joi

28 martie, 2024

20 august, 2015

mp2Ce spunea Barack Obama, în campanie electorală, spre sfârșitul anului 2012: „Civilian federal employees have already made significant sacrifices as a result of a two-year pay freeze (adică salariile angajaților guvernului SUA au fost înghețate în 2010 și 2011).

As our country continues to recover from serious economic conditions affecting the general welfare (cum s-ar spune, țara continuă să-și revină după problemele economice care au afectat bunăstarea generală – n.r.), however, we must maintain efforts to keep our nation on a sustainable fiscal course (trebuie să ne menținem eforturile pentru a ne păstra pe o traiectorie fiscală sustenabilă – n.r., ca să vezi coincidență).

This is an effort that continues to require tough choices ( în traducere literală opțiuni dificile – n.r.; de fapt, pe românește ar fi intraductibil, toți sindicaliștii vor mai mulți bani cu orice preț) and each of us to do our fair share (asta, pe malul Dâmboviței ar fi curată limbă de lemn, cum să ne ne aducem contribuția corectă și la ce ?).”


In a letter to House and Senate leaders, the president reiterated his support for ending the pay freeze with a 0.5 percent raise ( asta ar fi tare de tot la noi, o propunere de majorare a salariilor cu o jumătate de procent ar face deliciul emisiunilor de divertisment), to take effect Jan. 1, 2013, that he proposed early this year (culmea, președintele în exercițiu al celui mai puternic stat din lume a și fost reales la finele lui 2012 după ce a venit cu acest mesaj – n.r.).

O realitate economică incontestabilă este aceea că sectorul privat generează valoarea adăugată care permite finanțarea angajaților bugetari prin taxele și impozitele aplicate. Practic, cu cât se alocă mai mulți bani pentru plata salariaților de la stat, cu atât se mută distribuirea rezultatelor din activitatea productivă dinspre remunerarea capitalului investit și a celor care sunt ”direct productivi” către cei care asigură serviciile oferite de stat.

De fapt, cheltuielile guvernamentale, ca nivel dar și ca sustenabilitate în timp, sunt legate intrinsec de profitabilitatea întreprinderilor. Or, aici nu a intervenit nimic spectaculos, care să justifice modificări de amploare și (mai ales) bruște ale salariilor din sectorul public. La americani au apărut chiar acuzații de tipul ”public sector employment pay and benefits outstrips the remuneration earned by the private employment workers” (cum s-ar zice, plățile directe și beneficiile oferite în sectorul guvermanental penalizează remunerarea din sectorul privat – n.r.).

Ce apărea în publicația USA Today: „Bureau of Labor Statistics data shows that federal employees in occupations that exist in both the public and private sectors made an average salary of $67,691 in 2008, USA Today reports. Meanwhile, private sector workers in those occupations made $60,046 (angajații din privat câștigau și la americani, la fel ca și la noi, mai puțin decât angajații de la stat – n.r.). Government data also shows federal workers received benefits valued at $40,785, compared with benefits valued at $9,882 for private sector workers.” (beneficiile adiționale sumei în bani primită direct erau de vreo patru ori mai mari la stat decât la privat)


Explicația: After the financial collapse in 2008, with the dramatic rise in private sector unemployment and reduced wages, federal employees are sitting pretty ( după colapsul financiar și creșterea dramatică a șomajului plus diminuarea salariilor din sectorul privat, angajații guvernului se poziționează destul de bine – n.r. și mai ales, și-au păstrat slujbele, au avut siguranța locului de muncă).

Observație de finețe : The Congressional Research Center study on Comparing Compensation for Federal and Private-Sector Workers: „Federal workers with less than a bachelor’s degree have on average a wage premium compared to private sector counterparts, while federal workers with post-graduate educational attainment experience a wage penalty relative to private sector counterparts. (în traducere, până la nivel de facultate, sunt avantajați angajații la stat, peste licența simplă încep să fie mai slab plătiți decât în sectorul privat – n.r. sună cunoscut, nu ?)

As with wage differentials, the CBO study finds a declining benefit premium as educational attainment rises. That is, the benefit premium declines from 72% for federal workers with a high school degree or less to 2% for federal workers with a professional degree or doctorate (beneficiul de a fi angajat la stat scade treptat, de la 72% în cazul celor care ca nivel de educație liceul la doar 2% pentru cei care au obținut un grad profesional sau au făcut doctoratul – n.r., adică avem și explicația în structură a presiunilor sindicale).

Așadar, nimic nu e nou sub soare. Alții ”au văzut deja filmul” cu nivelul relativ de retribuire pe piața muncii. Putem să luăm aminte la ei sau să fim originali în abordarea echilibrelor macroeconomice, pe ideea că s-o regla ea economia cumva.

Din moment ce salariile la stat sunt market-maker în România (stabilesc trendul și induc nivelul cererilor de salarizare din privat), ne putem trezi că am acordat indexări în ”lei-tramvai”, cum se spunea odinioară.

Regulile implacabile ale pieței vor readuce puterea de cumpărare acolo unde ne permite performanța economică reală. Respectiv alt echilibru, pe alt palier de inflație și alt nivel de curs euro-leu, cu costurile de rigoare ale noii ajustări.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

    1. Nu comparati doar salariile. Si preturile, si chiriile, si taxele si impozitele sunt diferite, Nu salariile se compara, ci puterea de cumparare. Ce parere aveti ca noi in UK platim chirie peste echivalentl in roni a 650 lire/luna si taxa promariei 110 lire pe luna, apa, lumina si gazul costand aproape 200 lire pe luna, lunar dinvenituri se duc pe toate acestea mai mult de 1000 lire pe luna. Daca traduci in roni, sumele sunt enorme. Deci e gresit a compara,. pur si simplu, salariile. e vorba: ce iti poti permite din ceea ce iti ramane?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

    1. Nu comparati doar salariile. Si preturile, si chiriile, si taxele si impozitele sunt diferite, Nu salariile se compara, ci puterea de cumparare. Ce parere aveti ca noi in UK platim chirie peste echivalentl in roni a 650 lire/luna si taxa promariei 110 lire pe luna, apa, lumina si gazul costand aproape 200 lire pe luna, lunar dinvenituri se duc pe toate acestea mai mult de 1000 lire pe luna. Daca traduci in roni, sumele sunt enorme. Deci e gresit a compara,. pur si simplu, salariile. e vorba: ce iti poti permite din ceea ce iti ramane?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: