acesta cădea, ar trebui să le dea de gândit şi să-i îndemne la meditaţie şi luciditate : “Capitalismul nu a învins, el, pur şi simplu, a rămas”.
    Social-democraţia română şi cea internaţională, în mod cert la nivelele de conducere, care,în slugărnici lor,s-au resemnat cu sistemul capitalism pe care ni l-a băgat pe gât,de fapt, Oculta mondială capitalistă (care revoluţie, care stat de drept, care democraţie?)nu mai au capacitatea sau ambiţia de a modela viitorul printr-o gândire vizionară non-capitalistă şi, ca să fie pe placul dvs., şi non-comunistă! Reforma/reformarea sistemului, formula preferată şi, e drept, practicată şi-a atins limitele. Atunci, cine să-şi asume schimbarea radicală? Sigur este un lucru: nimic nu poate fi veşnic, nici măcar capitalismul! Dacă doriţi, vă pot da o lungă bibliografie (inclusiv autori burghezi(vă place,nu?)care pune clar problema aruncării la coş a capitalismului ca sistem social-economic opresor al omului şi demnităţi sale. Drept aperitiv, v-aş putea trimite un eseu apărut în ziarul german „Die Zeit” (pot jur că nu e nici de stânga, nici de centru-stânga şi, of course, nici comunist.Acum vă dau doar titlu: CAPITALISMUL: FALIMENTUL ULTIMEI UTOPII, ZECE ILUZII PIERDUTE, Die Zeit, 25.09.2008 Nr.40
    Ia interesaţi-vă, domnia voastră, cam cum statu lucrurile în Norvegia. Veţi vedea ce socialism naţional, democratic şi liberal au ei. Ce bun ar fi şi pentru noi, ce ziceţi!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: