Așadar, a început.
La timp: la ora la care scriu aceste rânduri, guvernul Dlui. Ponta tocmai și-a amorsat planul pentru atingerea mizei economice a politicienilor. Pentru că mai există două: miza economică a alegătorului – care are așteptări personale de la guvern (la fel de subiectivă precum cea a politicienilor) – dar care se amorsează doar în anii electorali, și miza economică public-obiectivă – pentru care Nu există încă un plan. Dar să nu intrăm în teorii.
Conjunctura internă și europeană a anului 2013 face ca miza economică a politicienilor sub guvernul USL să fie ENERGIA. Așa cum pe timpul Dlui Văcăroiu miza politicienilor era capitalizarea prin branșarea la stat (cuponiade, FPP-uri, privatizări fără legislație etc), cum pe vremea Dlui Radu Vasile era cheia de la FPS, pe vremea Dlui Adrian Năstase era accesul pe șantierul în care se ridicau sistemele și infrastructura aderării la UE, și cum pe vremea Dnei. Elena Udrea era turismul prin codrii locali ai Ministerului Dezvoltării.
Trei sunt motivele care fac din Energie miza politicienilor actualei legislaturi :
c, Europa se străduiește să-și pună la punct piața unică, acolo unde piețele locale nu vor mai putea fi distorsionate chiar după cum vor guvernele să intervină în politicile energetice. Cu alte cuvinte, timpul dezmățului se apropie de sfârșit.
b, Investițiile în energia verde – care vin într-un sistem plin de derogări, arbitrariu, contracte preferențiale și subvenții – vor începe să conteze tot mai mult pe o piață care va trebui să funcționeze după transparență: se apropie de sfârșit deceniile de pierderi în sisteme depășite și costisitoare, pierderi mascate și disipate sub formă de câștig spre conturile comisionarilor.
a, Sumele uriașe pe care dezvoltarea economică și caracterul strategic al sistemului le învârt în energie: e vorba de miliarde de euro anual numai pentru o țărișoară ca România.
La acestea se adaugă insistențele cu care finanțatorii internaționali (FMI-BM-CE) cer restructurarea sistemului energetic din România, trasparentizarea pieței și privatizarea unor părți importante din operatorii din Energie.
Odată identificată miza principală, guvernul a trecut la strategie.
Miercuri, 3 aprilie, prin ședința de guvern a trecut o Hotărâre: în plină restructurare a sectorului energetic și în mijlocul măsurilor solicitate de CE pentru transparentizarea pieței, executivul decide că marii păguboși ai energiei electrice (termocentralele) devin, cu curentul lor scump și proastele obiceiuri specifice unei companii de stat, favorizații pieței de energie electrică pentru 2 ani.
Măsura guvernului are cel puțin trei consecințe, atât de proaste fiecare dintre ele încât e greu să stabilești o ierarhie. Ne aventurăm, totuși să o facem, începând cu cea mai extinsă ca impact:
1, Priviți ultima factură personală la energia electrică. Acolo unde scrie ”certificate verzi” sunt banii pe care-i plătește fiecare român pentru dezvoltarea rețelei de energie electrică verde.
În mod normal, acești bani ar trebui să i se întoarcă plătitorului prin așezarea pieței și intrarea, odată cu dezvoltarea infrastructurii, a curentului electric și ieftin și curat în piață.
La ora la care vorbim, operatorii din energia verde intră în sistem de regulă cu o ofertă spre zero lei. Prin noua HG, guvernul ”garantează” (după cum scrie chiar în document) intrarea cu prioritate în sistem a curentului din termocentrale care-l produc la sume cuprinse între 40 și 60 euro/MWh.
Cu alte cuvinte, guvernul facturează sub denumirea de energie verde, fiecărui posesor de contor, ajutorul de stat pe care-l acordă, în fapt, termocentralelor, indiferent cu ce preț intră acestea în piață.
Aici mai e de menționat un lucru: însuși prețul certificatelor verzi trecut în factură e calculat disproporționat, pentru că el nu ține seama de avantajele pe care le produce în piață intrarea energiei verzi în sistem. Probabil că din ignorarea acestui calcul se și produc banii pentru favorizarea termocentralelor, dar asta e o discuție separată.
2, Dezechilibrarea pieței. Prin HG-ul guvernului, Transelectrica nu mai poate alege cea mai bună opțiune comercială din sistem, concurenții termocentralelor (noii investitori sau Hidroelectrica și Nuclearelectrica) sunt defavorizați din start, beneficiile pe care le așteaptă toată lumea de la liberalizarea pieței în chiar momentul în care energia ieftină intră în sistem sunt amânate.
La capătul lanțului, factura unei companii care nu cumpără de pe OPCOM și cea a consumatorului casnic se transformă, din investiție publică în energia verde, în finanțarea acestui ajutor de stat, ce să mai vorbim de cea mai bună ofertă?
3, În plin proces de restructurare, statul continuă ajutorul de – cum altfel? – de stat.
Desigur, unele voci clamează necesitatea salvării cu orice preț a termocentralelor. Există și aici două ”școli de gândire” :
Prima: salvarea proastă. Salvăm azi și cu orice preț, nu ne interesează ce-o să plătească sistemul, consumatorul captiv și, de ce nu, viitorul guvern. Ajutor de stat fie prin subvenții, fie prin favorizarea unei companii de stat într-o piață pe care o poreclim noi ”liberă”. Cine câștigă, însă, din subvențiile de orice fel, poate fi aflat citind AICI o analiză cu cifre și tot tacâmul.
A doua: salvarea bună. Marii mastodonți din Termo, agățați de bugetele de tot felul încă de pe vremea lui Ilie Verdeț și neînțărcați de niciunul dintre premierii capitaliști ai României au o singură șansă corectă: restructurarea chiar prin insolvență dacă e nevoie.
Asta pentru că prețurile mari de acolo vin nu doar din folosirea cărbunelui, ci și din managementul prost, activele nerentabile, haosul specific companiilor de stat și – pentru că toate acestea trebuie să aibă un nume – răstălmăcirea legii achizițiilor publice. De ani de zile, a fi furnizor fie și numai de ascuțitori și hărtie igienică la CNH sau la Comlexurile Energetice înseamnă a-ți fi pus Dumnezeu mâna în cap și ție și partidului care te lasă să te joci pe-acolo. Iar când guvernul ”garantează” ”cu ”prioritate” intrarea în piață a termocentralelor până la 1 iulie 2015, de fapt garantează banii care să ajungă la băieții deștepți din termo.
Căci insolvența a fost folosită exact acolo unde Nu trebuia (la Hidroelectrica – erau acolo alte opțiuni de făcut curățenie, dar insolvența a fost folosită ca o perdea de fum penste contractele dubioase din ultimii 10 ani) și ocolește tocmai ”Complexurile” care sunt coapte tot de vreo 10 ani pentru insolvență.
În urmă cu 3 săptămâni, Comisia Europeană a sesizat Curtea Europeană de Justiție împotriva României tocmai pentru problemele din Energie: între altele, slaba protecție a consumatorului în fața liberalizării pieței.
Dar la cum se pregătesc lucrurile în Energie, nu de piață trebuie să ne temem, ci de sabotorii ei.
6 răspunsuri
Demostratia pare perfecta – probabil ca si este – daca privesti doar sistemul energetic actual. Dar acesta mai este oare adecvat ca abordare sistemica? In acelasi timp si, probabil, in primul rand oare nu ar trebui sa judecam situatia si prin prisma industriilor din amonte si pe orizontala (minerit, transport, intretinere si reparatii etc)- ar trebui sa existe un plan – pe doi ani(?) – si pentru restructurarea acestor segmente economice, concomitant cu planul de schimbare a abordarii strategice in sfera producerii energiei.
Și unde este strategia?
Iar piața – chiar în cazul că se renunță la abordarea sistemică – cum reacționează la un atare ajutor? În plus: normele UE acceptă ajutorul de stat (știm bine cât de greu) dar cu niște condiții: cuantificarea precisă a ajutorului și, mai ales, sursa de finanțare a ajutorului. Care e aceasta și către ce se propagă?
Stimate,
d-le Grosu,
1.Acolo unde-i vorba strict de o „afacere politca”, dvs. faceti o analiza economica, care nu-si are rostul!
Ce strategie, viziune economica, reforma sau ceva „strategic economic”, asteptati,cind la anul sint alte alegeri, iar USL are nevoie de voturile „clasei muncitoare”, tinute in viata cu salarii bune, in intreprinderile de stat – mastodontii energetici falimentari?
Daca Ponta nu ofera termocentralelor prioritate absoluta in vinzarea curentului electric, intreruperile se produc frecvent la termocentrale cit si in minerit,dar si in reparatiile si intretinerea unui domeniu, care nu restituie niciodata cit cheltuie!
Daca vor fi trimisi in concediu fortat, 10-15 zile pe luna „energeticienii si minerii tarii”, daca ei vor pierde la salarii,cine sa mai voteze in 2014, PARLAMENTARII USL? Cum sa poate uita cine la votat la Gorj,pe d-l Ponta?Fata de aceste imense „urgente” economice, ce mai conteaza cresterea facturilor la curent?
Va mai mirati cumva, ca aceasta HG este valabila FIX 2 ani?
In concluzie, nu cautati explicatii economice, ori sa acuzati de lipsa de viziune si strategie potrivita in economie si energie, pe marii SOCIALISTI ai tarii, fiindca viziunea lor politica, nu are nimic comun cu vizunea si eficienta economica!
Daca noi, saracitii noii Guvernari, sintem potentialii ne-votanti la anul ai USL, fiindca platim „politicile sociale” si prin majorarea pretului la energie electrica – cum altfel credeti ca ar trebui sa procedeze STINGA politica, fata de credinciosii sai politici, decit cu o HG de acest fel?
2.Odata ce USL a renuntat la cresterea economica de 3-4 la suta pe an,la crearea unui milion de noi locuri de munca,este nevoit sa disponibilizeze mii de salariati la intreprinderile de stat falimentate de copii destepti ai FSN si „emanatele ” sale continuatoare politice.
Fiind alegeri in 2014, trebuia prin majorari de salarii si favoruri economce,sa pastreze intact, cel putin detasamentul mineresc.
Asta, fiindca din restul „legiunilor mineresti ale FSN”, s-a ales praful…dezintegrarii economice si industriale, asigurat prin „programul economic al FDSN din 28 iunie 1992” – continuat cu sirg,de intreaga clasa politica si astazi!
Există și posibilitatea păstrării unor sectoare din industria extractivă, pe considerente strategice, și chiar obținerii acordului CE pentru acordarea unei forme sau a alteia de ajutor de stat. Pentru că asta înseamnă să favorizezi prin lege o companie de stat. Sunt, însă, și acolo niște condiții de care am scris mai sus: transparență a circuitului banilor, identificarea clară a surselor de ajutor, punerea acestui sprijin al statului într-un context, într-o strategie, într-un plan. Deocamdată nu se vede așa ceva.
Dpmnule Grosu, referitor la energiile verzi trebuie mentionat ca in Bulgaria a cazut guvernul pe aceasta tema. Subventiile foarte mari la energiile verzi au creat o supracapacitate care depaseste cererea de energie (si in Bulgaria si in Romania). Dintr-o data, in cautarea subventiei, investitori care altfel nu investeau, au creat o supracapaciatate scumpa pe care SUNTEM OBLIGATI sa o cumparam (populatie + firme). Energia produsa de ei este de slaba calitate (frecventa, intensitate etc.) dar enorm de scumpa. Iar atunci cand nu bate vantul acei MASTODONTI de care spuneti incep sa produca cu 7-8% din capacitatea instalata, la costuri exorbitante. Aceasta politica verde, de crestere a tarifului la energie, in mod artificial, va duce la faliment multe ramuri industriale. Pe primele locuri mineritul si metalurgia. In Galati energia verde va deveni cam stravezie. Directorul ArcelorMittal Galaţi declara:
„Scenariul închiderii Combinatului e
deja pe masă!” Autor: Rodica Mişcalencu
Publicat Miercuri, 10 Aprilie 2013 00:00
Luni întregi, compania siderurgică ArcelorMittal a avertizat Guvernul că sumele tot mai ridicate cheltuite cu
energia – umflate de taxele pentru certificate verzi şi cogenerare, menite să sprijine producătorii de energii
alternative – devin de nesuportat pentru unităţile industriale energofage, cum este combinatul de oţel de la
Galaţi. Ieri, însă, directorul Bruno Ribo a spus-o direct: Grupul nu exclude varianta închiderii Combinatului!
„Anul trecut, am plătit pentru electricitate şi gaz 140 de milioane de euro, cu 25 de milioane de euro mai mult
decât în 2009. Dacă nu se întâmplă nimic, în 2015 vom ajunge să plătim cu 54 de milioane de euro mai mult
decât în 2009. E imposibil să ne luptăm cu aşa ceva. Cineva suportă aceste pierderi, de patru ani suntem
sprijiniţi financiar de compania-mamă”, a declarat Ribo, într-o conferinţă de presă susţinută marţi la Galaţi.
Întrebat dacă ArcelorMittal are răbdare să aştepte un eventual răspuns din partea statului până în 2015, şeful
Combinatului a răspuns negativ. „Nu! Scenariul cel mai rău ar fi închiderea Combinatului, despre asta este
vorba. Este deja pe masă, o spunem de mai bine de şase luni”, a afirmat oficialul.
Logica energiilor verzi, foarte scumpe in prezent, este sustinuta de cei care au investit in acest sector si vor sa traga toate foloasele posibile dintr-o subventie uriasa.
Victor Platon
Problema de fond in piata de energie, in acest moment, e alta: in 2007 Romania consuma intre 10.000 si 12.000 de MWh. Astazi abia daca consumul ajunge la 6.000Mwh intre orele 09 si 18. Intre ora 06 si 09 consumul e undeva pe la 5000. Acum doua duminici sistemul (vezi http://www.transelectrica.ro) a inregistrat un consum de 4500MWh in conditiile in care inytreg sistemul a fost proiectat atunci cand s-a elecrificat Romania (intre anii 60 si 70) la 4000MWH. Daca consumul va scadea pana la 4000 sau sub, se va opri intreg sistemul pentru ca intra in desincronizare. Re pornirea sistemului ne va costa cam 2 miliarde de euro. Dar asta e un scenariu.
Ceea ce urmeaza e pentru domnii si doamnele care fac politica si habar nu au de ceea ce se intampla in viata reala, pentru ca nu au condus nici macar bicicleta darmite o fabrica. Domnilor ati avut o gaina care facea 5 oua. Ati furat un ou. Apoi ati vazut ca merge si ati furat 3 oua. Anul trecut ati furat ultimul ou, iar anul asta ati furat si gaina.
Nu certificatele verzi sunt problema. Acum sistemul nu primeste energia solara de exemplu. Pe http://www.transelectrica.ro o sa puteti vedea si cosul productiei energetice si o s avedeti ca la 300MWh instalati solar intra in sistem de abia 10-20%, pe soarele asta. Cautati cauzele in cei 20 de ani de politica economica dezastruoasa.