Bugetul general consolidat a înregistrat după primele nouă luni din 2016 un deficit de 3,7 miliarde lei, sumă echivalentă cu aproape o jumătate de procent din Produsul Intern Brut estimat pentru anul în curs. Rezultatul este cu aproape zece miliarde lei sub performanța din aceeași perioadă a anului trecut, când după primele opt luni soldul bugetului a fost pozitiv (+0,86% din PIB).
Acordarea de beneficii fără suport, suprapusă peste scăderea taxelor
În termeni nominali, înrăutățirea rezultatului revine în proporție de o treime din reducerea veniturilor totale (-3,3 miliarde lei față de anul trecut) și două treimi creșterii cheltuielilor (+6,55 miliarde lei).
Concluzia, la data de 30 septembrie, cu 2 luni înainte de intrarea în campania electorală: plățile suplimentare efectuate de stat pentru creșterea veniturilor populației în 2016 nu au avut în spate încasări mai mari, în pofida creșterii economice, ci substanțial mai mici.
Atenție, însă, dacă se face raportarea la rezultatele din economie preliminate pe 2016 , se constată că reducerea veniturilor a fost de 1,8% din PIB, în timp ce și cheltuielile consemnate după primele nouă luni au scăzut cu 0,5% din PIB.
Astfel, dacă ne raportăm la posibilitățile generate de creșterea economică, reducerea veniturilor a generat integral majorarea deficitului (mai exact 137% din deficit) și a determinat și reducerea cu o treime a cheltuielilor față de PIB-ul crescut cu circa cinci procente.
Cu alte cuvinte, combinația între scăderea fiscalității și acordarea de beneficii fără suport în venituri a condus inclusiv la diminuarea acestor beneficii față de cât s-ar fi putut da, dacă se păstra dispunerea execuției bugetare din anul precedent. Este o explicație a faptului că rezultatele economice nu prea se simt în viața de zi cu zi și demonstrația drumului greșit pe care ne-am angajat.
Nu am fost în stare să cheltuim banii altora
Scăderea cheltuielilor în primele trei trimestre din acest an ține și de incapacitatea de a absorbi și gestiona corect, cu participarea noastră minoritară – dar cum scrie la carte și fără furturi – a banilor puși la dispoziție de UE. După cum ne amintim, parcă acesta era și motivul principal pentru care am solicitat aderarea, să ne ajute să fim mai repede ca ei.
Cifrele aferente proiectelor cu finanțare nerambursabilă ( dar care, atenție, reclamă cofinanțare din partea noastră și asigurarea unei sume din care să facem cheltuilile ce ne vor fi rambursate de-abia după verificarea utilizării banilor) arată un minus care aproape coincide cu scăderea cheltuielilor. Pe scurt, am arătat în 2016 ceva de neconceput la nivel individual: nu am fost în stare să cheltuim banii altora.
De reținut și dispunerea creșterilor de cheltuieli pe capitole bugetare, de +0,3% din PIB la bunuri și servicii, +0,2% din PIB la cheltuieli de personal și +0,1% la asistență socială. Dispunere exact pe dos față de ponderile acestor capitole bugetare. Și care sugerează ce se poate face discret dacă se mai dă câte ceva unora sau altora, în funcție de posibilitățile lor de a se agita public.
Minusul încasărilor, provenit de la fondurile UE și de la reducerea TVA
Rezultatele pe partea de încasări arată destul de clar pierderea foarte importantă pentru a buget generată de reducerea cotei standard de TVA și generalizarea cotei reduse. Tocmai de aceea, mai ales că nu e cazul să mai stimulăm suplimentar un consum fără acoperire în producția internă, ar trebui să nici nu ne gândim la o diminuare suplimentară a TVA, cel puțin în absența unei îmbunătățiri substanțiale a procentajului de colectare a acestei taxe.
Dar cea mai importantă scădere în raport cu anul precedent a venit pe segmentul sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate și pentru prefinanțare. Acestea au scăzut cu un incredibil 92% și au dus la o lipsă de 1% din PIB la bugetul public. Lipsă de două ori mai mare decât deficitul consemnat la finele lunii septembrie. Nu era oare mai bine să alocăm în plus 0,5% din PIB pentru proiectele cu finanțare europeană, să primim acei 1% și să ieșim pe zero, cu mai multe drumuri, spitale sau școli ?
Nu ar strica să ne uităm și la faptul că am transferat față de aceeași perioadă a anului trecut cam trei miliarde de lei de la taxarea consumului către taxarea muncii, opțiune mai mult decât discutabilă. Și pentru că deja am intrat pe excedent de cerere și pentru că face tot mai tentantă evitarea plăților legale pe piața muncii.
Cu taxe românești nu se pot face spitale franceze sau autostrăzi germane. Doar datorii grecești
Cine crede că vom putea avea vreodată servicii medicale ca în Franța sau autostrăzi precum în Germania cu un nivel de taxe ca în România visează frumos și se lovește cu capul de grinda de sus a realității imediate. Banii puțini la dispoziție pentru comunitate înseamnă un stat slab, iar un stat slab, chiar dacă se va putea menține (vezi necesitatea de a aloca 2% din PIB pentru cheltuieli militare) nu va putea oferi niciodată servicii de calitate.
În plus, dacă tot oferim diverse beneficii sociale fanteziste, gen creșteri de salarii și pensii de 50% – 60% în următorii patru ani, pe fondul licitației absurde de diminuare a TVA ba la 18%, ba la 16%, deficitele și datoria publică se vor acumula în beneficiul celor care de-abia așteaptă să ne perceapă noi dobânzi la datoria publică aferente comportamentului nostru de consum, tot mai similar cu al grecilor.
Dar partea cea mai proastă este că, în campania electorală care a demarat deja la nivelul prezentării programelor economice, TOATE ofertele partidelor merg pe aceeași cale a scăderii veniturilor statului. Venituri care sunt oricum la doar două treimi ca procentaj în PIB față de media statelor UE. În aceste condiții, ORICUM S-AR GESTIONA BANII PUBLICI, EI NU AU CUM SĂ AJUNGĂ.
Pare contraintuitiv și sinucigaș în acest moment, dar trebuie tras un semnal de alarmă, fie și în ceasul al doisprezecelea.
În primul rând trebuie să ne intereseze cine și cum va propune măsuri de creștere a veniturilor statului, de majorare responsabilă a taxelor și impozitelor, nu de diminuare haotică și fără discernământ a lor. Altminteri statul nu va face altceva decât să-și taie singur craca de sub picioare și să nu poată aplica programele sociale și, mai ales! – de investiții absolut necesare pentru aducerea României mai aproape de Occident.
Or, dincolo de goana după traiul zilnic și obsesia pentru cât mai mulți bani în buzunare, vor conta din ce în ce mai mult la nivelul de trai probleme precum educația, sănătatea sau siguranța personală.
De-abia când un stat mai slab nu le va mai putea asigura pentru toți (nici măcar cât acum) și le vom plăti noi integral din propriul buzunar, ne vom da seama ce eroare am făcut cu combinația dintre reducerea haotică a fiscalității și votarea de beneficii haotice și fără acoperire.
